748 matches
-
primar Lavric Archip și cu primarul Popescu Pamfil nu-și puteau ascunde râsul. Se mirau în sinea lor, cum poate fi domnul Pascari atât de serios când pune la cale o asemenea gafă. Nevestele, vreo cinci la număr s-au smerit cum se cuvine, și-au luat lumânări de la biserică și s au îndreptat spre casa mortului Miron. Când au intrat în curte și au văzut ușa casei larg deschisă, au înțeles că mai este lume, venită la priveghi. Dar... nemaipomenit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cale de a fi Român: prin botezul sîngelui. Se arată foarte pornit în contra celor care confundă creștinismul cu prostia. Viitorul convertit știe că Hristos nu ne-a cerut niciodată să fim proști, El ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică, ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare, dar nu mai puțin din rușine: După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gîndim la noi. Și să fim nepăsători la ale lumii. Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie. Și să nu uităm că prima datorie a creștinului este să știe a suferi. Să fim curajoși și îndrăzneți. Să fim blînzi și smeriți cu inima. Să nu scoatem sabia. Și totuși să fim ai Unuia care n-a venit să aducă pace pe pămînt ci sabie și foc; dihonie și despărțire între fiu și tată, între fiică și mamă, între noră și soacră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ea a făcut păcatul desfrânării mai mult din cauză că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat că e păcat s-a lăsat de el. Și-a plâns păcatele sale, a știut să se roage, să se smerească. A slujit apoi cu mironosițele femei. Fapte vrednice a făcut și a ajuns o sfântă. Să ne Învețe și pe noi cum să ne plângem păcatele și cum să-L iubim pe Domnul, așa cum a făcut ea. În curtea mănăstirii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
A mers și le-a aruncat cei 30 de arginți la cei care-i dase pentru vânzare nelegiuită. Apoi În loc să se Întoarcă să se căiască, să regrete fapta urâtă care-o făcuse n-a vrut din mândrie ca să nu se smerească. Nu și-a cerut iertare, mândria Îl Întunecase, s-a dus și spânzurat. Sigur dacă venea la Domnul să-și ceară iertare, Domnul Îl ierta. Cu acei bani au cumpărat o grădină În afara cetății pentru Îngroparea străinilor. Ia se numește
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
totul stă În asta: Când va cădea, să nu se Împuțineze cu sufletul, ci să Înceapă iarăși. Da, o voi lua de la capăt În fiecare zi și cu voia Domnului osteneala mea o să dea cândva roade. Deocamdată trebuie să mă smeresc și să transform neștiința și stângăcia mea În fapta bună de care am atâta nevoie. Mâine, oricum, va trebuie să mă spovedesc, pentru că am făcut și alte păcate, cu vorba și cu gândul. Doamne, ajută-mă! 5 decembrie 2012 Numai
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
veți intra în Împărăția cerurilor”. (Mt 18,1 ș.u.). Ei întreabă cine e mai mare și Isus le răspunde arătându-le mai întâi cine poate intra; și numai apoi le spuse cine poate fi mai mare... Cine se va smeri ca pruncul acesta, acela va fi mai mare. Când Isus spuse lui Nicodim (In 3,3 ș.u.) că nimeni nu va putea vedea Împărăția lui Dumnezeu de nu se va naște de sus, acesta îl întrebă mirat: „Cum poate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sos roșu-unsuros, care vin neîncetat din sală. Nu știu de ce, acum am tendința să văd totul printr-un ochean "teologic" creștin nu pot să scriu, nu sunt unul dintre cei care merită numele acesta. Când nu vrei tu să te smerești, vine Dumnezeu să te ajute sa faci aceasta." Rostită retoric, didactic chiar de către părintele I.S. de la Geneva, aceasta afirmație își păstrează întregul adevăr. Nu este oare exilul o smerenie absolută? Iar toate aceste experiențe de viață, pe care nu le-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări de lacrimi, atrăgându-mă cu totul spreiubirea Preasfintei Treimi, făcând multe dialoguri și văzându-mă dispus de a mă bucura din ce în ce mai mult de aceste vizite copleșitoare dacă doream