750 matches
-
au bătut pînă sub Bet-Car. 12. Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Mițpa și Șen, și i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicînd: "Pînă aici Domnul ne-a ajutat." 13. Astfel au fost smeriți Filistenii, și n-au mai venit pe ținutul lui Israel. Mîna Domnului a fost împotriva Filistenilor în tot timpul vieții lui Samuel. 14. Cetățile pe care le luaseră Filistenii de la Israel, s-au întors la Israel, de la Ecron pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
au căutat; am fost pus iarăși peste împărăția mea, și puterea mea a crescut. 37. Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mîndrie!" $5 1. Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai mari ai lui, și a băut vin înaintea lor. 2. Și în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
ca la boi, și trupul i-a fost udat cu roua cerului, pînă cînd a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpînește peste împărăția oamenilor și că o dă cui vrea. 22. Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri. 23. Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, și ați băut vin cu ele, tu și mai marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurînd. 12. El mi-a zis: "Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintîi zi, cînd ți-ai pus inima ca să înțelegi, și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13. Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotriva douăzeci și una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
prooroci care căutau să mă sperie! 15. Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. 16. Cînd au auzit toți vrăjmașii noștri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult, și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. 17. În vremea aceea erau unii fruntași din Iudea, care trimiteau deseori scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori de la el. 18. Căci mulți din Iuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Basanului. 23. Le-ai înmulțit fiii că stelele cerurilor, și i-ai adus în țara despre care spuseși părinților lor ca au s-o ia în stăpînire. 24. Și fiii lor au intrat și au luat țara în stăpînire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii țării, Cananiții, și i-ai dat în mîinile lor, împreună cu împărații și popoarele țării, ca să le facă ce le place. 25. Au ajuns stăpîni pe cetăți întărite și pe pămînturi roditoare; au stăpînit case pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Lică Ștefănescu pe drum în noapte nu au dobândit vreun sens vreodată. Cazul lui Gogu Nicolau a devenit, pentru conu Rache, "taina cea mai desăvârșită, cea mai adâncă" și, în același timp, un bun prilej de a-și afirma neputința smerită în fața hazardului, a logicilor eșuate, a misterului narcotic ce creează dependență, legând pentru totdeauna polițistul detectiv de meseria sa. Fascinația misterului îl leagă pe conu Rache și de ficțiunile ce reușesc să facă lumină în labirintul tenebros al unor evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
slujesc. Atitudinea lor rămîne sobră, iar autoritatea discretă în toate împrejurările. Tind să se facă mai mici, conștienți de fragilitatea operei înfăptuite, fără vreo iluzie în ceea ce privește soarta oricărei întreprinderi a omului. Despre Moise ni se spune în Biblie: Omul era smerit, mai smerit ca oricare altul pe pămînt". Această trăsătură de caracter a devenit criteriul după care se judecă tăria unui mare om. Exprimînd maturitatea, renunțarea la bucuriile puterii, ea liniștește și răspunde aspirației mulțimilor către curățenia morală, le împacă pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
încărcat de fructe se apleacă spre pămînt, iar unul fără fructe fruntea și-o înalță, ca un plop. Cînd fructele sînt din belșug, se pun proptele pentru ca ramura să nu se tîrască pe pămînt. Profetul (avînd mîntuirea asupra-i) era smerit, căci toate fructele din lume, de la început și pînă la sfîrșitul acesteia, în el se aflau adunate. De aceea, nu aflai altul mai smerit decît el. Cît despre conducătorii totemici, aceștia își arată tot timpul calitățile extraordinare. Pentru a atrage
