8,807 matches
-
șapte sute de mile. - Și vrei să străbați șaspte sute de mile În asta? - N-am Încotro. - Dar În zona aceea sînt mereu curenți potrivnici... Și nu e niciodată vînt.... - Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care Își băteau toți joc și care le producea scîrbă tuturor și că foarte curînd avea să fie dat În urmărire generală. Era adevărat că acum avea mulți bani, dar nu știa cu siguranță la ce i-ar fi putut sluji averea pe care o păstra Într-un sac de piele, sub picioarele lui, dacă fața lui avea să fie În continuare aceeași și să-l denunțe. Era un om Însemnat, orice-ar fi făcut, sărac sau bogat, umil sau puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi trebuit să arunc ce prisosea și trei zile mai tîrziu am fi fost la fel: morți de foame. Arătă spre pești. Dar așa, schimbîndu-le des apa ăstora doi, o să rămînem În viață și, În cîteva zile, or să ne slujească la rîndul lor drept momeală ca să prindem alții și să o luăm de la Început... Deschise mîinile cu palmele În sus. Pentru că aici plouă și sînt mulți pești, putem să supraviețuim luni Întregi - arătă spre locul unde trupul portughezului dispăruse sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adunaseră deja o duzină de victime, jumătate oameni ai stăpînirii, restul săteni ori funcționari, aceștia din urmă dovediți de presă a fi de fapt indivizi care-și meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească. Dar nu morții erau aceia care impresionau. Lumea deja se obișnuise cu titlurile negre "un jandarm și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Caraiman. De la dezertarea din armată pînă la încălcarea unor reguli de conduită bine stabilite și acceptate de Casa Regală, toate prostiile și prostioarele tînărului Carol duseseră la cunoscuta criză și la instalarea regenței. Chemarea domnului Caraiman în țară pentru a sluji intereselor unui partid politic, mai pe șleau spus, pentru a instala definitiv la putere respectivul partid, care și așa se afla la guvern, însemna cu alte cuvinte primul pas către dictatură. Veniseră la putere cu alegeri libere, destul de libere, cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu teama în suflet, cu frica în sîn, rugîndu-se, făcînd orice să nu pice măgăreața pe ei. Or, toate acestea nu mai puteau fi considerate ordine și disciplină, așa cum fusese învățat el că sînt și pe fiecare trebuia să le slujească și să le ocrotească, ei erau cu totul altceva erau teroarea bunului plac și nesiguranța zilei de mîine. Cu lucrurile astea nu se putea juca, dacă soarta și prințul Pangratty l-au împins în fundătură, trebuia să-și pună mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd era singur în odaie, gîndindu-se la tertipurile care-i izbutiseră, un "hi, hi" ascuțit, neașteptat pentru trupul mare și greoi. "N-o să-ți răspund directore, de ce să-ți răspund, doar sîntem între oameni de pricepere. Eu fac politică, dumneata slujești politica, pînă la urmă sîntem în aceeași barcă în care întotdeauna vei trage la rame, iar eu voi număra. De ce să ne hărățim, să facem valuri și să intre apa în lotcă? Bănuiesc, după cît îmi dau seama, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît putuse mai mult tot timpul cît a condus Serviciul, anume că în limitele onorabilității el și instituția sa n-au făcut altceva decît să-i servească pe cei puternici. Pe cei care au sau vor avea puterea. Serviciul îi slujește pe cei care o au, iar el, spre binele Serviciului, pe cei care o vor avea. În această "duplicitate" a instituției stătea misterul prestigiului, considerației, gloriei, prețuirii sale. Așa ceva nu se dezvăluie, așa ceva nici măcar nu se rostește în gînd, așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soiul de zvonuri, că era o curtezană, o târfă, o târâtură și o șarlatană care‑i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cel sărac; se leapădă de desfătările trupești numai cel ce le‑a Încercat.