1,004 matches
-
al vieții noastre, definind un spațiu moral în interiorul căruia suntem liberi să operăm"115. A defini individul prin intermediul drepturilor și obligațiilor înseamnă a-l defini în raport cu ceilalți oameni. Spre deosebire de teoria lui Hobbes, cea a lui Locke atribuie naturii umane trăsătura sociabilității: "Dumnezeu l-a făcut pe om o asemenea făptură întrucât, conform propriei sale aprecieri, nu era bine să fie lăsat singur, l-a pus pe acesta sub imperiul puternicelor obligații ale necesității, convenabilității și înclinației care să îl împingă spre
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
se simte în mod natural înclinat spre societate datorită iubirii naturale față de semeni și, totodată, el este capabil de un calcul rațional al ajutorului pe care ceilalți i-l pot oferi. Aceste necesități sunt prezente sub forma unor puternice obligații. Sociabilitatea devine astfel rezultatul libertății umane supuse unei obligații raționale. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi ființă socială. Individualitatea și sociabilitatea sunt perfect compatibile și ele reprezintă obligații esențiale, deși sunt doar obligații de ordin strict moral. Aceasta
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ajutorului pe care ceilalți i-l pot oferi. Aceste necesități sunt prezente sub forma unor puternice obligații. Sociabilitatea devine astfel rezultatul libertății umane supuse unei obligații raționale. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi ființă socială. Individualitatea și sociabilitatea sunt perfect compatibile și ele reprezintă obligații esențiale, deși sunt doar obligații de ordin strict moral. Aceasta întrucât, deși Dumnezeu l-a creat pe om spre a fi ființă socială, i-a lăsat în același timp libertatea de a realiza
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
socială, i-a lăsat în același timp libertatea de a realiza acest deziderat după cum crede de cuviință. Capitolul 3 Proprietatea și mecanismul social 3.1. Proprietatea în starea naturală Așadar există un fel de viață socială în starea naturală, în virtutea sociabilității naturale a oamenilor. Aceștia pot în principiu să trăiascăconform rațiunii, într-o stare de pace, bunăvoință și asistență reciprocă, fără ca vreo autoritate seculară să intervină pentru a guverna relațiile dintre ei, fiecare dintre ei fiind apărătorul legii naturale 1. Legea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sancțiuni față de încălcarea normelor dreptății. Aspectul esențial este însă trecerea graduală de la starea de natură la comunitatea politică. Spre deosebire de Hobbes, Locke nu este nevoit să conceapă societatea ca pe o construcție artificială ruptă complet de natură, și aceasta datorită postulatului sociabilității. Starea naturală nu este o stare de anarhie întreruptă brusc de instituirea suveranității. Însăși starea de război este, la Locke, un fel de anarhie "internațională" care nu distruge legăturile din interiorul micilor forme de asociere care au luat naștere în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pune în pericol viața oamenilor și le distruge posesiunile, dar nu distruge identitatea persoanelor care se definesc prin ceea ce le este propriu. Persoana este nu numai substanță, ci este și relație, iar ceea ce îi este propriu include și formele de sociabilitate pe care le-a dezvoltat. Prin urmare, atunci când starea de război va presa la instituirea suveranității, oamenii vor intra în societate cu tot cu formele de viață pe care și-au clădit existența în starea naturală. Cele mai multe dintre ele sunt relații de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
îndoială, să fie respectate, căci "adevărul și credința sunt obligații naturale"46, însă respectarea lor nici nu pune în discuție și nici nu distruge starea naturală. Contractele din starea de natură nu sunt numai expresia interesului egoist, ci și expresia sociabilității. Spre exemplu, există în starea naturală societatea conjugală "alcătuită printr-un contract voluntar între bărbat și femeie"47 al cărui scop principal este procreația și creșterea copiilor, dar care "aduce cu sine și sprijinul reciproc, ajutorul și comuniunea de interese
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
renunțe la drepturile lor și să se apropie de starea animală. Prin urmare, a spune că omul este sociabil revine la a afirma că el aparține unei comunități unice pe care o formează în mod natural cu ceilalți oameni 55. Sociabilitatea, din perspectiva lui Locke trebuie văzută ca o obligație, iar societatea (în sensul cel mai larg al termenului) rezultă din reunirea ființelor umane obligate prin legea naturală la viață socială. Societatea poate fi atât naturală cât și artificială, iar omul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
