2,175 matches
-
era mascat de coroanele unor copaci. Ajunse jos fără probleme și se strecură în patru labe pe lângă zid. Pe parcursul primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Pielea adormitului părea sănătoasă. Trupul ferm și puternic. Cei care realizaseră condiționarea sa dispuneau de mai multe mijloace decât putea să găsească Leej la bordul distrugătorului. Gosseyn coborî și examină baza sicriului. După cum se aștepta, treptele erau mobile și panourile soclului puteau glisa. Le manevră și descoperi o mașină. Aproape imediat, realiză că ajunsese la capătul unei piste. În toate călătoriile sale, pe cele mai puternice nave ale Celui Mai Mare Imperiu, niciodată nu văzuse vreo mașină asemănătoare. După ce o studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și zise: ― Îmi cunoașteți numele adevărat? Urmă o nouă tăcere. Gosseyn avu timpul să se gândească la această mașină, care ― chiar în acel moment ― purta pe îndelete zeci de mii de conversații cu fiecare din indivizii ocupând fiecare din cabinele soclului. Mașina zise: ― În memoria dumneavoastră nu există memoria vreunui alt nume. Dar, pentru moment să lăsăm asta de o parte. Sunteți gata să vă supuneți testului? ― Dar... ― Gata cu-ntrebările pentru moment ― răspunse Mașina pe un ton mai strict. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu o Patricia Hardie moartă? Era o prostie fără seamăn. Ar fi fost denunțat de oricare detector de minciuni, chiar dacă Nordegg nu s-ar fi găsit acolo să-l acuze. Gosseyn făcu cale întoarsă și o luă de-a lungul soclului Mașinii îndreptându-se spre oraș. Mâncă ceva într-un mic restaurant lângă fluviu și apoi răsfoi paginile "profesiuni" ale unei cărți de telefon. Știa numele celui pe care îl căuta și de aceea îl găsi cu ușurință: ENRIGHT, DAVID LESTER
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era mascat de coroanele unor copaci. Ajunse jos fără probleme și se strecură în patru labe pe lângă zid. Pe parcursul primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de mâna celei care a jurat să o răzbune pe Sheeba, sub cerul Marelui Război. Psihedelică și carnivoră, istoria povestită de Koinski este parte din istoria pe care oamenii preferă să o uite, fascinați fiind de statuile pe ale căror socluri se înalță idolii lor de mucava. Coșmarul visat în deșert este o fabulă ambiguă despre secrete, remușcări și moarte. În tot acest cosmos al celui de-Al Doilea Război Mondial, Ernie Pike (creație a argentinianului Hector Oesterheld și a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întîmplase după moartea Laurei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
festivalul de la Veneția. În anul acela, În urma diverselor contestații, nu s-a decernat nici un premiu. Am primit, la fel ca toți ceilalți participanți, un Leu nici din aur, nici din argint, dar totuși din metal, cu numele meu gravat pe soclu: “F. Weyergraf“. Mi-am spus că-l voi oferi tatei. Am organizat cîteva proiecții private la Paris. Tata n-a putut, din păcate, să asiste. Hotărîse să nu părăsească Provența Înainte de a-și fi isprăvit următoarea carte. Îl felicitasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întâmplase după moartea Laurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat. (Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat În locul acela. Am profitat de Învălmășeală, ca să ajung la statuia lui Gramme. Soclul era Încă deschis. Am intrat, am coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poet, orice s-ar spune, nu este decât un muncitor; el nu trebuie să aibă mai multă inteligență decât un muncitor și să știe să facă altceva decât ceea ce știe. Eu cred că mania de a le ridica pe un soclu ideal este perfect absurdă: nimic nu este mai ideal decât un poet... Poetul este un clavecin și nimic mai mult. Fiecare idee care trece pune degetul pe o clapă: clapa răsună și dă o notă, aceasta e tot”. În prefața
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
adolescenți ca și el. Ei au rămas credincioși realismului. Nici unul dintre ei nu avea tată acasă. Familia Tipică a fost Îndepărtată, În cele din urmă, de edilii orașului și toată lumea s-a făcut că nu vede. Acum mai rămăsese numai soclul, acoperit de zăpadă, Înconjurat de niște garduri vii. Maggie i-l arată cu degetul, În lumina rece și albastră a lunii. — Ceea ce mi se pare mie extraordinar este că nimeni nu a verificat cum merge lucrarea sculptoriței Înainte de inaugurare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
