1,355 matches
-
rostit un cuvânt. ― Dacă n-ai să ieși în firul ista de lumină să te vedem și noi, degeaba o fi frumoasă povestea. Așa că, arată-te - l-a îndemnat profesorul. Tăcutul de până atunci a apărut în licărul de lumină slobozit de un bec prizărit. Era un bărbat bine legat, cu o privire inteligentă și zâmbet timid. ― Spune-ne, frate, de unde ești și cu ce te-ai ocupat până acum? - l-a întrebat învățătorul. ― Păi, sunt dintr-un sat de pe lângă târgul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vă miruiesc cu câte un glonte în frunte!”... În spatele convoiului, cumpănindu-și flinta, se afla șeful lotrilor. Toată treaba nu a durat decât cât ai da de dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de două sulițe pe cer! Cine face un pas, va fi ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să fie atenți la vorbele slobozite de aparatul de radio ce abia hârâia... Cu greu au deslușit cuvintele „diktat” și „Viena”... Au rămas cu întrebarea pe buze: „Ce diktat? Ce Viena?” Crâșmarul le-a făcut semn să aibă răbdare, că le va explica el... Într-un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce zice Scriptura? "Izgonește pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode." 31. De aceea, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. $5 1. Rămîneți dar tari, și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei. 2. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic; 3. și mărturisesc iarăși încă o dată oricărui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
Încă simțită. Vântul rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele ce vor veni. Cei trei călăreți ieșiră pe poarta cetății, trecură podul de lemn lăsat peste șanțul de apă, traversară Încet târgul Sucevei și sloboziră caii la trap pe dealurile dinspre Tudora. Erina respira fericită aerul iernii și privea În jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea austeră a iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O săgeată roșie se ridică spre cer, coborând cu un sfârâit dincolo de crâng. Spahii Întoarseră caii spre Simion. Arcașul puse alte două săgeți În arc și le slobozi spre primii călăreți, care se prăbușiră cu cai cu tot În zăpadă. Un tropot se auzi În apropiere. Apărătorul porni la fugă prin zăpadă, după zece pași se rostogoli și, ridicat doar Într-un genunchi, lovi alți doi spahii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nopți era lăsat liber. De fiecare dată, imediat ce coboram de la volan, îl eliberam din legătoare, răsplătindu-l astfel pentru dragostea pe care mi-o arăta la sosire. În clipa în care se simțea liber, pornea spre grădină ca o săgeată slobozită din arc, unde se zbenguia și își rezolva nevoile sale firești, iar la primul apel se prezenta supus pentru a fi din nou legat. Bobiță se remarca prin câteva calități care i-au atras prețuirea și dragostea stăpânilor. Era de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. 13. Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. 14. Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mînă, nu sunt din trup", nu este pentru aceasta din trup? 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
să nu mă strige, cum se mai Întâmpla, „boieru’“ (cuvânt nespus de jignitor și care ustură al dracului). Printre altele, mă străduiam să zic „ei e”, căci „ei sunt” ar fi răsunat Îngrozitor de sclifosit În urechile lor și ar fi slobozit numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putea Împotrivi cu nici un chip ispitei de a Închide ochii, Îi ardea o palmă celui de veghe. Ăla se oprea din sforăit și ridica, de unde se tolănise, o față dobitoacă și plină de suferință. Când izbutea să-și descleieze limba, slobozea Înjurături de-a valma, Întâi așa, către nimeni, apoi țintite către cel care-l pocnise și-i stricase bunătate de vis. Se Întâmplau, destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de groază când, din pricina a cine știe ce buruieni, Îl scăpa din ochi. „Vere!” se pomeni strigând cu glas sugrumat, tocmai când ăla slobozea praștia. „Boule, ți-am spus doar să taci din gură. Mi-ai speriat guguștiucu’, tâmpitule!” „Găsim noi alții”, Îl Împăcă Blondul, bucuros că Îl ajunsese din urmă. „L-am aripat, l-am aripat!” - strigă ceva mai târziu - „du-te repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pentru că el le sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere și clăbuci apăruți În colțurile gurii. Nu se născuse așa, dar nimeni nu-și amintea cum vorbea el Înainte să-și prăjească limba pe o baterie de tractor. Lanternele, pe vremea copilăriei mele, erau lucruri de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unul pe daiboj. Puteai și pe veresie, dar nu prea aveau mulți nesmintită Încredere În caiețelul lui Titel, unde se zvonea că apăreau mai multe cruciulițe decât salturile făcute de unul sau de altul. În timpul zborului cu parașuta puteau fi slobozite Îndelungi și meșteșugite măscări, din pricina cărora izbucneau și se Întețeau bătăi crunte, pentru că nimeni nu putea lăsa nepedepsite ziceri precum: „Mă-sa lu’ Vieru se fute cu soldați, ta-su-n pușcărie o ia de la bărbați!”