788 matches
-
cei 9106 de membri ai acestuia, numai 2493 erau din partea locului. Totuși, la nivelul administrativ aflat în legătură nemijlocită cu populația, majoritatea funcționarilor erau de origine slavă. Croații ocupau aproximativ jumătate din posturi, dar erau și mulți cehi, polonezi și sloveni. Motivele de bază ale răscoalei din 1875 fuseseră sistemul deficitar al deținerii pămîntului și nemulțumirea țăranilor, numiți kmeți, care munceau pe marile moșii. Autoritățile habsburgice au făcut puțin pentru remedierea acestei situații. Agalele și beii musulmani proprietari de pămînturi, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
moarte, adică pînă în 1896. Țelurile partidului său, Partidul Drepturilor, erau crearea unui stat croat independent și respingerea cooperării atît cu Viena cît și cu Budapesta. El continua să-i considere pe sîrbi drept croați ortodocși și se referea la sloveni ca la "croații din munți". În 1894 însă, partidul lui Starčević s-a divizat în două grupuri. Noul aliniament, numit Partidul Pur al Drepturilor, era condus de Josip Frank. Deși partidul acesta era și mai pornit împotriva sîrbilor decît organizația-mamă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui Frank cerea instituirea unui stat croat care să cuprindă atît Regatul Triuniat cît și Bosnia-Herțegovina. Croația urma să rămînă în cadrul imperiului, dar cu același statut ca și cel al Austriei și Ungariei. Această soluție trialistă prevedea un loc pentru slovenii catolici, dar nu și pentru sîrbii ortodocși. Cererea de creare a unui regat autonom al Croației era de asemenea susținută de Partidul Social Democrat Croat, înființat în 1894, și de Partidul Țărănesc, fondat în 1904. Accentul pus pe drepturile politice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în favoarea unei soluții trialiste a chestiunii naționalităților habsburgice, constînd în crearea unui stat croat sau sud-slav drept contrabalansare față de Austria și Ungaria. Opuse programului Coaliției, planurile acestea nu prevedeau pentru sîrbii ortodocși o poziție egală cu cea a croaților și slovenilor catolici. În anii dinaintea războiului, Croația era o zonă relativ prosperă din punct de vedere economic. Agricultura rămînea principalul ei domeniu, regiunea aceasta nefiind industrializată, cum era cazul Boemiei sau al Austriei Superioare. În 1910, nu mai puțin de 78
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-lea, după cum am văzut, erau exprimate două puncte de vedere în acest domeniu. Majoritatea partidelor politice erau organizate pe o bază națională separată. Mișcarea iliră avansase totuși ideea existenței probabile a naționalității iugoslave, din care făceau parte sîrbii, croații și slovenii. Partidul Național din Croația și Coaliția Croato-Sîrbă sprijineau conceptul cooperării și unele aspecte ale doctrinelor ilire. Dacă sîrbii și croații erau două naționalități distincte sau una singură divizată în două avea să rămînă o problemă politică extrem de controversată. Este greu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și în primul rînd aceea a relațiilor acestora cu statul sîrbesc și cu autoritățile centrale ale Monarhiei dualiste. Fuseseră deja observate două orientări în rîndul acestor populații. Unii puneau accent pe interesele naționale ale fiecărei națiuni în parte de exemplu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cazul în care acest stat s-ar fi dezmembrat. O uniune mai vastă ar fi putut include Grecia și România. În al treilea rînd, liderii sîrbi aveau posibilitatea de a adopta un program iugoslav, adică unirea tuturor sîrbilor, croaților și slovenilor într-o singură națiune. Să observăm în acest context că i s-a acordat o atenție foarte mică problemei absolut vitale a alternativei federalizării sau centralizării acestui stat. Dintre cele trei căi, aceea referitoare la federația balcanică avea cele mai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unii dintre ei erau atrași de un concept mai vast, marea majoritate a sîrbilor gîndeau în termenii naționalismului tradițional. Această atitudine era foarte firească. Serbia era un stat independent, cu vechi tradiții istorice și religioase neîmpărtășite de croați sau de sloveni. După 1870, cea mai mare parte a mișcărilor naționale au urmat exemplele anterioare ale italienilor și germanilor. Naționaliștii sîrbi doreau astfel ca regatul lor să fie "Piemontul Balcanilor", o expresie care putea avea mai multe înțelesuri. Pe tot parcursul secolului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mari, Imperiul Habsburgic s-a dezmembrat în componentele lui naționale. La 13 noiembrie a fost instituită o Republică Austriacă, iar o Republică Ungară a fost proclamată trei zile mai tîrziu. La 1 decembrie a luat ființă Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor. Imperiul Otoman capitulase deja la 30 octombrie. Războiul a luat deci sfîrșit prin deplina victorie a puterilor aliate, dintre care făceau parte și trei state balcanice România, Serbia și Grecia. Bulgaria și Imperiul Otoman se aflau printre învinși. Albania suferise
