1,621 matches
-
linia întâi până la distrugerea lor fizică. Noaptea, legați la un tren personal, am străbătut întinsul înzăpezit al Carpaților și al Podișului transilvan. Spre dimineață ni s-a dat o pituță cu mălai, cam de 200-250 de grame, o bucățică de slănină sărată și o cană de apă. Există în viață despărțiri ca ruperea din rădăcină, ca prăbușirea unui edificiu în urma unui cataclism. Nu poți nici plânge, nici vorbi, nu mai poți privi nici la ce se petrece în jur, nu mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celor ce au dăruit. Am mulțumit lui Dumnezeu și acestora, rugându-ne pentru noi și pentru ei. După amiaza s-au distribuit pachetele de acasă. Și eu primisem coletul. Am adus în celulă o târnă (coș) cu bunătăți: carne, cozonac, slănină, pâine, ouă, brânză, prăjituri, murături, sarmale și altele trimise de părinți și frați din dragoste; o pătură cu cearceaf, un cojocel cu mâneci și o pereche de pantaloni groși de dimie, pentru că nu permitea folosirea lor regulamentul închisorilor, au fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Marin Naidim erau cei mai slăbiți. Nimeni nu trăia pentru sine, ci în dragoste de aproapele, pentru Dumnezeu. S-a aprobat celor care aveau bani depuși la contabilitate, ridicați în momentul intrării în penitenciar, să poată cumpăra de la cantină pâine, slănină, salam, brânză, ceapă și usturoi, alimente la care aveau dreptul numai cei de drept comun. Cei care cumpăram, împărțeam frățește. Într-o lună banii s-au epuizat. Totuși ne-am mai refăcut. Mergeam mai ușor, nu mai aveam amețeli când
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
voia Munteanu, urma să trimită o companie cu gradați și ofițeri pentru a ne prelua. Până la sosirea lor vom sta în celule. Dimineața așteptam în fața primei porți. Ni s-a dat și hrană rece: un turtoi și o bucată de slănină sărată. Munteanu, sub pretext că vrea să le vorbească, a izolat comandanții și șefii legionari. I-a înconjurat cu gardienii lui în capul coloanei și a amenințat: Dacă vreunul încearcă să evadeze, comandanții voștri vor fi uciși! Însoțiți de o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mizerie și promiscuitate morală în „gașcă”, având un șef care impunea modul de viață. Alimentele la care aveau dreptul erau înjumătățite de șef, iar deținutul mânca resturi. Banii la care aveau dreptul pentru a-și cumpăra de la „Cantina” închisorii mămăligă, slănină sau săpun erau jucați la rișcă, barbut, poker și câștigați întotdeauna de șef. Cei tineri constituiau „obiectele” plăcerilor sexuale ale celor mai în vârstă, ale șefului în mod curent. Unii erau bolnavi de boli venerice; blenoragia, șancrul și șancrul sifilitic
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Pentru cei din închisoare am recurs la bunăvoința tacită a câtorva gardieni care ne fuseseră mereu apropiați. Când mergeam sâmbăta după rația de mălai și sare, cu căruța trasă de bivolițele proprietarului, pregăteam pachete cu felii de zahăr, carne și slănină, pâine și fructe, roșii și morcovi pentru celulele ocupate de criminalii de război; pentru ai noștri nu întâmpinam restricții. Gâlea juca rolul prostului, nu vedea, n-auzea; așa, săptămânal realizam această bucurie și pentru noi și pentru ei. Toamna cele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mare. Dintr-un sentiment de solidaritate cu suferința lui, nu-i dau numele. Încercasem câteva „atentate” asupra lui, dar porțile sufletului lui nu mi se deschiseră. Împins de gândul foamei, șterpelise o bucată de pâine și una de brânză sau slănină din traista altui elev. Surprins în flagrant delict, unul din ciripitori l-a anunțat pe Ibănescu; acesta făcuse cu confrații lui o pregătire psihologică, creând printre copii o atmosferă de acceptare a sancțiunilor ce trebuiau aplicate celor ce se dedau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unde plecăm, să-i provocăm pe milițieni să scape un cuvânt sau să deducem din hrana rece pe care ne-o dădeau pentru călătorie. Dacă era călătoria lungă de două trei zile, hrana rece - un turtoi și o bucată de slănină sărată sau marmeladă - era dată șefului de dubă. Dacă era scurtă, ne era înmânată direct. Ni s-a distribuit fiecăruia hrana rece. Undeva aproape era destinația noastră: la Jilava? Simțurile și mintea deținutului se ascut. La percheziția de plecare, unul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lei/buc.; oi de prăsilă - 250.000 lei/buc”. Carnea vândută la kilogram avea un alt preț, mult mai mare: carne de vită cal.I - 14 mii lei; carnea de porc - 24 mii lei; osânza - 40 de mii lei (!) și slănina - 30 de mii lei. Probabil osânza era așa de scumpă din cauza lipsei uleiului vegetal. Litrul de lapte se vindea cu 6.000 lei, un ou cu 5.000 de lei iar untul costa 80 de mii lei/kg. Numai peste
