727 matches
-
părților de răsărit și de apus (care făceau parte din Imperiul austriac). Amintesc În trecere și că, atunci când, după primul război mondial, partidele socialiste s-au despărțit În curentul comunist și cel social-democrat, regiunile foste austriece au optat majoritar pentru social-democrație, cele răsăritene pentru comunism. Dar, pentru a fi corect, se poate spune că și În țările occidentale la separația partidelor socialiste au dominat numeric cele comuniste. Trebuie amintită definirea regiunii de către un savant din prima jumătate a secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai reușit să atragă un număr semnificativ de alegători care se prezentau pentru prima dată la urne, astfel că mulți tineri, alegătorii de sex masculin mai puțin educați, care îi sprijiniseră anterior pe Republicanii, s-au reorientat, în 1998, spre Social-Democrații Cehi (Česká Strana Sociálně Demokratická-ČSSD), partid care oferise soluții mai credibile și mai profesioniste la problemele economice, resimțite presant de astfel de grupuri (Kreidl & Vlachová, 2000). De asemenea, partidul a fost subminat de anumite dezvăluiri despre stilul defectuos de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
La percepția operei științifice a profesorului Stahl de către specialiștii din România a contrbuit și încadrarea sa ideologică. Profesorul și-a afirmat fără reticență simpatiile sale social-democrate și a avut de suferit mai mult de un deceniu din cauza acestora. Sub influența social-democrației și a concepției gustiene, el nu s-a limitat să fie un simplu investigator social, ci a fost și un militant social. În concepția sa, sociologia are, pe lângă un scop teoretic, și un scop practic, acela de a fundamenta științific
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și descompunere, și necesitatea de a le face față în comun; * aceleași pericole la adresa identităților, diversităților și adevărurilor culturale; * amenințare sigură și incertă, prezentând două fețe extreme (exterminaționismul și totalitarismul). Teoreticianul marxist Otto Bauer, în cartea sa Problema națională și social-democrația a elaborat, în mod pertinent, ideea că o comunitate de destin este cea care conferă unei națiuni identitate, unitate, voință de a trăi, în ciuda tuturor diversităților umane și sociale pe care le cuprinde. Se pare, așadar, că există în prezent
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cenaclurilor "trădătorilor". Cea mai mare parte a liderilor socialismului rămîn fideli angajamentelor lor naționaliste: exemplu, Victor Adler, la Viena, rămîne partizanul mereu fervent al războiului defensiv austro-ungar. Se înțelege de aici că Germania părea mai vulnerabilă decît Franța și Marea Britanie. Social-democrația este aici in-finit mai puternică, mai agitată mai ales prin efectul fracțiunilor sale extremiste. Începînd cu luna mai 1916, Liebknecht fondează un Spartakusbund Uniune spartană care proslăvește rezistența pasivă în fața războiului și care se va constitui în nucleul viitorului Partid
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, București, f.a. Ivan, Marcel, Evoluția partidelor noastre politice, 19191932, Editura Krafft& Drotleff, s.a Sibiu, f.a. Johnson, Paul, O istorie a lumii moderne, 1920-2000, traducere de Luana Schidu, Editura Humanitas, București, 2003. Jurcă, Nicolae, Istoria social-democrației din România, Editura Științifică, București, 1994. Jurcă, Nicolae, "Dinamica sistemului partidist din România interbelică. 1918-1938", în Alternative 90, 1991, nr. 11-12, 13-14. Jurcă, Nicolae, "1899-trecerea "staff"-ului intelectual social-democratic la Partidul Național Liberal, în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
nr. 1066, 29 august 1934, p. 2. 186 Practica organizării unor congrese regionale nu a fost specifică numai georgiștilor. Astfel de acțiuni sunt semnalate de istoriografie și în activitatea Partidului Social-Democrat, chiar dacă nu au avut aceleași obiective. Nicolae Jurcă, Istoria social-democrației din România, Editura Științifică, București,1994, p. 198. 187 "Mișcarea", nr. 1104, 21 octombrie 1934, p. 1. 188 Arhivele Naționale Istorice Centrale, București, fond familial Brătianu, dosar 497, f. 2; Arhivele Naționale Istorice Centrale, București, fond Casa Regală, dosar 19
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
mai ales din Europa Centrală și de Est, aveau În componență numeroși evrei. În perioada interbelică, evreii din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România reprezentau o minoritate oprimată și detestată. Tinerii evrei laici nu aveau multe opțiuni politice: sionismul, bundismul 10, social-democrația (acolo unde era legală) sau comunismul. Fiind cel mai ambițios și ferm antinaționalist, comunismul prezenta o atracție aparte. Cu toate defectele ei trecătoare, Uniunea Sovietică oferea o alternativă revoluționară, Într-un moment În care Europa Centrală și de Est avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru a putea contesta cu șanse de succes omnipotența lui Adenauer. În timp, reformiștii din PSD au avut succes: partidul și-a ameliorat procentul la alegerile din 1961 