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Basarabia, Bucovina și o parte a Banatului. Dezavantajul acestui aranjament era faptul că minoritățile constituiau acum 28 % din populația totală a României, aspect care va complica pe viitor politica ei internă. Fazele prin care a trecut Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, pe care, cu toate că această titulatură a devenit oficială abia în 1929, îl vom numi Iugoslavia, pentru a lua ființă sunt analizate mai jos în amănunt. Să menționăm totuși pe scurt că, la începutul războiului, obiectivele sîrbilor nu erau clar definite
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de pretențiile Italiei asupra teritoriilor slavilor sudici a constituit un important factor încurajator pentru ca reprezentanții sîrbi, croați și sloveni să ajungă la o înțelegere. În octombrie 1918, chiar înainte de prăbușirea habsburgilor, liderii de la Zagreb au fondat un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor, care a votat ulterior în favoarea unirii cu Serbia și Muntenegru. Primul pas spre unire a fost făcut la 1 decembrie, cînd prințul-regent Alexandru a acceptat propunerea Consiliului Național. Cu toată opoziția regelui Nicolae, care nu voia să-și piardă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
includeau deci cel mai mare număr de minorități etnice: Iugoslavia și România. Afacerile interne iugoslave vor fi dominate mai ales de aceste chestiuni rămase nerezolvate. Conflictele cele mai importante din Iugoslavia aveau să fie cele dintre grupurile dominante, sîrbii, croații, slovenii și musulmanii bosniaci. În plus, regimul dominat de sîrbi încerca să-și mențină controlul asupra districtului Kosovo, care era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională era îndoielnică. Statul iugoslav avea pretenții și față de Italia și Austria, ambele deținînd regiuni locuite de slavi sudici, sloveni sau croați. Guvernul român era confruntat cu probleme asemănătoare. După război, peste 5 milioane dintr-o populație totală de 18 milioane nu erau români. Principala zonă de fricțiune era Transilvania, unde o minoritate maghiară compactă trăia în partea centrală a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
război, intelectualii și studenții se aflaseră în fruntea celor care susțineau programul iugoslav. Cu toate acestea, Serbia nu avea nevoie de un stat iugoslav; guvernul ei controla un teritoriu național compact și avea aliați străini puternici. Liderii naționali croați și sloveni din Imperiul Habsburgic aveau o poziție diferită. În perioada războiului, cea mai mare parte a slavilor de sud au rămas loiali monarhiei; ofițerii croați s-au distins prin fapte vitejești pe cîmpul de luptă. Deși au existat și dezertări, în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atunci cînd înfrîngerea părea inevitabilă, soldații și marinarii sud-slavi și-au făcut în general datoria. Liderii politici au continuat de asemenea să-și îndeplinească funcțiile. În cadrul monarhiei, efortul principal era îndreptat spre realizarea unei reorganizări pe baza Trialismului. Partidul Popular Sloven condus de Dr. Anton Korošec era activ în Reichsrat-ul austriac. Unor astfel de strădanii li se opuneau desigur energic oamenii de stat unguri, care nici măcar în timpul războiului nu au renunțat la încercările de a slăbi și mai mult "lanțurile" Ausgleich-ului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost stabilit inițial în Italia, apoi la Londra. Acesta nu avea un caracter oficial, rezumîndu-se aproape exclusiv la opiniile și influența membrilor săi, dar ținea legătura cu unele persoane de pe cuprinsul monarhiei și cu o serie de politicieni croați și sloveni. Comitetul Iugoslav avea contacte și cu numeroasele grupuri de emigranți din Europa și America. Sarcina lui esențială era organizarea unei campanii de propagandă în scopul informării Aliaților asupra poziției slavilor de sud din cadrul Imperiului și a agitației în favoarea unificării acestora
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu beneficia nici de un statut oficial, nici de sprijin internațional. Unii dintre liderii sîrbi vorbiseră totuși în termeni generali, după izbucnirea războiului, despre necesitatea eliberării slavilor sudici de sub stăpînirea Imperiului Habsburgic; fuseseră pomeniți atît sîrbii, cît și croații și slovenii. Fusese deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel drept ceva mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc asupra unui teritoriu mai întins. În schimb, în ciuda numeroaselor lor probleme divergente, liderii croați
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