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
tăiaseră decât „...7 boi, 12 vaci și 2 junci sub 2 ani”. Acestea fuseseră consemnate la rubrica „tăieri normale” căci la „tăieri de necesitate” mai apăreau alte 4 junci sub 2 ani. Dacă în decembrie 1946 se mai putea cumpăra slănina de porc cu piperatul preț de 30.000 de lei/kg., atunci în ianuarie 1947 în dreptul acestui produs Beldeanu trecuse „lipsește”. Cel mai probabil, tot datorită lipsei cu desăvârșire a uleiului vegetal cu toate că ministerul trăsese concluzia că putea fi folosit
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
avea următoarele prețuri: 200 de lei (4 mil. vechi)/kg. porc gras; 160 de lei/kg. porcul slab și 160 de lei/kg. berbecul calitatea a II-a. Cu certitudine, tot datorită lipsei cronice de uleiuri vegetale, prețul osânzei și slăninii era de 280 de lei/kg. Prețul laptelui urcase de la 25 la 30 de lei/kg. iar oul se ieftinise cu un leu ajungând la 14 lei/buc. Untul își păstrase caracterul de marfă cu ciubote roșii (500 de lei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
C.Al.C. le ordonaseră subordonaților ofițeri superiori în grad români, procurarea în regim DE URGENȚĂ al unui număr de „3 scurte și 4 veste”, comandă ce a fost executată întocmai la data de 29 decembrie! Suma decontată pentru încălzirea slăninei sovietice? 50.000 de lei, că doar fabrica de bani fusese pusă în funcțiune și lucra la turație maximă, alimentând inflația provocată în mare parte tocmai datorită prezenței în țară a dușmanilor de la Răsărit, veșnic puși pe jafuri, violuri și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
creșterea copilului, valoarea biologică ridicată fiind dată de conținutul în acizi grași și vitaminele A, D, E si K. Ele sunt ușor de digerat. Printre grăsimile cu mare valoare biologică se numără cele aflate în: unt, margarină, uleiurile vegetale si slănină. Glucidele sunt cele care eliberează în organism energia calorică necesară arderilor și intervin în metabolismul proteinelor, lipidelor și apei. Ele sunt cu atât mai necesare cu cât creșterea este mai accentuată și, în general, se prevede ca procentul acestora să
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
un hârdău care ne servea drept W.C., în altă parte un hârdău în care era apa. Am primit hrană rece, o bucată de pâine... care ni s-a spus că trebuie să ne ajungă trei zile, și o bucată de slănină sărată, albă. Niciodată nu mi s-a părut că slănină poate să fie atât de bună... Eu nu mâncasem grăsimi înainte de arestare, dar n-am crezut că ceva poate fi mai bun. Nu mai aveam pe nimeni din lot cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un hârdău în care era apa. Am primit hrană rece, o bucată de pâine... care ni s-a spus că trebuie să ne ajungă trei zile, și o bucată de slănină sărată, albă. Niciodată nu mi s-a părut că slănină poate să fie atât de bună... Eu nu mâncasem grăsimi înainte de arestare, dar n-am crezut că ceva poate fi mai bun. Nu mai aveam pe nimeni din lot cu nimeni, nu mai aveam prieteni... Eram stingher la început... În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la mine un cetățean, înfofolit, cu ochelari: Domnule sunt fugar, m-a trimis cutare cunoscut... să te rog să mă ajuți. Eu am rămas crucit când am auzit... Asta însemna pușcărie! Ce să fac? Hai în casă. Mai aveam niște slănină, niște pită mai uscată pe acolo. Poftim, mănâncă! Și-am plecat, și n-am mai dat pe acasă... M-am dus pe la mătușă-mea sau unde m-am dus, și o zi sau două n-am mai trecut pe acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unde