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la mănăstire... să citești acolo despre tine în dicționarul ăsta de păcate...? Trimisul lui Dumnezeu: (citind în Biblie) Ca să fii față în față cu tine... și cu Dumnezeu, nu e nevoie nici de biserică, nici de mănăstire... Poți să te smerești... și să-ți cauți îndreptarea oriunde... Și în cîmp... și în pădure... oriunde... Dosar nr.:..și pe ape... și în aer... Trimisul lui Dumnezeu: (citînd) "Să nu iei în derîdere numele Domnului... și cuvîntul Lui..." Obiectiv nr.: Mie mi se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vine numai din Încercarea scriitorului de a vindeca lumea cu orice preț. În fața propriului eșec, literatura se cuvine să fie În primul rînd asumată În Întregime la nivel individual - scriitorul trebuie să vorbească numai În nume propriu -, apoi, să se smerească pentru orgoliul de care dăduse dovadă, Însingurîndu-se, autonomizîndu-se Tratamentul aplicat de Beckett este unul aproape religios. Samuel Beckett Încearcă să facă ceea ce - În primul rînd - Îi dicta genotipul, dar, conștient sau nu, și ceea ce prescrisese autorul Genealogiei moralei. El scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ispășit vina istorică, ea nu trebuie decît să se ferească de o nouă greșeală. La distanță de antiliteratura beckettiană, dar cu lecția ei Învățată, la adăpost de inocența vechii litertaturi romantice, ea continuă totuși să exprime modestie. Nu se mai smerește, dar Încarcă să se impună tocmai prin mimalismul ei, să-și impună personajele ca mini-eroi. Vidul social teoretizat de Lipovetsky a fost, În lipsă de altceva, tematizat el Însuși În operele „literaturii de apartament”, iar romanele „temperaturii de 20ș” au
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
istoriei, când nu se putea întrezări încă uluitoarea cadență de mai târziu. Epoca noastră a impus un adevăr al ei, care nu poate fi altul decât ieșirea din utopia totalitară pentru a regăsi cât mai deplin demnitatea omului. Ea a smerit pe trufașii abuzivi și i-a înălțat pe cei care multă verme au stat cu fruntea în pulbere, apăsați de vicisitudini, victimizați și terorizați. O nouă istorie, aceea a maselor tăcute, în esență o istorie a muncii, se înfiripă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de critică și care, în pofida impresiei de inventar eteroclit, dau seamă de identitatea acestei poezii ce „constată și spune starea lucrurilor” (Alexandru Paleologu), însă modelând-o și interpretând-o într-o configurație de o superioară spiritualitate. Moralist și istorist, V., smerit la prima vedere, are obiective mari: panoramarea sapiențială a existențialului, din detaliile evocării enunțiative fiind abstras generalul. Ceea ce frapează și pare definitoriu este omogenitatea tematică, stilistică și valorică. Se poate cita de oriunde, eventual un poem precum Capodopera cinematografică din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
să fie vouă slugă” iar ca exemplu învățătorul spală picioarele apostolilor ca și ei la rândul lor să facă la fel. Nu mai puțin convingătoare este pilda așezatului la masă când Iisus spune: „oricine se înalță pe sine se va smeri și oricine se smerește, pe sine se va înălța”. Se poate spune fără a greși că numai Iisus a recunoscut la oameni patima de proprietate și de dominație și numai el a propus, pentru aceste devieri ale instinctelor naturale, remedii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
iar ca exemplu învățătorul spală picioarele apostolilor ca și ei la rândul lor să facă la fel. Nu mai puțin convingătoare este pilda așezatului la masă când Iisus spune: „oricine se înalță pe sine se va smeri și oricine se smerește, pe sine se va înălța”. Se poate spune fără a greși că numai Iisus a recunoscut la oameni patima de proprietate și de dominație și numai el a propus, pentru aceste devieri ale instinctelor naturale, remedii eficace în conformitate cu natura umană
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