și 1965 și a intrat În 1966 Într-un guvern de coaliție: social-democrații, conduși acum de Willy Brandt, se aflau la putere pentru prima oară după Weimar. Dar au plătit un preț ironic pentru șansele proaspăt dobândite. Câtă vreme Își menținuseră opoziția de principiu față de Adenauer, social-democrații germani contribuiau involuntar la stabilitatea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care depășea aproape toate barierele politice 1. Statul asistențial era declarat social, dar nu socialist. În acest sens, capitalismul asistențial din Occident era cu adevărat postideologic. Cu toatea acestea, În consensul european postbelic se distingea o viziune, cea a social-democraților. Social-democrația a fost dintotdeauna un hibrid, lucru pe care i l-au reproșat și adversarii de stânga, și cei de dreapta. O practică În căutarea teoriei, social-democrația s-a născut dintr-o epifanie a socialiștilor europeni la Începutul secolului: revoluția socială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cu toatea acestea, În consensul european postbelic se distingea o viziune, cea a social-democraților. Social-democrația a fost dintotdeauna un hibrid, lucru pe care i l-au reproșat și adversarii de stânga, și cei de dreapta. O practică În căutarea teoriei, social-democrația s-a născut dintr-o epifanie a socialiștilor europeni la Începutul secolului: revoluția socială radicală din inima Europei moderne - profețită și orchestrată de vizionarii socialiști din secolul al XIX-lea - nu aparținea viitorului, ci trecutului. Ca soluție la nedreptatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economice, ci societăți viabile. Politica social-democrată nu era Întotdeauna pe placul tineretului nerăbdător, după cum aveau să arate evenimentele ulterioare. Dar ea rezona cu cei care trecuseră prin deceniile teribile de după 1914: În anumite zone din vestul Europei, la mijlocul anilor ’60 social-democrația nu mai Însemna o politică, ci un mod de viață. Lucru de netăgăduit În Scandinavia. Între 1945 și 1964, scorul Partidului Social-Democrat Danez la scrutinul național a crescut de la 33% la 42%; Partidul Muncitoresc Norvegian a câștigat constant Între 43
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celui din urmă) erau de neconceput În altă parte; În Scandinavia, ele au devenit o regulă. Partidele social-democrate au fost vehiculul prin care societatea rurală tradițională și proletariatul industrial au pășit Împreună În epoca urbană: În acest sens, În Scandinavia, social-democrația nu era doar o opțiune politică printre altele - era Însăși manifestarea modernității. Statul asistențial scandinav apărut după 1945 Își avea așadar originea În cele două pacte sociale din anii ’30: Între angajați și angajatori și Între țărani și muncitori. Asigurările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la măsurile economice și manevrele politice din restul Europei, dar forța sa de muncă era divizată datorită apartenenței lucrătorilor la organizații tradiționale de tip corporatist. În această privință semăna mai mult cu Marea Britanie decât cu Norvegia, iar În anii ’60 social-democrații danezi au fost nevoiți nu o dată să emuleze guvernele britanice În Încercarea de a controla prețurile și salariile pe o piață a muncii volatilă. Măsuri de succes după criteriile britanice; după exigențele scandinave, relațiile sociale și performanța economică a Danemarcei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
producția sa de minereu de fier era cât cea a Franței, Marii Britanii și Republicii Federale la un loc, sau cât jumătate din cea a Statelor Unite. În producția de hârtie și cherestea și În transportul acestora, Suedia era lider mondial. În vreme ce social-democrația norvegiană consta În mobilizarea, raționalizarea și distribuția unor resurse limitate Într-o societate săracă, Suedia era deja, În anii ’60, una dintre cele mai bogate țări din lume. Acolo, social-democrația Însemna alocarea bogăției și serviciilor În spirit de egalitate, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cherestea și În transportul acestora, Suedia era lider mondial. În vreme ce social-democrația norvegiană consta În mobilizarea, raționalizarea și distribuția unor resurse limitate Într-o societate săracă, Suedia era deja, În anii ’60, una dintre cele mai bogate țări din lume. Acolo, social-democrația Însemna alocarea bogăției și serviciilor În spirit de egalitate, pentru binele tuturor. În toată Scandinavia, dar mai ales În Suedia, proprietatea privată și exploatarea mijloacelor de producție nu au fost niciodată periclitate. Spre deosebire de stânga britanică, a cărei doctrină de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai departe, mulțumiți (sau nemulțumiți - după plata impozitelor), conturile În bancă. Dar criticii sistemului nu se Înșelau complet: statul omnipotent avea Într-adevăr o latură sumbră. Convingerea - apărută În zorii secolului XX - că statul putea ameliora societatea luase forme diverse: social-democrația scandinavă, ca și reformismul fabian al statului asistențial din Marea Britanie se născuseră din fascinația exercitată de ideea de manipulare a structurilor