erau. Dar niciunul dintre maramureșeni nu și-o consumat mâncarea aia ce-o primit-o de-acasă de unul singur sau izolat! Toți împreună: s-au făcut porțioare, așa, mici, cât o cutie de chibrituri, poate-o bucățică de slănină sau o juma’ de lingură de untură dintr-un recipient... era pus pe tavă, și când se servea masa, se suplimenta la fiecare. De-aia am zis că acest comportament al maramureșenilor nu l-am observat la niciun alt lot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era chemat pentru ceva ce se-ntâmpla între noi. Și zice: Să știți că o să vă dau în judecată c-ați refuzat mâncarea. Dar noi toate bucuroase: Vai, ce bine ar fi, c-o să mâncăm și noi un pic de slănină! Că atunci când te ducea la judecată îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da în judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Să știți că o să vă dau în judecată c-ați refuzat mâncarea. Dar noi toate bucuroase: Vai, ce bine ar fi, c-o să mâncăm și noi un pic de slănină! Că atunci când te ducea la judecată îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da în judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră în timp ce ne plimbam, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
rog să-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta. I-am iertat atunci lu’ Costache tot, și, când toată lumea ședea cu burta la pământ, eu am primit 6 kile de slănină de acasă... Asta a fost formidabilă chestia, dacă l-am înduplecat eu pe ăsta... De multe ori o lua după mine când mergeam pe unde mergeam, și îi spuneam: Mă, futu-ți Dumnezeu’ mă-tii, eu tot te omor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în penitenciarul din Pitești? Am stat proape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, într-o noapte, ne-a îmbarcat în tren, dube în vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-a’ dat câte-o jumat’ de pâine, niște slănină râncedă și puțină marmeladă, pe care am mâncat-o imediat de foame... Și po urmă am răbdat până a doua zi seara... Unde v-au dus? Ne-a dus cred că în gara Basarab, ne-a oprit și a’ venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
trăiește Într’un loc și a băgat de seamă, trecând de nevoie peste orgoliul de stăpân, că așa ca până acum nu se mai poate. Dar continuă să creadă că poate Împăca capra cu varza, ori să stea și cu slănina În pod, adică cu luxul, dar și cu fasolea, adică mediul, unsă. Dar este omul un stăpân? Desigur că nu, fiind el Însuși un produs al Naturii, chiar ultimul deocamdată pe scara evoluției; iar În această calitate el nu poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
familiei sale, lasă În sol substanțe alelopatice care alungă pe „alții“, un fel de degradare; dar pasageră. În paranteză fie spus, de asta muștarul are relativ puțini dăunători În raport cu floarea-soarelui. Căci așa e În Natură: nu poți fi „și cu slănina’n pod și cu fasolea unsă“... Oferi puțin, obții puțin sau lași În spinarea altuia - mediul - diferența. Capră-capră, dar chiar și așa, pe lângă faptul că e o bună plantă meliferă, muștarul tot dă o producție ce poate ajunge la două
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asigură acesteia condițiile optime de viață pentru ziua de mâine. Ce s’ar face un bancher fără debitori, chiar de se mai și judecă cu ei? Animalul face și el economii, ca și bancherul vegetal: acumulează glicogen În ficat, ori slănină. Dar pe termen scurt, iar asta nu i ajunge nicidecum pentru a plăti barem datoria, darămite dobânda. Dacă debitorul animal Își spală până la urmă datoria - o plătește sau Îi este chiar iertată, de nevoia bancherului -, cine este adevăratul fraier? Acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pui că găinațul lui nu e atât de lipicios și corosiv pe statuia lui Cuza, iar prezența lui e una cât se poate de discretă... „Meridian“, 27 iulie 2001, ora 12,47 36. E-uri și falsuri Chiar Îți place slănina aia? De ce nu? Chiar dacă tu, Moti, preferi porcul de dedesubt. M’ajută și muștarul. Cască ochii la etichetă. Ce-i tartrazina aia? Din chimia ce-am Învățat-o pe lângă tine, e un colorant galben. Ce caută el acolo, câtă vreme
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]