“ „Fiul Domnului a Încercat patimile“, zise Petru. „Minunile lui sunt mărturia nevinovăției“, adăugă un ucenic al lui Petru. „Minunile nu sunt deloc mărturia nevinovăției“, zise Simon. „Minunile slujesc ca supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus‑o nefericitul vostru evreu care a sfârșit‑o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpânește o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În septembrie al aceluiași an, În douăzeci și nouă, tata s‑a Înscris la școala de geodezie, iar Cartea oferă și istoricul Înființării școlii de geodezie din Belgrad, cu discursul inaugural al directorului Stojković (care le ura viitorilor geometri să slujească cu cinste regele și patria, căci lor le revenea dificila misiune de a Însemna pe hartă noile granițe ale patriei noastre). Urma apoi un amalgam Între denumirile unor celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrângeri din Primul Război Mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care i‑au cântat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l‑au Însoțit de la capelă, numărul lumânărilor aprinse pentru sufletul lui, textul ferparului din Politika. Discursul ținut de Nikola Bešević, vechiul lui coleg de la Direcția de cadastre („Tovarășul Djuro a slujit patria cu cinste atât Înainte de război, apoi În timpul ocupației, cât și după război, În perioada reconstrucției și refacerii patriei noastre distruse și Îndurerate“) a fost transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decât năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
treia, o femeie cam bolnăvicioasă, permanent Însoțită de fiică‑sa, care avea doisprezece ani, și care li se alătura uneori. Se zicea că Nilus ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbându‑se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într‑o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brâu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să nu mai existe comploturi. De aceea vom pedepsi crâncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne‑au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
comploturi. De aceea vom pedepsi crâncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne‑au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de altfel ca și parabola despre rău (despre care stau mărturie unele pagini din Clepsidra. Așadar, prin intermediul unor dovezi istorice și a unor exemple mai mult sau mai puțin cunoscute, pun la Îndoială opinia prestabilită cum că o carte ar sluji numai binelui. Deși cărțile sfinte sunt, ca opere canonice, aidoma veninului de șarpe, izvor de moralitate și de nelegiuire, de milostivenie și de crimă. „Multe din cărți nu sunt periculoase. Periculoasă e doar una.“ Acest eseu imaginar despre Protocol se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care‑i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n‑am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într‑un fel sau altul, nu s‑au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte materialistul Diderot“ este vorba, fără Îndoială, despre o scrisoare a lui, pe care am aflat‑o grație doamnei Elisabeth de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi“. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acești eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iubiri.” Adverbului temporal astăzi din poezie îi corespunde în opera lui Creangă acum. Adverbele fixează prezentul autorilor, din care pornește relatarea spre trecut, cu duioase amintiri din copilărie: ,,Mai pasă de ține minte toate cele și acum, așa, dacă te slujește capul, bade Ioane!” Imaginea casei părintești, a împrejurimilor îmbrăcate în haina albă a iernii sugerează liniște, calm: Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la căsuța părintească din Humulești(...), parcă-mi saltă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură frunza, iar deasupra lor, imaginea este contemplată de norii albi, ușori ce se mișcă sub adierea suflării. Pământul întreg și vietățile care-l slujesc tresar din somn, veseli și plin de viață, sub calda binecuvântare a astrului păzitor. Pretutindeni în jur, peisajul zugrăvește în diferite polarități, înălțătoare piscuri albe de calcar sau ținuturi păduroase ce îmbracă dealurile în culori vii. În vâlvătaia de aur
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la Difuzarea filmelor, secția „afișare”. Între ei se instalase o anume complicitate Întreținută În primul rând de comuna lor aptitudine de a sluji, de a fi În acest fel fericiți. 15. Și tu vei fi fericit! De câte ori nu auzise el aceste cuvinte În momentele sale de posomoreală. Puține totuși dar neașteptate și nicidecum legate de o cauză anume, ca acum când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Plănuiseră să transforme cabana din mijlocul livezii Într-o casă confortabilă și să se retragă aici la bătrânețe. Din păcate Însă domnul Übelhart n-a avut și un ficat la Înălțimea imaginației sale. A cedat la a doua hepatită. Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]