toți? Iar această contradicție nu este singura: Locke mai afirmă și că oamenii sunt cu toții raționali, când de fapt rezultă până la urmă că nu toți sunt pe deplin raționali. De asemenea, starea naturală ba este, ba nu este una de sociabilitate și de pace. Teza lui Macpherosn este de o claritate fără egal: "Contradicțiile și ambiguitățile teoriei lui Locke pot fi explicate prin faptul că el a văzut natura omului și a societății prin prisma anumitor idei preconcepute cu privire la omul și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sunt raționali, dar putem descoperi, pe de altă parte, două tipuri de raționalitate. Toți oamenii au aceleași drepturi naturale, dar există două moduri de a profita de ele. Prin urmare, diferențele dintre Hobbes și Locke constau în raportul raționalității cu sociabilitatea. Pentru Locke, oamenii sunt raționali pentru că sunt capabili de a trăi împreună, conformându-se aceleiași legi naturale care este identică cu rațiunea, și sunt sociabili pentru că pot asculta de legea naturală fără a fi obligați de un suveran. Amândoi autorii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a unor atitudini și interese naturale; civilizația ar fi sinonimă cu suma mecanismelor și regulilor sociale prin care oamenii își ating scopurile naturale (precum creșterea fără limite a puterii), fără a recurge la mijloacele din starea de natură. În absența sociabilității, moravurile nu pot fi înțelese în alt fel. Prin moravuri, Hobbes înțelege nu bunele maniere, "nu decența comportamentului, ci acele calități ale oamenilor care interesează coabitarea lor pașnică și uniunea lor"91. Primul lucru pe care îl aflăm despre varietatea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
legea naturală pentru că sunt liberi, și sunt liberi pentru că sunt obligați. Se instituie astfel o concordanță între rațiune, legea naturală, obligația morală și libertate 105. În virtutea legii naturale oamenii sunt în egală măsură ființe perfect libere și sociabile. În numele acestei sociabilități ei formează societăți împreună cu ceilalți oameni. La îndeplinirea acestei obligații (căci este vorba de obligație aici) oamenii liberi și raționali trebuie să consimtă în mod liber. Căci, dacă utilitatea nu stă la baza legii naturale, ea este totuși consecința respectării
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din contract este dat de faptul că Suveranul nu este în afara contractului, ci este parte a lui. Structura obligației civile este determinată, la Locke, de teoria sa asupra stării naturale și a naturii umane. Este vorba despre faptul că ipoteza sociabilității permite să se facă distincția dintre stare socială și stare civilă. Vom găsi foarte clar exprimată această distincție la Kant care va spune, în Metafizica moravurilor, că stării naturale nu i se opune starea socială, care ar putea fi numită
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
achizițiile civilizației, de pildă presupoziția societății de piață generalizate și implicit modalitatea de înțelegere a puterii și valorii unui om nu ar putea să dispară o dată cu suveranitatea. Plecând de la aceste observații, putem înțelege mai bine importanța teoretică a ideii de sociabilitate la Locke, din perspectiva distincției kantiene dintre stare socială și stare civilă, dublată de distincția dintre dreptul privat și dreptul public. Indiferent de credința asupra naturii bune sau rele a omului, ideea de societate (de convenție non-civilă) - ca un spațiu
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a transforma orice act de rezistență într-un act de dușmănie personală. În al treilea rând, teoria lui Locke nu legitimează autoritatea prin regula unanimității. Acest lucru este posibil numai pentru că starea naturală este definită ca o stare de sociabilitate. La Hobbes, constituirea unei autorități politice se făcea prin regula consimțământului unanim, deoarece starea de natură era considerată mai rea decât orice formă de guvernare. De aici rezulta că nici un om rațional nu ar dori să se întoarcă în starea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
insistența asupra participării în organizații secundare distingând abordarea acestora de alte perspective. Interacțiunea socială este asociată, în această cercetare, cu sentimentul de încredere în ceilalți oameni, de siguranță în mediul social. Astfel, putem stabili o legătură între atitudinile non-politice de sociabilitate și încredere și cele politice, adică tendința de a forma grupuri pentru influență politică, cei care admiră acele virtuți sociale, interpersonale, fiind mai dispuși la cooperare politică. Această interacțiuni dintre atitudinile non-politice, precum sociabilitatea și încrederea, și cele politice va
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
o legătură între atitudinile non-politice de sociabilitate și încredere și cele politice, adică tendința de a forma grupuri pentru influență politică, cei care admiră acele virtuți sociale, interpersonale, fiind mai dispuși la cooperare politică. Această interacțiuni dintre atitudinile non-politice, precum sociabilitatea și încrederea, și cele politice va deveni una dintre cele mai dezbătute probleme. În opinia autorilor, comportamentul cooperant se leagă de așteptarea cetățenilor ca ceilalți să fie de încredere, lipsiți de egoism și cooperanți. Mai mult, el se leagă și
