801 matches
-
A CIUMEI, AȘTEPTAREA ELIBERĂRII DEFINITIVE ÎI RISIPISE ȘI LUI ORICE OBOSEALĂ. SPERA ACUM ȘI SE BUCURA. NU POȚI SĂ-ȚI SOLICIȚI MEREU VOINȚA ȘI SĂ FII MEREU ÎNCORDAT ȘI E O FERICIRE SĂ DEZLEGI ÎN SFÂRȘIT, ÎNTR-O EFUZIUNE, ACEST SNOP DE ENERGIE STRÂNS PENTRU LUPTĂ. DACĂ TELEGRAMA AȘTEPTATĂ ÎI ADUCEA ȘI EA VEȘTI BUNE, RIEUX PUTEA S-O IA DE LA ÎNCEPUT. ȘI EL ERA DE PĂRERE CĂ TOATĂ LUMEA TREBUIE S-O IA DE LA ÎNCEPUT. Trecu pe dinaintea odăiței portarului. Noul portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ori speranță, a secundei. Prins de‐ un tremur boreal, 321 mă temeam să nu le piară până la mormânt pe deal horbota incendiară. Vântul întețit, în loc să mi‐ i facă și mai vii, i‐ a schimbat din jar și foc într‐ un snop de măciulii ... Încordat ca un odgon, fix ca herbul de pe scuturi, lăsăm urma fără zvon a invaziei de fluturi. Nu i‐am mai atins c‐un jind, n‐ am mai îndrăznit c‐o șoaptă și am mers încet, gândind că
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Când termină, privi spre parcela de pământ pe care o muncise din greu și i se păru că firele de roșii erau cam rare și răzlețe. Ce să facă ea să nu mai pară locul așa de pustiu? Luă un snop de bețe de floarea soarelui, înfipse câte unul lângă fiecare fir de roșie, apoi căută un ghem cu ață și le legă cu grijă. Acum parcă arăta mai bine, era mândră de munca ei. Când se întoarse în curte își
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Nazirei dintre tinerii voștri. Nu este așa, copii ai lui Israel? zice Domnul... 12. Iar voi ați dat Nazireilor să bea vin, și proorocilor le-ați poruncit: "Nu proorociți!" 13. Iată, vă voi stropși cum stropșește pămîntul carul încărcat cu snopi, 14. așa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața. 15. Cel ce mînuiește arcul nu va putea să țină piept, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
de ajuns ca la Inspectoratul Educației să vină plângeri și de la alți elevi. Părinții și profesorii aveau același vis: grâul. Preșcolarii foșneau prin grădinițe fără să-și dea seama că imită grâul din visele educatorilor: unii visau câteva spice, alții snopi compacți, câțiva doar foșnet, majoritatea însă, lanuri imense întinse pe mii de hectare și strălucind sub soare, sub Lună, sub ploi diluviene, sub ninsori abundente, sub bolta nopții sau sub apele zilei. În capul lor nu se mai zbăteau paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dă peste mine de tot greul, în absența mea ceasul se răsfață, poate că limbile lui însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă caut, ceasornicul arată ore de fum, prefirate definitiv în sângele greu ca o piatră de moară. nu mai zbor, nu mai flanez peste câmpiile în floare, soarele, intrat la apa leșioasă a cerului, abia mai luminează. sunt toată un snop câlțos de cânepă topită. doar fibra cântecului se zbate în mine, domoală, înțeleaptă, ca o broască țestoasă. viitorul culcuș cățeaua bătrână cu mari pete de dalmațian mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată crengăraia în spatele unui tufiș din stânga intrării, leg prada cu sfoara de la cepurile din tipografie și, când se întunecă destul de mult, mă strecor în parc, înșfac snopul și-l duc rapid în vizuină. Târâș-grăpiș, ieșim cu bine din iarnă. Mi-e limpede însă că problema încălzirii e atacată amatoristic, de parcă aș fi un soldat neinstruit. Lucru greu de înțeles, fiindcă stau toată ziua cu nasul în tratate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pace o spun din răutate că nu sunt și ele ca tine. Lasă asta, vezi de ce te tot caută bunic tu. -Aici sunt tatbătrân, răspunse Magnolia care tocmai venise din vale de la iaz. S-a ascuns după un pop din snopi de cânepă și era atentă să înțeleagă ce se vorbește la adresa ei. Așa făcea de când era mică. Fiindcă rămăsese fără părinți i se părea că bunicii o persecută, în schimb ei o pierdeau din ochi. -Bine, ștrengărițo, bine, făcând cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a trecut repede! E seară!... Moș Ion are mult de secerat, dar va mai secera și mâine. Se ridică în picioare, își îndreaptă șalele și pleacă'nspre casă. Din sat se aude lătratul câinilor. Își mai privește o dată ogorul, vede snopii așezați în formă de colibă. Ajungând în sat, i se pare firea încremenită. Afară de lătratul câinilor, nu se mai aude decât sunetul tălăngilor de la gâtul berbecilor, care se-ntorc de la pășune. Trecuse o dimineață întreagă, trecuseră zile și doamna Mușat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din baie. Scoase oglinda de buzunar și-și privi vaginul. Crescuse peste noapte! În timp ce ieri firicelele de păr de culoarea ghimbirului se răsuceau timid peste mons veneris, acum se reorganizaseră și își măriseră lungimea și volumul, formând un soi de snop în formă de triunghi. Iar mai jos de vagin, dunga de carne maronie pe care Alan o