te dezleg, domniță, pe vecie/ De tot ce mi-ai făgăduit tu mie,/ și te dezleg de orice jurământ/ Ce mi te leagă pe acest pământ./ Mă jur nicicând să nu te prigonesc/ Cu ce-ai jurat, și ție mă smeresc,/ Cea mai curată-n inimă soție/ Din câte știu că sunt și-au fost să fie!” 828 și pentru ca șirul generozității să fie complet, vrăjitorul nu mai pretinde nici el banii, ce i se cuveneau pentru magia înfăptuită, și prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aurele, / Și cheița de la rai / Și te-a face mare crai! / Rămâneți cu bine, / Fiți fericiți, / Să vă deie Domnul / Totul ce doriți!"135 Împărtășirea din rodul mărului pune în valoare în-omenirea lui Dumnezeu și îndumnezeirea omului, transcendentul care se smerește până la trăirea umană și omul care se înalță spiritual, prin cunoașterea Logos-ului primordial: "Masă rotilată, / Galbănă de t`atră (piatră), / Da` în cornu mesei / Pomuț rămurat / De poame-ncărcat. / Drumari pe drum trece / Și poame culege / Pe mânuri, p-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
simțurile sunt poarta; deci ele trebuie bine zăvorâte, că prin ele vine sminteala și ne tulbură rugăciunea. în sfârșit, la rugăciune să ne ferim de orice ținută nepotrivită și să stăm cu frică și cutremur, în genunchi și cu inima smerită în fața împăratului. Rugăciunea trebuie făcută cu inimă curată, adică liberă de păcate sau, cel puțin, cuprinsă de dorința cinstită de a recunoaște păcatul și a nu-l mai săvârși. Rugăciunea trebuie făcută cu stăruință. Dacă nu ai primit încă darul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
necaz al trupului și a primit har să afle bucurie în toate necazurile. Iar un om de o bogată experiență creștină din zilele noastre mărturisește: „Cerut- am sănătate să pot împlini multe și am devenit slab ca să învăț a mă smeri. Cerut-am bogăție ca să fiu fericit și mi s-a dat sărăcia ca să fiu înțelept. Am așteptat putere ca să fiu lăudat de oameni și mi s-a dat mintea ca să simt lipsa lui Dumnezeu.” Necesitatea și puterea rugăciunii nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Dumnezeu. O comparație a stării lăuntrice a celor doi oameni impune o evaluare corectă. Așadar, Mântuitorul spune: „Zic vouă, că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât fariseul. Fiindcă cel ce se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine, se va înălța”. Mântuitorul a vrut să scoată în evidență un păcat mare, care întunecă și pierde pe om: mândria. Pe de altă parte, virtutea smereniei îl înalță pe om. Viața ne demonstrează
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lăuntrice a celor doi oameni impune o evaluare corectă. Așadar, Mântuitorul spune: „Zic vouă, că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa decât fariseul. Fiindcă cel ce se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine, se va înălța”. Mântuitorul a vrut să scoată în evidență un păcat mare, care întunecă și pierde pe om: mândria. Pe de altă parte, virtutea smereniei îl înalță pe om. Viața ne demonstrează mereu că mândria este începutul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de el însuși. Domnul Iisus Hristos dorește și ne cere ca noi creștinii, în rugăciunea noastră, să fim și să ne vedem adevărați creștini. Să ne cunoaștem pe noi înșine și prin rugăciune să vedem neputințele noastre și să ne smerim pentru ele în fața Mântuitorului. Să ne aducem aminte de Mântuitorul când a spălat picioarele ucenicilor Săi, poruncindu-le ca „precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi...”. Și tot El a zis: „învățați de la Mine că sunt
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în fiecare zi, dimineața și seara, să ne rugăm Domnului pentru odihna adormiților strămoși, părinți și frați ai noștri, ca să vieze în noi pomenirea morții și să nu se stingă nădejdea Vieții ce va să fie după moarte. Să se smerească duhul nostru prin gândul la propria viață cea degrab trecătoare. în tot locul să ne rugăm: în pustie, în munți, acasă, în familie, pe drum, la locul de muncă și mai ales în Biserică. Dumnezeu e pretutindeni. Rugăciunea de acasă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dorim, zice Domnul, cerul și cele cerești; dar, înainte de a dobândi cerul, trebuie să facem din pământ, cer, astfel încât, trăind pe pământ, să făptuim și să vorbim ca și când ne- am afla în cer.” „Prin aceasta Hristos ne învață să ne smerim, arătându-ne că a face binele nu depinde numai de râvna noastră, ci de harul ceresc; și ne mai învață ca, atunci când ne rugăm, să luăm asupră-ne grija întregului univers. El nu a spus facă-se voia Ta în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]