1,056 matches
-
până acum țintuit locului, refuză brusc să asculte mai departe și pornește mânios spre trăsu rică. Când dă să se cațere înăuntru, își prinde piciorul în curelele scării, se dezechilibrează și alunecă. Reușește, din fericire, să se țină de un slujbaș. Semn rău! răsună vocea răzbunătoare a Medullinei în urma lui. Augustus se preface că nu o aude, cu atât mai mult cu cât în capul treptelor a apărut Livia, însoțită de tot alaiul. Încearcă chiar să glumească puțin cu cei din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pupătură În toată regula și zise: «Băiete, vrei să-ți spun cea mai mare veste a anului? L-au dat jos pe Mussolini». N-am Înțeles niciodată dacă unchiul Carlo suferea din cauza asta. Era un cetățean foarte integru și un slujbaș al statului. Dacă a suferit, nu a vorbit și a continuat să fie șef la impozite pentru guvernul Badoglio. Pe urmă a venit 8 septembrie, zona În care noi eram noi a căzut sub controlul Republicii Sociale, iar unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prietenii săi în spatele sălii cu coloane, nu-l poate eclipsa pe nabab, care poartă șapte rânduri de perle la gât, iar pe deget un rubin de mărimea oului de bibilică, un dar din partea strămoșului său, împăratul Aurungzeb. Cu toate că Nababul Murad, Slujbașul Domnului, Tatăl și Mama Poporului, Apărătorul Adevăratei Credințe și Scutul Imperiului este un bărbat tânăr, ochii îi sunt duși în fundul capului și fruntea îi este adânc brăzdată de riduri. O atmosferă de melancolie atârnă de gâtul său mai greu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palmele peste piele, cu unghiile roase își scarpină pieptul mușcat de țânțari. Fiecare atingere îi usucă pielea. Clima tropicală are acest efect blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anunțat că nu dorește să mai intre în Serviciul Colonial. Nu pare apt pentru o carieră militară. Desigur, științele legale îi sunt destinate. Are nevoie de experiență juridică și astfel se face că firma Spavin & Muskett are nevoie de un slujbaș. Ce poate fi mai simplu? Îngropat în catastife, zilele lui Jonathan trec supărător de încet. Pe când cară dosarele dintr-o încăpere în alta, se imaginează alergând gol pe Coasta de azur. Se înfioară la gândul ce ar face Star din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lângă Apostol... 5 A doua zi, Apostol Bologa se simți ca după o beție rușinoasă. Îi era silă de sine însuși, par-ar fi săvârșit o crimă. Se repezi de dimineață în cancelarie, găsi pretexte să ocărască pe cei doi slujbași și chiar pe Petre... dar de lucru nu se putea apuca. Ieși pe afară, căutând să fugă de remușcări. " Am năvălit ca o vijelie în viața ei, am răscolit-o și nu m-am gândit decât la mine!" își zicea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
părea că viața lui începe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona se luminează, ca o odăiță plină de soare și de bucurie. O fericire simplă, tumultuoasă și copilărească îi sălășluia în suflet... Stătea în cancelarie, lucra cu râvnă de slujbaș conștiincios, și vremea îi trecea repede, pentru că la sfârșit îl aștepta Ilona. Iubindu-se, făceau numai planuri de viitor. Apostol îi zugrăvea cum are s-o învețe carte, cum va îmbrăca-o mai frumos ca orice doamnă, și cum va fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în ziua de azi!», a râs el!” și tot atunci mi-am notat un avertisment telefonic: „Dacă miști în front, dacă faci ca alții, vei muri!”. A fost vreun securist? Un turnător? O glumă idioată a cuiva? Un prieten apropiat, slujbaș prin zonele de sus ale puterii, mi-a șoptit de un plan de lichidare, la o adică, a celor cu influență în mase. Prin urmare, cine putea face atunci diferența dintre adevăr, minciună, intimidare? Pe cine să crezi? Sigur că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Moldova noastră... Aici ni-i trimete pi toț’ tălharii, pi toț’ trântorii, prinșii cu fapte răle acolo, la ei, În Regat. Uită-te la ei, dom’ țător’, numai la ce vedem noi, În sate; cine-s preceptorii? Cine jăndarii? Cine slujbașii mai măricei, cu lefuri mari, de trimăși În colònii? Neghina, pleava, drojdia, scursura de la ei din Regat! Care cum face o poznă la ei, pentru care ar trebui să Înfunde pușcăria - pașol na Rumânskii Sibir! În loc să-i vâre la ocnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
