747 matches
-
lat. verum, cf. F.A. 12,9), pe care-1 protejează, explică, dezvoltă, fiind un adevăr infinit, absolut (In. 14,6: Efes.4,21). Dogmatica se pretinde permanent consecventă cu Biblia: „Nimeni să nu întoarcă cuvintele Domnului spre păreri proprii" (Policarp al Smirnei, Către Filipeni, 7.1). Irineu de Lyon (+ 202) insistă ca Biserica să păstreze doctrina care s-a predat de la început în unitatea și în integritatea ei catolică, globală (Adv. Haer. I,cap. 2). Sf. Atanasie cel Mare spune: tradiția de la
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Domnului. În tradiția românească sunt numiți craii de la răsărit și sunt în număr de trei: Melchior, Baltazar și Gaspar. Numărul magilor precum și rangul lor nu este menționat în Biblie, dar pentru faptul că au adus pruncului Isus trei daruri: aur, smirnă și tămâie, în cultura populară se afirmă că ar fi fost trei. Conform bisericii romano-catolice, Melchior, Baltazar și Gaspar sunt considerați sfinți și sunt sărbătoriți pe data de 6 ianuarie. Numele crailor de la Răsărit a fost menționat într-o evanghelie
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
așa cum relateză Evanghelia, au fost conduși de steaua pe care o văzuseră la Răsărit, stea ce a mers înaintea lor până s-a oprit deasupra locului unde se născuse pruncul Isus. Bucuroși, ei i s-au închinat, aducându-i aur, smirnă și tămâie. Având un vis prin care sunt avertizați să nu mai treacă pe la Irod care voia să-l omoare pe Isus, s-au întors pe altă cale, îndreptându-se fiecare spre țara sa. Lew Walace, în romanul său "Ben
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
iar "Epistola lui Pavel către filipeni" a fost scrisă prin 61-62 d.Hr. și se crede că a arătat imediat impactul instrucțiunilor lui Pavel. Extinderea creștinismului în Filippi este indicată și de Sfântul Ignatie Teoforul, precum și de Sfântul Policarp de Smirna, care au adresat adunării locale unele din scrierile lor. "Epistola lui Policarp de Smirna" a fost adresată comunității din Filippi în jurul anului 160 d.Hr. Prima biserică atestată din Filippi este „"Bazilica lui Pavel"”, o construcție de dimensiuni modeste, identificată
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
se crede că a arătat imediat impactul instrucțiunilor lui Pavel. Extinderea creștinismului în Filippi este indicată și de Sfântul Ignatie Teoforul, precum și de Sfântul Policarp de Smirna, care au adresat adunării locale unele din scrierile lor. "Epistola lui Policarp de Smirna" a fost adresată comunității din Filippi în jurul anului 160 d.Hr. Prima biserică atestată din Filippi este „"Bazilica lui Pavel"”, o construcție de dimensiuni modeste, identificată printr-o inscripție de pe mozaicul podelei. Această inscripție este datată în jurul anului 343, în
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Primului Război Mondial. Ocupația elenă a fost un eveniment controversat, dat fiind faptul că principala intenție a Aliaților a fost echilibrarea expansiunii italiene în Anatolia. Acordul italiano-anglo-francez de la Saint-Jean-de-Maurienne (26 aprilie 1917) a fost parțial încălcat prin ocuparea de către greci a regiunii Smirna, care era un teritoriu promis prin sus-numita înțelegere Italiei. Ocupația elenă a fost unul dintre evenimentele care au acționat ca un catalizator al fondării Mișcării Naționale Turce și al stabilirii unei colaborări între Italia și Marea Adunare Națională a Turciei
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
de către Grecia a Anatoliei occidentale a părăsit Conferința și nu s-a mai reîntors decât pe 5 mai. Absența negociatorilor italieni i-a permis lui Lloyd George să îi convingă pe francezi și americani să accepte ocuparea de către Grecia a Smirnei și să defavorizeze operațiunile italiene în vestul Anatoliei. În această perioadă, forțele italiene venite din Dodecanez au debarcat la Antalya pe 9 martie 1919. Italienii au ocupat în următoarele luni orașe din sud-vestul Anatoliei precum Konya, Fethiye, Söke, Bodrum și
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
în vestul Anatoliei. În această perioadă, forțele italiene venite din Dodecanez au debarcat la Antalya pe 9 martie 1919. Italienii au ocupat în următoarele luni orașe din sud-vestul Anatoliei precum Konya, Fethiye, Söke, Bodrum și Kușadası, amenințând în același timp Smirna. Armistițiul de la Moudros prevedea în articolul 7 că puterile aliate sunt îndreptățite să ocupe orice punct de importanță strategică în condițiile în care securitatea aliaților este amenințată în vreun fel. Susținătorul cel mai puternic al ocupației elene a unor teritorii