să șleț aștept, smerindu-mă; mi-am dat seama că nu trebuie să pun capăt acestora, ci să aștept să mi se dezvăluie și să fiu vizitat și astfel mă predispuneam cu totul să termin și să mă bucur acolo unde îl voi afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îmbrăcarea veșmintelor, noi mișcări, devenind până la sfârșit din ce în ce mai mari, și cu belșug de lacrimi, arătându-mi-se o smerenie foarte mare, ca să nu mai privesc la cer și, cu cât voiam să privesc mai puțin spre înalt și să mă smeresc și să mă cobor, simțeam cu atât mai multă savoare și vizitare spirituală. O dată începută liturghia și pe toată durata ei, multă evlavie lăuntrică și căldură spirituală, nu fără lacrimi și cu o evlavie necontenită pornit fiind spre lacrimi. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
merg în iad etc.; de asemenea, șlaț ceea ce fac Persoanele dumnezeiești, și anume, purced la sfânta întrupare etc.; de asemenea, șlaț ce fac îngerul și Stăpâna noastră, și anume, pe înger, îndeplinindu-și îndatorirea de sol, și pe Stăpâna noastră, smerindu-se și aducând mulțumire Maiestății dumnezeiești; iar apoi să reflectez ca să trag vreun folos din fiecare dintre aceste lucruri. 109. Dialog. În sfârșit, este de purtat un dialog, gândindu-mă la ce trebuie să spun celor trei Persoane dumnezeiești, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Această asociație are ca scop: provocare la rugăciune; unitate în diversitate; colaborare între biserici; trezire spiritualăpentru națiune. Moto-ul acestei întâlniri a fost textul din 2 Cronici 7, 14: ,,Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga, va căuta Fața Mea, și se va abate de 175 la căile lui rele, Îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, și-i voi tămădui țara". Au fost prezenți polițiști și din alte țări, care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii, omenești sunt și lacrimile înfrângerii. Să te smerești și să rabzi cu gândul la izbânzile viitoare. Să crezi și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și să aștepți. Rabdă, Ștefan al Moldovei! Așa ne e soarta; de parcă am fost blăstămați... Am răbdat și n-am crăpat. Până la urmă, tot am ridicat capul! Așa a fost vrerea Domnului. Poate m-a pedepsit pentru păcatele mele, se smerește Ștefan. Cum poate să vrea Domnul izbânda păgânului?! protestează el apoi. Și... și pentru ce să răbdăm?! Până când să răbdăm?! Și răbdarea are o margine! Împotriva acestei sorți m-am ridicat! Era nedreaptă! se înfierbântă el, dar, după ce face câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
transmise în direct îți inundă profana odaie matinală; ori dacă nu, o cuvioasă crainică îți aduce la cunoștință că azi e ziua sfântului cutare. Deschizi un ziar și răsufli ușurat: rubrica de comentarii biblice e la locul ei! S-a smerit firește și Televiziunea, ca și întreaga noastră viață publică: cine mai îndrăznește astăzi să-și ia un „angajament” fără a încheia cu „Așa să-mi (sau să ne) ajute Dumnezeu”? Dar Dumnezeu nu-i ajută pe ipocriți. Parlamentul a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
făcut păcatul desfrânării 140 mai mult din cauza că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat că e păcat s-a lăsat de el. Și-a plâns păcatele sale, a știut să se roage, să se smerească. A slujit apoi cu mironosițele femei. Fapte vrednice a făcut și a ajuns o sfântă. Să ne învețe și pe noi cum să ne plângem păcatele și cum să-L iubim pe Domnul, așa cum a făcut ea. în curtea mănăstirii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
câștiga putea să facă acestea. Ei au zidit însă viitorul copiilor lor. Au muncit pe brânci, au răbdat de foame, au suferit dureri fără să meargă la doctor, s-au făcut robii pământului și ai copiilor. De fapt, s-au smerit și s-au înălțat. Au fost niște mucenici deoarece s-au jertfit pentru copiii lor; au crezut în ei și au reușit să-i scoată la mal din mlaștina patimilor. I-au văzut pe toți la casa lor, oameni între
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
