2,989 matches
-
orizontul iubirii divine (altfel iubirea trupească e doar desfășurare animalică de instincte). Nu există semn de potcoavă fără orizontul sfântului de cal. Vorbeam de un trecut originar antesau preistoric. Corect doar În măsura În care Înspre acesta se premerge, În Înțelesul heideggerian al situării În autenticitate. Dar iubirea divină trebuie desfăcută În două temporalități (precum și splendoarea): ea e, o dată, orizont În orizontalitatea căruia se desfășoară și devine istorie/discurs iubirea trupească și apoi a trupurilor cerboase; și e, apoi, temporalitate plină, verticală, neorizontică, Înălțare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fel de exegeză, nu de tip nostalgic, ci de tip prospectiv. Cum vezi tu, Horea, mai exact, metoda asta critică? Poți să fii mai concret? În altă ordine de idei, mă gândeam adineaori că textul tău, deși vorbește mereu despre situarea În timp, de asumarea timpului și a relativității interpretărilor, În mod paradoxal pledează În subsidiar pentru regăsirea esențelor și despărțirea de relativism. Mai este aceasta o căutare În sensul postmodernismului, al cărui adept erai până nu demult, sau nu? Horea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
memoriei” este numai aparentă și, În cel mai bun caz, superficială. Formal, expresia se situează În proximitatea „câmpului spațio-temporal”, iar diferențele și apropierile dintre noțiunea de relevanță istoriografică și cea științifică merită să fie analizate. Loc presupune, fără Îndoială, o situare spațială mai generică decât câmp, care, la rândul său, trimite la o circumscriere mai puțin precisă, fiindcă este difuză, evocând jargonul pe care fizica l-a Împrumutat de la geografie, prin vidarea de conținut imagistic a uneia dintre cele mai idilice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
timpul modelelor culturale stabile, autarhice, ușor recognoscibile după chiar indivizii care le Încarnau „generic” ori „transcendent” a trecut, avem totuși nevoie dacă nu de reasertarea unor limite culturale În noile spații ale etno-peisajelor În care navigăm, cel puțin de o situare culturală, care să joace rolul unei reflecții hermeneutice, și nu o simplă duplicarea a realității complexe și compozite sub forma unor metode cantitative. În circumstanțele globalității culturale și ale globalizării economice și politice este greu să se susțină ideea unei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale globalizării economice și politice este greu să se susțină ideea unei centralități tari, ierarhice și structurante prin autoritatea ei nedezmințită. De aceea, cred că exemplul „modelului” românesc poate oferi o exemplificare a unui anarhetip cultural, nefiind singurul În această situare. Medianitatea acestui model Între lumi diferite, deschiderea spre alte experiențe culturale, dar În același timp conservatorismul tradițional al modelului românesc Îl fac, paradoxal, mai puțin previzibil decât s-ar crede. În acest sens, dacă se urmărește un segment de istorie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interogației, al încercării și erorii fertile și pus în opoziție cu „ticăloasa spiță a moluștelor grave/ a celor ce nu dau cu nimic în nimic/ de frica îndrăznelii și a înnoirii”: personaj emblematic („un caz de remitizare” - Eugen Simion) pentru situarea poetului, care ia distanță față de certitudini și dogme, plasându-se într-un interval al relativului, ceea ce înseamnă, cu vorbele lui, intervalul lui „poate”/„parcă”, „oare”, „totuși”. Din conștiința relativității se naște și ironia reactualizată original în cele două cărți. Există
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
lui Mihai Beniuc (1972) și „Gând românesc” și epoca sa literară (1973), studiile grupate în volumul Întâlniri... (1976) valorifică o cercetare sistematică, riguroasă, aplicată climatului literar și publicistic transilvănean din jurul anului 1930. Examinarea completă a revistei „Gând românesc” (studiu de situare istorică și estetică, program, bibliografie, documente inedite) argumentează rolul celei mai importante publicații literare transilvane din epocă în cultivarea valorilor naționale moderne. Reconstituire informată a unui climat intelectual, lucrarea reprezintă totodată o restituire și o revizuire realizată cu discernământ critic
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
descrie o rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul său cu expresioniștii, deși nu a evoluat în interiorul climatului generat de acești poeți
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