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
ordinea în Salonic și era clar că nu era capabilă să administreze regiuni întinse din Asia Mică. Pentru a-și atinge scopul, Lloyd George a inventat un raport care afirma că milițiile turce ar fi amenințat securitatea comunității elene din Smirna. Acest raport l-a impresionat pe președintele american Woodrow Wilson, care a fost de acord cu acțiunea elenilor, în vreme ce premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor sperând astfel să limiteze the landing with the hope of limiting
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
cu acțiunea elenilor, în vreme ce premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor sperând astfel să limiteze the landing with the hope of limiting further Italian gains. Premierul elen Eleftherios Venizelos a fost de acord să trimită trupe în Smirna imediat ce italienii au debarcat la Antalya și a format o administrație militară la scurtă vreme după efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
of limiting further Italian gains. Premierul elen Eleftherios Venizelos a fost de acord să trimită trupe în Smirna imediat ce italienii au debarcat la Antalya și a format o administrație militară la scurtă vreme după efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la Sèvres din august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la Sèvres din august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât să armatei elene. Tahsin
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
calce în picioare - cel mai grav ultraj pentru un musulman - toți cei care refuză sunt tăiați cu săbiile. Vălurile sunt smulse de pe chipurile femeilor. Gloata începe să jefuiască casele musulmanilor”. Au existat mai mulți martori oculari occidentali ai evenimentelor din Smirna. Comandantul american al USS "Arizona" a scris: Bătrâni și alți civili turci neînarmați și inofensivi au fost doborâți de greci, uciși prin înjunghiere cu cuțite sau baionete și, după aceea, după ce le-au fost smulse de pe trupuri hainele și bunurile
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
aceeași martori oculari situații speciale în care soldați și ofițeri turci au fost înjunghiați în spate cu baionetele de către gărzile lor elene, în vreme ce gloata le-a golit buzunarele și le-a aruncat trupurile în mare. Donald Whitall, rezident britanic în Smirna a declarat că: Eu am fost de la cădirea vămii până la Kramer Palace Hotel martor fără voie la masacrul a aproximativ treizeci de bărbați neînarmați, care se deplasau cu mâinile deasupra capului. Acest măcel a fost comis doar de soldații greci
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
în adâncimea teritoriului anatolian. Operațiunile militare ale grecilor în adâncimea teritoriului anatolian s-au dovedit un dezastru și, până în anul 1922, armata greacă a fost înfrântă de forțele lui Kemal și obligate să se retragă în bazele de plecare din Smirna. Un responsabil britanic din Smirna a remarcat că „Grecii și-au dat seama că trebuie să plece, dar ei sunt hotărâți să lase în urmă un pustiu, indiferent ale cui interese vor fi afectate astfel. Tot ceea ce vor avea timp
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
militare ale grecilor în adâncimea teritoriului anatolian s-au dovedit un dezastru și, până în anul 1922, armata greacă a fost înfrântă de forțele lui Kemal și obligate să se retragă în bazele de plecare din Smirna. Un responsabil britanic din Smirna a remarcat că „Grecii și-au dat seama că trebuie să plece, dar ei sunt hotărâți să lase în urmă un pustiu, indiferent ale cui interese vor fi afectate astfel. Tot ceea ce vor avea timp și mijloace să fie mutat
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
din 1919-1922), lăsând teritorii importante în ruină și condamnând populația la foamete. Există estimări conform cărora cel puțin 3.000 de oameni și-au pierdut viața doar în timpul incendierii orașului Alașehir. Pe 9 septembrie, armata turcă a intrat în Ismir (Smirna), la două zile după ce autoritățile elene părăsiseră orașul. În oraș au izbucnit violențe, populația creștină suferind atacurile ale soldaților sau civililor turci. Arhiepiscopul grec Chrysostomos a fost linșat de mulțimea furioasă, în rândul căreia au fost identificați și soldați turci