identificase corect ca fiind perineul lui Bull era acum acoperită cu păr des ca buruienile de pe șinele de cale ferată abandonate. Bull ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a telefonat azi de dimineață și ne vom întâlni mâine pentru prînz. Vestea rea e că vestea bună m-a făcut să mă simt așa de revigorat și entuziasmat, încât am dat fuga până la un bar unde am băut un snop din alea mari. Dea? o să spui tu. Ei și? Nimic nou sub soare. De acord, dar ce e rău în vestea cea rea e că alcoolul a avut un efect rău asupra mea. Nu m-a îmbătat, după cum mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țărani, ca împușcații din jud. Suceava, com. Calafindești, la 05 August 1949: Caciur Vasile a lui Isidor, Diaconescu Amfilohie a lui Pintilie, Irimescu Dumitru și Alexei Filon care după ce li s-a luat grâul la arie și-au luat câțiva snopi acasă, acesta a fost motivul principal al execuției lor; și tot în jud. Suceava, un caz similar: în com. Frătăuții Noi, unde s-a tras în mulțime ucigând pe Cuciureanu Ilarion, Davideanu Ion, Isopescu Vasile, Andrișan Ion... mulți gospodari fiind
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Lotu-i mare, Tu crezi că scapi? îți cos picioare! Să-mi iei saboți, ia-ți săpăligi, Deseară poți doar mămăligi. Te urcă-n deal să sapi la vii, Să vii c-un cal pe la chindii, Să treci prin lan: un snop de maci Tu ai alt plan?! Nu vrei să taci?! La noapte stai în grajd la cal! Nu plânge, hai, îmi cumperi șal! Cafea de vrei nu mă trezi, Culege tei în zori de zi! Vrei pâine? Iar?! Vezi, ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cina la Bilboquet. Datorită evenimentelor spectaculoase survenite atât în casa dragostea, cât și în cea a muncii, de când comandasem somonul cu sos tartar, eu fusesem în centrul atenției. — știu! Mă simt foarte importantă! Hămesită, mi-am băgat în gură un snop întreg de cartofi prăjiți. Din nou, nu apucasem să mănânc la prânz, la fel cum mi se întâmplase aproape în fiecare zi în cele două săptămâni de când începusem să lucrez la Grant. Azi găsisem timp, pe la 3:30, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că în România toți sânt poeți. Dar esențial însă e că aici toți o fac în detrimentul construcțiilor!" Exact în acel moment, ca o teribilă zmucitură de zeppelin, încăperea descrise un nou salt, rămânând ancorată de structura parterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii, ai naibii, decălindu-se, pocneau precum grisinele. Crăpa un drug, se înălța c-o palmă și colosul de zidărie. Se fisuraseră jumătate, mormanul de cărămizi și betoane era pregătit s-o zbughească spre stratosferă. - Că rău
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfățișa ca la un copil de 13, 14 sau 15 ani. Când a scos totuși colonelul Gabrea scobitoarea din gură, dând semnalul de deschidere a focului, iar plutonul a tras, tot ce-a mai simțit Sinistratul a fost că primul snop de gloanțe i-a zburat totul, până și dinții din față, scuturîndu-i, probabil, ca pe un scrum, pe treptele de ciment ale Cabinetului de Infirmerie. Trupul de mâță scheletică al Otiliei, poreclită Fiola, a fost ridicat în văzduh și pleznit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de altele prin cîte-un nod. 311 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bine. N-ar fi fost mare lucru că-și făcuse lectura. Dacă ar fi citit altcineva ori altceva, ar fi fost, probabil, un fleac. Dar Cristi citise un snop de poeme, între care incredibilul poem "DESPRE TATA ȘI NOI". Pe vremea aceea, Cristi era cel mai bun prieten al meu, imediat după Adi și întrecîndu-l, cu un singur loc, pe Paul. Dacă, într-un colțișor abject (al sufletului meu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari - ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme - miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub a stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi - o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume eternă noapte nu ține. E-o sară frumoasă-adormită deși este ziuă. Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre Adormitor se ridică din oștile florilor mândre; Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor, De liane ce spînzură-n aer snopii de flori, Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare, Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine Până la vîrfii din nori cu liane încolăciți-s, Cari cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de flori, Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare, Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine Până la vîrfii din nori cu liane încolăciți-s, Cari cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă. Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină. Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile-îndoaie de greul dulcilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]