odată părăsite, s-au topit sub vânturi, s-au măcinat sub ploi, s-au ruinat, au scăzut, s-au făcut una cu pământul care erau. În locul Mănenilor - niște sălbatici care nu Înțeleseseră „gradul superior de civilizație” (după cum explică, azi, istorioveticii, slujbași ai Ministerului Adevărului), civilizatorii ruși au adus de la ei, din civilizatul fund al Rusiei, suflete-de-când-se-știau, suflete din tată-n fiu; apoi ocnași liberați; apoi moscali - veterani ajunși la termenul serviciului militar; În sfârșit, rătăcitori: foști țărani liberi, moldoveni, fugiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iacob, la vârsta lui? O fi el premare-n sat, dar tot țăran; și unde să se „refugieze” un țăran? La alt țăran? Să se ducă peste acela? Dar pământu-i socotit, nu se-ntinde dacă tragi de el. Ei, domțătorii, sunt slujbași la stat, au primit foaie-de-drum pentru ei și pentru familia lor și Încă alte hârtii le au la mână de-o săptămână; ei știu, nu numai de unde pleacă, dar și unde or să se oprească: În satul Gusu, comuna Luduș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar tot străini suntem unul de altul, că dacă nu suntem din același sat... Da’ lasă, Dumnezeu e mare, nu ne-o lăsa El de izbeliște... Dumnezeu e mare, nu ne lasă, El - de astă dată, refugiul e bine organizat: slujbașii au primit din vreme repartizări În provinciile cele mai... din partea opusă năvalei rusești. Ai mei nu „cunosc” pe-acolo, nu mai fuseseră, Însă dacă tunul vine-ncoace, trăgând, după obiceiul rusesc, drept În fața ochilor, o să avem cu toții prilejul să cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa, de florile mărului. (E de precizat că pe atunci „marfa serioasă“ însemna cuie, tablă, gaz, detergent la sac ori ciment - la care aveai drept numai dacă achiziționai și cărți de la raionul de librărie, ca sățși facă planul și bietul slujbaș de acolo... ) Firește, mama nu șița umplut buzunarele citinduțl pe Ștefan Bănulescu, însă așa cum am arătat mai sus a intrat el la mine în casă. Copil fiind, am încercat sățl citesc și țin minte că mța nedumerit nenea ăla care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
întrerupse, în fine, când era aproape sigur că ordinatoru-i are o defecțiune gravă la butoanele Copy & paste. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Peștele și chelia Emil BRUMARU Peștele și chelia. Vatel și Ivan Dmitrici Cerviacov, doi celebri slujbași orgolioși, mor, fiecare în stilul vremii sale, neputând suporta umilința de a-și cere iertare. Primul (secolul XVII) nici nu încearcă. Știe dinainte că e inutil. Ia spada și la a treia împunsătură cade lat, dar cu onoarea salvată. Gestul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mai bine”. Confrații lui, care erau la închisoare ! 9 Pregătit și bine cosmetizat, după dorința puterii temătoare de tot ce se întâmpla în țară dar și la vecinii de idei și programe, la care se adăugau ingredientele Securutății ale cărei slujbași veneau proaspăt școliți tocmai de la Moscova, Dosarul cauzei „Rugul Aprins” este judecat la 8 noiembrie 1958 de Colegiul de fond al Tribunalului militar al Regiunii a II-a militare. După ce până și asistența a fost identificată cu Buletinul-legitimație și trecuți
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