reporter, își mai cere scuze o dată, are pe bancheta din spate o casetă video cu Iisus și un contract între MTS și UCECOM. Alăturare caracteristică unui tip care vibrează în egală măsură la psalmi și la procente și e la fel de smerit atît în fața unei clauze contractuale, cît și în strană. Filipescu e la fel de bărbat după meci cum a fost și în timpul acestuia. Ne surprinde prin facultatea vorbirii articulate și ne arată că am greșit atunci cînd l-am catalogat drept ventriloc
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile în chip de frăținătate. Morții iau poziții smerite de sfinți adormiți în duh de fericire, iar bolnavii se îngrămădesc să-i vadă, cuvioși ca niște arhangheli prerafaeliți: Asară mi-a murit vecinul de pat, acum odihnește în capelă, în straie albe stângaci îmbrăcat. Bolnavii care au venit să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu revendică și nu se răzvrătește.” în fața autorității reziști nu cu spada, ci cu rugă ciunea, „cerând ajutor de la Dumnezeu...”. Doar el face posibilă „revo luția de sus”, adică cea care „Îi doboară pe tIrani și Îi înalță pe cei smeriți”. Müntzer, cel cu care a polemizat Luther, a fost „un apo caliptic...”. Era convins că „judecata lui Dumnezeu este iminentă, iar țăranii o pun în aplicare”; Luther a avut o temeinică polemică cu Erasmus. Acesta susținea că „omul are voință
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fost îndemn, datorie și poruncă. În lungul drum al Golgotei sale, Gheorghe Mântulescu lasă din ființa sa un strop de sânge, tencuială pentru România de mâine, creștină și eternă. Noi, cei care îl ducem azi pe ultimul drum, ne închinăm smeriți la rămășițele sale pământești care nu au fost hoit, ci un instrument al sufletului prin care își va însori viața viitoare. Rănile sale vor fi mărturie după care Dumnezeu va recunoaște că aici pe pământ a slujit aproapelui, a iubit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
supraviețuirea neamului nostru în istorie pe linia creștină. Legionarii nu sunt români? Nu sunt creștini? Nu se închină și ei lui Hristos Dumnezeu? Pământule, nu îngădui nelegiuiților să ascundă la infinit sângele nostru. Iar voi, cei ce purtați greu jurământ, smeriți vă la iconostase, căci timpul sub care trăim e sfâșiat de bezne cu dibăcie manevrate de cei ce ne vor pieirea. Legionarului i se face o mare nedreptate, dar va veni timpul, și nu-i departe, când afurisiții și nedemnii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
teologice din Dăruind vei dobândi (1992) vorbesc despre „dulcea taină” a creștinismului sau, mai direct spus, despre ce înseamnă a fi în zilele noastre un bun creștin. De oriunde ar porni, teologul ajunge la această chestiune. Călugărit, el se duce smerit la superiorul mănăstirii și îl întreabă dacă în noua lui condiție mai are dreptul să scrie. Dezlegat, monahul Nicolae ia în serios îndemnul și scrie fără frică aceste „cuvinte de credință” în care amestecă fantasmele cărturărești cu reprezentările sale religioase
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
la urmă nu mi-a părut rău că a fost tocmită muzica. Banda lui Nigaia (nume?, poreclă?) îți răscolește și cea mai adîncă fibră cu „Dor de mamă”, probabil cea mai tulburătoare piesă din repertoriul ei. Un cîntec care te smerește și te coboară în adîncimile propriului trecut. Efectul său asupra mulțimilor e deosebit de puternic: declanșează un freamăt de suspine. Durerea are intensități nebănuite. Cînd au scos-o afară din casă pe mama am plîns fără rușine, deși am simțit tot
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre gară. *31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească. După aceea, de-a lungul zilei, vreme închisă, umedă, rece. Nici un eveniment nu ne smerește! Cutremurul a devenit pretext de ziceri proaste. Bețiile s-au înmulțit, rîsul s-a umflat și mai tare. *Din 2 aprilie, „campania de presă” cu răspunsuri la atacurile unor ziare și posturi de radio occidentale, care s-au referit la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]