în cele banal cotidiene; rolul scribului - al celui ce consemnează - în raport cu cel ce făptuiește; fascinația și refuzul măștii; căutarea unei unio mystica cu esența spre care poezia poate fi o cale. În analiza oricărui poem al lui D. sunt importante situarea lui într-un anume context cultural, semnificația de ansamblu (adesea subtil polemică) și semnificația metaforelor parțiale, care pot fi subordonate sensului global sau îl pot submina. Analiza vers cu vers și imagine cu imagine se impune întotdeauna. Descriptivul este mereu
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
mai vrea să mintă.// De-aceea-ntreb: De ce să se agațe/ plăpânda mea făptură fără brațe?” Dacă în raporturile poetului cu realitatea, dominantă este tema iluziei, în raporturile poetului cu cuvântul tema dominantă este a luptei învingătoare pentru supunerea Logosului. Preocupare constantă, situarea poetului față de cuvânt și față de poem găsește la sfârșitul vieții lui D. o expresie alegoric-fantastică remarcabilă în narațiunea cea mai importantă din volumul de proze căruia îi împrumută și titlul: T de la Trezor (2000). În prima parte a acestei narațiuni
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a apăra termenul de homousios, respingând în schimb homoiusios; este exclusă apoi teza că apelativul de „mediator” ar permite situarea Fiului printre creaturi. Al doilea dialog explică faptul că proprietatea Tatălui este aceea de a fi agennêtos, în timp ce Fiul este gennêtos, și examinează această relație, diferențiind-o cu grijă de generarea creaturilor. Al treilea dialog combate soluția găsită de cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostază în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriană (și un fragment în latină care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau trupul lui Isus Cristos alcătuit din substanță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încercat să-l exercite, asupra Bisericii. Așadar, e limpede cât de folositoare pot fi unele referiri succinte la frământările ecleziastice și teologice care au avut loc între moartea lui Chiril (444) și al doilea conciliu de la Constantinopol din 553 pentru situarea autorilor despre care vom vorbi în acest capitol. În câțiva ani, patriarhii din marile orașe orientale care trăiseră criza nestoriană au fost înlocuiți de o nouă generație: în 444, lui Chiril i-a urmat Dioscor care nu acceptase formula de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la ciclul Patimilor ies în evidență, așa cum am spus, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile antiiudaice, de-acum tradiționale în cadrul acestei teme). Cercetătorii nu sunt siguri în privința situării culegerii (Alexandria? Siria-Palestina?) și nici în privința datării (ei oscilează între secolul V și secolul VII). Bibliografie. Ediții: Viața și sermones în PG 86, 297-462 (cu trimitere la volumele din PG unde se găsesc discursurile atribuite altor autori) pt. celelalte redactări
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un termen post quem pentru autorul nostru. O indicație mai precisă pare să provină din faptul că recentul cutremur de la Constantinopol menționat în prima omilie ar putea fi cel din decembrie 477 care a durat zece zile. În orice caz, situarea acestor scrieri în a doua jumătate a secolului al V-lea sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor din cauza dezvoltării semnificative a anului liturgic, subînțelese în cazul ciclului de omilii 4-8 rostite în Săptămâna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
diferit de stilul simplu al Istoriei Lausiene. Autorul vorbește de Palladius de Helenopolis la persoana a treia și precizează că, la vremea când se desfășoară dialogul, acesta este în exil la Syene (cap. 20). Cercetătorii au considerat, în general, că situarea în timp a dialogului este fictivă și că acesta a fost compus de Palladius la Syene în 408. Totuși, unii au observat că e greu de imaginat un atac de o asemenea violență contra lui Teofil (mort în 412) din partea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2 (1991) 519-533; L. Perrone, La Chiesa di Palestina e le controversie cristologiche..., cit., pp. 60-78. 4. Amoniu din Alexandria Amoniu ar fi fost presbiter al Bisericii din Alexandria cam pe la mijlocul secolului al cincilea. Aceasta pare să fie corecta sa situare cronologică, cu toate că au fost propuse și a doua jumătate a secolului al patrulea și chiar a secolului al treilea; ca atare, nu trebuie să-l confundăm cu un Amoniu mai târziu care ar fi scris un Comentariu la Hexameron și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