deci pusă problema unei viitoare uniri. Pašić considera orice acțiune de acest fel drept ceva mai mult decît o simplă extindere a sistemului administrativ sîrbesc asupra unui teritoriu mai întins. În schimb, în ciuda numeroaselor lor probleme divergente, liderii croați și sloveni erau uniți prin dorința de a crea mai întîi o unitate politică alcătuită din slavii sudici de pe teritoriul habsburgic. Odată instituită, această autoritate putea ajunge la o înțelegere cu guvernul sîrb. Admițînd ipoteza că Imperiul Habsburgic s-ar fi menținut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ai parlamentului austriac au format o coaliție, iar președintele lor a făcut următoarea declarație: Subsemnații deputați naționali, uniți în cadrul grupului parlamentar iugoslav, declară că, în baza principiului național și a drepturilor statului croat, cer unificarea tuturor ținuturilor Monarhiei locuite de sloveni, croați și sîrbi într-un organism politic unic și autonom, nedominat de către un popor străin și instituit pe principii democratice, sub sceptrul dinastiei habsburgic-lotharingiene, și că nu vor precupeți nici un efort în vederea împlinirii acestei cereri a poporului lor unit.1
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fie elaborată de o adunare constituantă aleasă pe baza votului universal pentru bărbați. Dat fiind faptul că deciziile trebuiau luate prin majoritate de voturi, sîrbii, fiind mai numeroși, erau avantajați. Preambulul declarației stipula că atît croații, cît și sîrbii și slovenii constituie toți un singur popor: "același prin sînge și prin limba vorbită și scrisă."2 Să observăm că documentul avea în vedere doar aceste trei popoare; macedonenii, muntenegrenii, albanezii și musulmanii bosniaci nu erau tratați separat. Acest act nu era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
se dizolvase de la sine. O soluție în cadrul comunității habsburgice nu mai era astfel o alternativă practică pentru nici o naționalitate. Într-o acțiune desfășurată paralel cu celelalte asociații naționale, în octombrie 1918 a fost format la Zagreb un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor. Această organizație și-a declarat sprijinul în vederea întemeierii pe baze democratice a unui stat al slavilor de sud de pe cuprinsul monarhiei. Liderul religios sloven, Korošec, a devenit președintele Consiliului, vicepreședinți fiind un sîrb și un croat. În
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
naționale, în octombrie 1918 a fost format la Zagreb un Consiliu Național al slovenilor, croaților și sîrbilor. Această organizație și-a declarat sprijinul în vederea întemeierii pe baze democratice a unui stat al slavilor de sud de pe cuprinsul monarhiei. Liderul religios sloven, Korošec, a devenit președintele Consiliului, vicepreședinți fiind un sîrb și un croat. În același timp, saborul croat a proclamat independența Croației, care a aderat apoi la uniunea creată de Consiliul Național. Acest grup a autorizat Comitetul Iugoslav să acționeze ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
erau răspîndiți în toată țara. Ajunși în capitala sîrbească, reprezentanții Consiliului Național i-au prezentat regentului declarația oficială; la rîndul său, acesta a acceptat-o. Ziua de 1 Decembrie 1918 a marcat astfel nașterea oficială a Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, care, după cum am menționat deja, a fost denumirea oficială a statului iugoslav pînă în 1929 (vezi harta 8). Aceste acțiuni ale liderilor croați, sîrbi și sloveni au beneficiat de sprijinul organizațiilor revoluționare naționale din Muntenegru și Vojvodina. În noiembrie, o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de 1 Decembrie 1918 a marcat astfel nașterea oficială a Regatului Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, care, după cum am menționat deja, a fost denumirea oficială a statului iugoslav pînă în 1929 (vezi harta 8). Aceste acțiuni ale liderilor croați, sîrbi și sloveni au beneficiat de sprijinul organizațiilor revoluționare naționale din Muntenegru și Vojvodina. În noiembrie, o adunare națională ținută la Cetinje a proclamat detronarea lui Nicolae și unirea cu Serbia, evenimente similare avînd loc și în Vojvodina. Organizarea statului iugoslav a fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
croați. Atitudinea lui față de unirea cu Serbia este indicată de faptul că el a fost singurul membru al Consiliului Național care s-a opus acțiunilor ce au dus la unirea din decembrie 1918. Harta 8. Inființarea Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor În lunile care au urmat, Radić și Partidul Țărănesc și-au menținut poziția de opoziție îndîrjită. În februarie 1919 a avut loc la Zagreb o întrunire a partidului, în cadrul căreia a fost susținută ideea creării unei Republici țărănești a Croației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]