. Titel și Onel au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Doarme - despre care mulți dintre voi și ai voștri de acasă Îndrăzniți să credeți câteodată că există cu adevărat; eu atâta pot să spun: camionul lui Oaie a prins să meargă pe drumul plin de gropi și piatră precum pișatul slobozit de bou În jug de car și fără să oprească. Cerul senin amarnic se-ncruntase / și ochiul viu zări cenușă-n el. Păsări de tină cu gâturi golașe / dădură strigare și țipătu-acel / răzbi În auzul ce-ncet da să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dreapta, cumpăra aur, casetofoane și țoale de la vaporeni. La botezurile copiilor săi plătise pe cei mai vestiți și scumpi cântăreți, care, la cererea publicului - se strângea jumătate de sat În fața cortului cu petrecerea -, dar și pentru teancuri de sute albastre, slobozeau În difuzoare cântece fără perdea. Lumea prinsese slăbiciunea șoferului, știa că-i place să se dea mare cu bogăția și puterea lui și-l stârnea, mai ales când se Îmbăta nițel, să le dea artiștilor bani ca să lucreze peste timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acea fericire. Eram de câteva zile În așteptare și noi, și nemții, căci se auzise că Germania capitulase. Însă nimic oficial nu fusese anunțat, așa că stăteam cu toții și nădăjduiam la pace. Nu ataca nimeni. Numai din când În când artileriile slobozeau câte un obuz care cădea În câmp, aiurea, acolo unde nu putea atinge pe nimeni. Și iată că, Într-o zi la amiază, Între linii Începuse să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băncile lungi de lemn ale cinematografului lui Ghiță Bulgaru erau mutate de-a lungul pereților și Îngrămădite pe scenă, iar În spațiul rămas aflat gol țopăiau iubitorii de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mort În apa adâncă a Gropanului de la Dunăre. Mi-am luat și unele mici măsuri de protejare a celor ce mă vor găsi: n-am băut și n-am mâncat nimic de aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
steluțe de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit pe burtă lângă șenila unui tanc și urla Întruna către soldați să nu risipească muniția. Însă el Însuși se lăsa stăpânit de groază și slobozea rafale scurte, fiind urmat de oamenii din subordine, Încredințați că ofițerul zărise ceva prin binoclul lui special, cu care se putea vedea și noaptea. Bucuros de Întâlnire, Monstrulică se târî până la Foameangât, Îl salută militărește și se prezentă. Piticania cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lucruri. 4. Pilat L-a întrebat din nou: "Nu răspunzi nimic? Uite de cîte lucruri Te învinuiesc ei!" 5. Isus n-a mai dat nici un răspuns, lucru care a mirat pe Pilat. 6. La fiecare praznic al Paștelor, Pilat le slobozea un întemnițat, pe care-l cereau ei. 7. În temniță era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarășii lui, din pricina unui omor pe care-l săvîrșiseră într-o răscoală. 8. Norodul s-a suit și a început să ceară lui Pilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
din pricina unui omor pe care-l săvîrșiseră într-o răscoală. 8. Norodul s-a suit și a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. 9. Pilat le-a răspuns: "Voiți să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?" 10. Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui. 11. Dar preoții cei mai de seamă au ațîțat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
răspuns: "Voiți să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?" 10. Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui. 11. Dar preoții cei mai de seamă au ațîțat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. 12. Pilat a luat din nou cuvîntul, și le-a zis: "Dar ce voiți să fac cu Acela, pe care-L numiți Împăratul Iudeilor?" 13. Ei au strigat din nou: "Răstignește-L!" 14. "Dar ce rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Ei au strigat din nou: "Răstignește-L!" 14. "Dar ce rău a făcut?" le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: "Răstignește-L!" 15. Pilat a vrut să facă pe placul norodului, și le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. 16. Ostașii au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. 17. L-au îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
L-a ajuns foamea, și a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11. A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborîndu-se și slobozindu-se în jos pe pămînt. 12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului. 13. și un glas i-a zis: "Petre, scoală-te, taie și mănîncă." 14. "Nicidecum, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]