faptului că nu răspundeau cerințelor cumpărătorilor. Pentru ca această răsturnare de situație să aibă loc și să se mențină era necesară, în primul rând, separarea cât mai radicală a funcțiilor comerciale de cele de producție - iar ea s-a realizat prin situarea lor la nivelul administrativ ierarhic superior al centralelor industriale și al ministerelor de resort - și asigurarea dominației politice asupra acestor administrații. În al doilea rând, era necesară asigurarea controlului asupra pieței. Pentru piața internă, acest lucru se asigura prin izolarea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
din zone mai îndepărtate. În privința românilor, a limbii, a facturii sufletești și a literaturii lor, scoate în relief mai ales componenta slavă. Tratând, în al doilea volum al istoriei universale a literaturii, scrierile românești, H. le plasează în cadrul literaturilor slave, situare pe care o justifică prin aportul considerabil al elementelor slave în limbă, prin influența exercitată de slavona cultului religios. Privirea panoramică rămâne, în ciuda informației bogate (e drept, nu întotdeauna și riguroasă), la suprafața problematicii; orizontul interpretării este marcat de sursele
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
nu doar dificilă sau problematică, ci poate fi suspectată de intenții ascunse: fie de a se situa În afara istoriei, fie de a disimula poziții partizane. Stă Însă În puterea omului de stiință să-și Întemeieze pretenția de obiectivitate atât prin situarea propriului punct de vedere În istorie, cât și prin revelarea structurilor ascunse ale istoriei. Pe un asemenea teren se situează confruntarea dintre sociolog și istoric. În România de dupa 1989, cele două discipline, eliberate de dogmă marxist-leninistă, au fost reduse În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
spre a sta, după moartea lui, la dispoziția studenților. Înainte de primul război mai donase 10 000 de volume Ligii Culturale, iar în refugiu întemeiase la Iași o bibliotecă de 3 000 de volume și îi dăruise diurna de deputat. În ceea ce privește situarea politică, I. este, prin excelență, un naționalist democrat. Democratismul consecvent și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul extremist, șovin, să combată intransigent mișcările de extremă dreapta, să înfiereze nazismul și să denunțe ca antinațională politica
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
mecanic, fără identitate precisă sau, mai degrabă, cu una violent mistificată.” Se mai rețin, de asemenea, câteva considerații privind „metodologia cronicii literare”: calitățile acesteia ar fi întinderea („«scara» la care se efectuează discuția unei cărți”; „Cronica-pilulă nu servește nimănui”), contextualizarea (situarea operei comentate într-un „gen proxim”), deschiderea către dialog critic (cronica e văzută ideal ca „o discuție deschisă” între participanți). Altfel, pentru câmpul politicii culturale a timpului trebuie menționate reproșurile unor critici privind prudența lui R. în orientarea tirului, țintele
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
e artificială, iar situațiile, potențial semnificative, sunt fals imaginate. Mai târziu S. va aborda subiecte „grele”, dar de pe poziția păgubitoare a omagiului convențional, ba chiar conjunctural. Ovidius (1958) și Hyperion (reprezentată la Constanța, în 1965) sunt compuneri encomiastice bazate pe situarea a doi mari poeți - Ovidiu și Eminescu - în contexte sociale care să le releve calitățile excepționale fie prin contrast, fie direct, prin laude nemăsurate aduse de cei din jur. Tropaeum Traiani (jucată la teatrul constănțean în anii 1976-1978) este o
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
care au fost redate în secvențele dedicate parametrilor și caracteristicilor, tipurilor de acțiuni, comunicări și performanțe; b) dimensiunea relațională, care concentrează în mod deosebit aspectul socioafectiv, raporturile de roluri, coeziunea și identitatea grupurilor; c) dimensiunea contextuală, care se referă la situarea grupului atât în mediul proxim (membrii unui colectiv de muncă fac parte dintr-o organizație industrială stratificată ierarhic), cât și în contextul sociocultural mai larg (o regiune, o țară, o cultură anume), cu valori, norme și cutume specifice și cu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Dumitrașcu Vodă, și glosează pe motivul romantic al purității maculate de viciu. Sunt surprinse realități proprii unei perioade de gravă criză, în care boierii moldoveni și cei venetici se angajează în turniruri fals principiale, contradicțiile de fond trebuind căutate în situarea cât mai avantajoasă pe scara profitului imediat și substanțial. Anița, femeie de condiție modestă ajunsă în postura de favorită a domnitorului, este un personaj de excepție, care se pliază stării de compromis pentru a putea îmblânzi măcar în parte soarta
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]