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
oraș au izbucnit violențe, populația creștină suferind atacurile ale soldaților sau civililor turci. Arhiepiscopul grec Chrysostomos a fost linșat de mulțimea furioasă, în rândul căreia au fost identificați și soldați turci. Pe 13 septembrie a izbucnit un puternic incediu în Smirna, al cărui focar inițial a fost localizata în cartierul armenesc. Populația creștina s-a refugiat pe cheiul portului, iar cartierele creștine au fost complet distruse de foc. Responsabilitatea pentru declanșarea incendiului este o problemă controversată, unele surse considerându-i pe
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
variabile ale victimelor, între 10.000 și 100.000 de oamni. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că civilii greci și armeni au murit în incendiu sau în timpul violențelor stradale. Britanicii estimau în 1919 că grecii numărau în sanjakul Smirna (orașul Smirna și unitatea administrativă a cărei capitală era) aproximativ 375.000 de oameni, față de 325.000 de musulmani.. Americanii au estimări sensibil egale. Alte surse afirmă că grecii aveau nu doar o majoritate relativă, ci una absolută în regiunea
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
victimelor, între 10.000 și 100.000 de oamni. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că civilii greci și armeni au murit în incendiu sau în timpul violențelor stradale. Britanicii estimau în 1919 că grecii numărau în sanjakul Smirna (orașul Smirna și unitatea administrativă a cărei capitală era) aproximativ 375.000 de oameni, față de 325.000 de musulmani.. Americanii au estimări sensibil egale. Alte surse afirmă că grecii aveau nu doar o majoritate relativă, ci una absolută în regiunea amintită. Sursele
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
majoritatea absolută în zonă. Alte surse indică faptul că înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului, grecii au fondat un număr de instituții culturale în oraș, printre acestea aflânduse „Universitatea Ioniană din Smirna” (Ιωνικό Πανεπιστήμιο Σμύρνης). Fondatorul universității a fost matematicianul fanariot Constantin Carathéodory
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului, grecii au fondat un număr de instituții culturale în oraș, printre acestea aflânduse „Universitatea Ioniană din Smirna” (Ιωνικό Πανεπιστήμιο Σμύρνης). Fondatorul universității a fost matematicianul fanariot Constantin Carathéodory. autoritățile elene ale orașului au luat o serie de măsuri pentru îmbunătățirea calității vieții locuitorilor orașului. Acordul de la Saint-Jean-de-Maurienne din 26 aprilie 1917 prin care erau stabilite zonele de
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
măsuri pentru îmbunătățirea calității vieții locuitorilor orașului. Acordul de la Saint-Jean-de-Maurienne din 26 aprilie 1917 prin care erau stabilite zonele de interes ale Franței, Regatului Unit și Italiei a fost încălcat în defavoarea celei din urmă prin acceptarea ocupării de către greci a Smirnei și a regiunii înconjurătoare. Mai înainte de declanșarea ocupației, delegația italiană de la Conferința de Pace de la Paris, nemulțumită de lipsa de progrese în ceea ce privește acordarea controlului asupra Dalmației, a părăsit în semn de protest Parisul și nu s-a mai reîntors decât
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
asupra Dalmației, a părăsit în semn de protest Parisul și nu s-a mai reîntors decât pe 5 mai. Absența delegației italiene i-a permis lui Lloyd George să îi convingă pe francezi și americani să accepte ocupația elenă a Smirnei, ca parte mai largă a planului britanic de limitare a creșterii influenței italiene în vestul Anatoliei. și violențele care au urmat au reprezentat unul dintre motivele pentru care Grecia și Turcia au adoptat în 1923 soluția schimbului de populație.
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor în Anatolia și Rumelia. Milițiile otomane au fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din armata imperială. Primele acțiuni armate ale "" pot fi considerate cele generate de debarcarea grecilor de la Smirna (Izmir). În rândurile mișcării de rezistență s-au înrolat turcii care se opuneau împărțirii Anatoliei conform prevederilor Tratatului de la Sèvres. În timpul luptelor războiului franco-turc, Kuva-yi Milliye a fost aproape în exclusivitate singura forță turcă implicată în lupte. În vestul Anatoliei
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]