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
un set de mecanisme ce diminuează clivajul partizan și creează condițiile psihologice cooperării informale. Această cooperare informală este cel mai bine evidențiată de participarea voluntară la organizații secundare. Tocmai efectele politice presupuse ale participării explică atenția acordată acestui tip de sociabilitate. În opinia autorilor, aceste efecte politice sunt evidente: participarea la astfel de organizații întărește credința indivizilor în caracterul "politic" al participării lor sentimentul unei mai mari implicări politice indiferent dacă organizația respectivă este sau nu explicit politică. Simpla participare pare
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
o stabilește în cazul regiunilor italiene face ca performanța instituțională să fie legată de capitalul social: regiunile caracterizate de neîncredere, atomizare socială, prezintă și performanțe slabe ale instituțiilor regionale și locale. Pentru Putnam, capitalul social este agregarea unor forme de sociabilitate definite de norme, încredere și rețele sociale care facilitează cooperarea între indivizi. În definiția pe care acesta o acordă capitalului social, componentele sale încrederea, normele și rețelele se află într-o strânsă dependență. "Încrederea ușurează drumul cooperării. Cu cât nivelul
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
cât și publice, deprinderile colaborării și încrederii fiind benefice întregii societăți, în activități precum strângeri de fonduri pentru acțiuni spitalicești sau caritabile, folosirea în comun a diverse resurse limitate, discuții de interes comunitar. Teoria sa vizează tocmai presupusa degradare a sociabilității americane și proliferarea atitudinilor de alienare, neîncredere și egoism (Putnam, 1995a). Pe scurt, Putnam face următoarea constatare: un număr important de indicatori demonstrează faptul că în Statele Unite a avut loc începând cu mijlocul anilor '60 un declin radical al capitalului
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
asociații naționale americane indică o scădere puternică, revenind în anii '90 la nivelul înregistrat în timpul Marii Crize economice, după o remarcabilă creștere în primele decenii după război. Pentru a nu măsura strict participarea formală, Putnam recurge la analiza tendințelor de sociabilitate mai puțin evidente: vizite la prieteni, picnicuri, reuniuni în baruri și cluburi etc. Și asta pentru că nu participarea formală nu este neapărat mai valoroasă decât cea informală, ea este doar mult mai vizibilă și mai ușor de analizat diacronic. Datele
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
ci și cea a altor activități sociabile: jocul de cărți, vizite primite de la prieteni și făcute acestora, invitațiile la cină, reuniuni de club, jocuri de societate ș.a.m.d. Concluzia este fără echivoc pentru Putnam: o scădere fără precedent a sociabilității americane, o descompunere a rețelelor sociale și un efect puternic asupra normelor de reciprocitate, încredere socială și cooperare. "Dezbaterea Putnam" care a urmat a avut în centrul său tocmai efectele presupuse ale participării. Conform autorului, reculul participării în societatea americană
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
specifică (comercială, de exemplu) și generalizat societal, crede și Daniel Rubenson (2000), capitalul social fiind generat de relațiile dintre persoane, și nu de persoanele însele. În opinia lui Sandu (1999: 71), capitalul social este "un stoc de valori relevante pentru sociabilitate", adică o sociabilitate productivă, a cărei funcție este "de a contribui la reducerea costurilor tranzacțiilor și a complexității sociale". Definiția sa se referă, deci, la o funcție, nu la o entitate. 1.2.3.2 Nivelul de măsurare La ce
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
exemplu) și generalizat societal, crede și Daniel Rubenson (2000), capitalul social fiind generat de relațiile dintre persoane, și nu de persoanele însele. În opinia lui Sandu (1999: 71), capitalul social este "un stoc de valori relevante pentru sociabilitate", adică o sociabilitate productivă, a cărei funcție este "de a contribui la reducerea costurilor tranzacțiilor și a complexității sociale". Definiția sa se referă, deci, la o funcție, nu la o entitate. 1.2.3.2 Nivelul de măsurare La ce nivel trebuie măsurat
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
și Uganda. Acesta ia în considerare caracteristicile de grup (în funcție de educație, gradul de rudenie, gen, religie, apartenență la același trib sau la aceeași castă, vecinătate ș.a.m.d.), normele generalizate (încrederea socială), încrederea în instituții, politicieni, oameni de afaceri ș.a., sociabilitatea (frecvența întâlnirilor cu prietenii, vizitelor, jocurilor de societate ș.a.), legăturile de vecinătate și voluntarismul. Consistența tuturor acestor dimensiuni a fost testată prin analiză factorială. O altă măsură a capitalului social este cea utilizată de European Values Study un sondaj pe
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]