sociale. Pentru un stat care ajusta veniturile, cheltuielile, piața muncii și informația, apărea tentația de a-i ajusta chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ameliora populația”. Motorul intelectual al acestor programe, Institutul de Biologie Rasială de la Universitatea din Uppsala (Suedia), fusese creat În 1921 la apogeul modei cu pricina și a funcționat timp de 55 de ani. Ce ne spune această poveste tristă despre social-democrație nu e clar - alte societăți și guverne clar nesocialiste și nedemocratice au făcut lucruri mult mai rele, pe scară mult mai largă. Legitimitatea de care se bucura statul În Scandinavia postbelică, autoritatea și inițiativa pe care cetățenii i le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre salarizarea la normă care erau practic necunoscute În Scandinavia, Germania, Austria sau Olanda. Miniștrii laburiști au Încercat vag să elimine această moștenire jenantă, dar fără succes; e unul dintre motivele pentru care Marea Britanie nu a rivalizat niciodată cu performanțele social-democrației continentale. Mai mult, caracterul universal al sistemului britanic de asistență socială, introdus cu două-trei decenii Înaintea celui din Franța sau Italia, masca reușitele foarte modice ale Regatului Unit În domeniul egalității materiale: În 1967, 80% din averea totală se afla
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Stalin: gânditorul victorian ale cărui scrieri neopozitiviste despre societate anticipau și validau centralismul democratic și dictatura proletariatului. Chiar dacă nu putea fi Învinovățit de aplicările date scrierilor sale de maturitate, acest Marx le era asociat iremediabil. În slujba comunismului sau social-democrației, el era vechea stângă. Noua stângă, conturată spre 1965, a căutat texte noi - și le-a găsit În scrierile tânărului Karl Marx, În eseuri metafizice și note scrise la Începutul anilor 1840, când Marx avea abia 20 de ani: un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
calculele și ambițiile anilor ’50. În ceea ce privește politica, tonul intervenționist și sigur al edictelor Comisiei Europene, Împreună cu felul autoritar și generos În care experții europeni se aplecau asupra regiunilor Îndepărtate trădau un stil de guvernare ancorat În epoca de aur a social-democrației de la Începutul anilor ’60. Cu toate eforturile lor lăudabile de a transcende deficiențele politicii naționale, oamenii care construiau „Europa” În anii ’70 și ’80 erau Încă suspect de provinciali. Cea mai mare realizare transnațională de la vremea aceea, Acordul Schengen, semnat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Imperialismul american era Într-adevăr rău - dar cealaltă tabără era și mai rea, poate cu mult mai rea. În acest moment, teza „progresiștilor” că loviturile anticomuniste erau atacuri implicite la adresa oricărui proiect de ameliorare a societății - adică pretenția că socialismul, social-democrația, comunismul, naționalizarea, planificarea centralizată și reformele sociale progresiste țineau toate de același proiect politic - a Început să aibă efect de bumerang. Logica era următoarea: dacă Lenin și urmașii lui au otrăvit fântâna dreptății sociale, atunci toți suntem atinși. În lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
domestic ar fi fost o specie distinctă și benignă - Îi atrăgea deopotrivă pe reacționarii nativiști și pe radicalii internaționaliști. Cât despre politica obișnuită, vechile diferențe dintre partidele de centru-dreapta și centru-stânga se evaporaseră. Într-o gamă largă de probleme contemporane, social-democrații suedezi și neogaulliștii francezi, ca să luăm doar un exemplu, aveau mai multe În comun unii cu alții decât fiecare cu strămoșii săi ideologici. Topografia politică a Europei se schimbase radical În ultimele două decenii. Deși dăinuia convenția „dreptei” și „stângii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să minimizezi corupția, și sărăcia etc. Aici nu există soluții simple, ci „direcții de acțiune”. S-a conturat un nou concept-direcție de dezvoltare a construcției sociale: strategia. Strategia este o direcție globală de acțiune - de exemplu, disputa dintre neoliberalism și social-democrație. Social-democrația consideră că reducerea sărăciei trebuie realizată complementar cu creșterea economică și dezvoltarea unui sistem de protecție socială, atât prin suport cu beneficii financiare al celor în nevoie, prin ridicarea celor cu venituri mici la un nivel minim decent, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
minimizezi corupția, și sărăcia etc. Aici nu există soluții simple, ci „direcții de acțiune”. S-a conturat un nou concept-direcție de dezvoltare a construcției sociale: strategia. Strategia este o direcție globală de acțiune - de exemplu, disputa dintre neoliberalism și social-democrație. Social-democrația consideră că reducerea sărăciei trebuie realizată complementar cu creșterea economică și dezvoltarea unui sistem de protecție socială, atât prin suport cu beneficii financiare al celor în nevoie, prin ridicarea celor cu venituri mici la un nivel minim decent, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]