o tehnică remarcabilă, amintind uneori de prozatorii ruși (au fost menționați de Andrei Bodiu în prefață Harms și Bulgakov; țin să-l adaug aici, ca posibilă sursă de inspirație pentru moartea lui Polikarp Feofanovici, pe Cehov cel din Moartea unui slujbaș), dar, în destule rânduri, și de cei români. Astfel, capitolul Visul lui Ionel Pâslari se construiește dintr-o ambiguitate îndelung întreținută cu privire la chestiunea dacă muncitorul Pâslari este într-adevăr în stare să suscite pasiuni bizare vampei de partid Veronica Lapteacru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Începe cu Limardo. Tânărul aici prezent, un model demn de urmat, Îl luase pe Limardo drept un spion trimis de soțul doamnei Juana Musante. Îi respect opinia, dar mă Întreb: de ce să Încurcăm istoria și cu un spion?*Limardo era slujbaș la poșta din Banderaló; și, mai direct, soțul doamnei. Dumneata nu mă poți contrazice. Uite ce-i, Îți voi spune toată tărășenia, așa cum mi-o Închipui. Tu i-ai luat lui Limardo muierea și l-ai lăsat să se chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ferită de cursul birjelor, de năvala carălor din sate și de glasurile precupeților, șapte zile din săptămână o ducea, mai ales vara, într-un fel de moleșală, ca un om care de-abia stă de somn. Doar spre sară, când slujbașii trebuiau să se întoarcă de pe la canțelerii, cucoanele cu treburile și mâncările isprăvite îndrăzneau să înainteze pe la porți, și acolo puneau la cale politica târgului așteptându-și soții. Erau și copii puțini, fiindcă familiile se înțelegeau asupra punctului că „astăzi, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere - și alții mulți mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel mare, o hangiță, măi Petrișor. Aș vrea, zice, să poposesc într-o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița zâmbi și Petrișor tăcu uimit. —Măi bădiță Petrișor, zise ea, ce are a face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți spun dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vechi pe care Sanis, în odihna zilelor acelora, întors de la școală, în cușca acoperită cu papură, le cetea cu glas tărăgănat în cărțile cu scoarțe lustruite de piele. Taina trecutului, tragediile vremurilor întunecate băteau zadarnic la urechile ei. Nici zâmbi slujbașilor templului care intrau purtând într-o mână simbolul legii. Se uita numai la cutia lor de tinichea în care se sunau banii, și i se părea că perciunii din proaspăt încârlionțați, li se scutură prea cu grabă, și că prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile, așteptau flămânzi, și nimeni nu băga în samă venirea străinului. Dar după ce se împărțiră feliile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în spate într-o vălcea... Așa a venit boieru-ntr-o sară aici în perdea și l-a găsit... și l-a îmblânzit cu vorba și l-a luat în slujbă. Iaca de-atunci e Faliboga la noi, și are boieru un slujbaș ca un zăvod... fără hodină, fără milă. Într-adevăr se arată a fi om aspru și vrednic, zise Niță Lepădatu. Moș Irimia Izdrail, cel mai bătrân dintre toți, se uita gânditor la cel nou venit. Da’ tu, băiete, grăi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suit la munte ș-am coborât la vale... Mulți cai am furat noi ș-am prefăcut... Ș-am stat și-nchis. Ș-am fugit. Și Iana m-a găsit ș-aici... Ș-acuma, iacă, măi oameni buni, m-am făcut slujbaș cu credință... Da’ voi tot nu mă știți cine sunt eu... Și m-apucă așa un foc, parcă m-aș duce... Ș-atuncea mă uit la Iana și beau câte-o leacă... Iana zice cu ochii: Haide!... da’ eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rămăsese tot umedă. Pâcle alburii stăpâneau întinderile; soarele nu se mai arăta, parcă trecuse în alte zodii, să lumineze alte lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându-le înapoi în șoproane. Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]