semnată V. Brauner. Mai există două Giacometti spirituale și o vacă zburătoare de Chagall, chiar și o schiță a modelului de lenjerie de noaptea trecută și un model redus la scară al faimoasei Familii Tipice sans bărbat, montată pe un soclu sub un clopot de sticlă. În Încăpere domnește o căldură aproape tropicală. CÎțiva din oamenii Companiei au ajuns deja, Îmbrăcați lejer, În haine de safari, kaki. Wakefield se simte ciudat, excesiv de elegant În costum și cravată. Strînge cîteva mîini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a imaginilor); 2) reverența față de tradiția clasică, marcată prin relația cu modelul fabulelor lui La Fontaine („marea admirație și abdicarea totală, în cele din urmă, la picioarele unui prestigiu inegalat”); 3) „ideea de mare subtilitate” a unui Don Quijote evadat de pe soclu și întors după comice tribulații, cu „împlinirea spiritului de ordine”: „Un ușor proces de purificare, o amabilă retușare și Don Quijotte ar fi putut figura printre modelele românești ale acestei literaturi de contrapagină, care dela Aristofan pînă la Bernard Shaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Vreau să spun că așteptările noastre te-au înălțat deasupra destinului tău. Am săvârșit un exces, fără îndoială. Dar acest exces ne-a ajutat să respirăm mai ușor aerul otrăvit de dogme și de frică. Te-am așezat pe un soclu, Galilei. ― Fără să fiu întrebat dacă țin să devin statuie. ― Ai dreptate. Eu îți explic, însă, ce s-a întîmplat. În clipa în care tu ai coborât de pe soclu pentru a îngenunchia în fața inchizitorilor ne-am simțit, cu toții, trădați. ― Am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
otrăvit de dogme și de frică. Te-am așezat pe un soclu, Galilei. ― Fără să fiu întrebat dacă țin să devin statuie. ― Ai dreptate. Eu îți explic, însă, ce s-a întîmplat. În clipa în care tu ai coborât de pe soclu pentru a îngenunchia în fața inchizitorilor ne-am simțit, cu toții, trădați. ― Am devenit detestabil. ― Ai devenit ca noi, Galilei. Temător, grijuliu cu viața ta, gata să spui ce ți se cere să spui. Chipul tău nu ne mai putea fi atrăgător
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se afla la locul ei, clădirile și casele erau de o frumusețe rară, iar templele fuseseră transformate în biserici. Piața era pavată cu lespezi mari și, în fața pretoriului, statuile Cezarilor încă stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare solul exarhului, cu suita lui foșnitoare de mătase și scânteind de aur și de pietre prețioase. Nobilul Gregorio era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prost-gust, fusese alegerea lui ca martor la cea de-a doua căsătorie a sa. Și se revăzu pe el Însuși, un tânăr de șaptesprezece ani, scheletic, În blugi și tricou negru, cu frunza de marijuana imprimată pe piept, rezemat de soclul statuii lui Marc Aureliu, strângând În pumni o mână de boabe de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul să cadă În decolteul boleroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amenințând siguranța celor care se scăldau cu mingi Îngreunate de apă. Se așezară În singurul spațiu rămas liber Între malul mării și gardul stabilimentului vecin. În spatele gardului fâlfâia un drapel roșu. Din când În când un megafon ridicat pe un soclu din papură Îi invita pe clienții stabilimentului la jocuri și petreceri la care ei nu puteau participa. Se simțeau excluși. Pentru a Înlătura senzația că sunt niște paria pe plajă la fel ca În oraș, soldații intrară să facă baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spital, iar în plus toată lumea o să ne compătimească și nimeni n-o să se mai gândească la banii ăia. La cișmea erau puțini, doar patru inși stăteau la coadă la apă, până să-și umple bidoanele, noi ne-am urcat pe soclul statuii dispărute și, pe rând, când Szabi, când eu, o făceam pe Purtătorul Făcliei Revoluției, esențial era să-ntindem cât mai mult brațul drept, de parc-am ține o făclie pe bune, și să rămânem nemișcați, statuia vie trebuia nimerită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o cu privirea, În chip de răspuns, ea ridicase receptorul și i-l Întinsese. - De Îndată ce procurorul mă va readuce În echipa anchetei. Nu făcuse nici o mișcare ca să apuce aparatul, iar ea, cu un gest sec, Îl pusese la loc pe soclu Înainte de a-și lua jacheta. Se Îndreptase apoi spre ușă. - Nu ți se pare ciudat că nepotul dumitale presară În urma lui atîtea lucruri, ca Tom Degețel? Dacă ar fi vrut să ne convingă de faptul că a părăsit insula, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cărui căutare, Și buză-ncremenită, și rânjet de poruncă rece, Spun că sculptorul bine i-a citit acele patimi Ce-au supraviețuit, întipărite-n lucrurile fără viață, Și mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum a trăit și a fost și sculptorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nu s-a mai întors reporterul acela. În Ghiol la Lintițaru a venit sorbul sau ce-o fi fost și l-a luat. Pe Jambirică l-a cruțat. Doar l-a aruncat vârtejul pe monumentul „Independenței“ (13 metri înălțime, cu tot cu soclu) de la intrarea în pădura Obancea, în vârf, chiar în torță. Monumentul fusese ridicat în 1987, în semn de cinstire a eroilor din județ căzuți în luptele cu turcii din sudul Dunării. Se aștepta să vină Nicolae Ceaușescu să-l inaugureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o astfel de combinație; am înghețat. După două minute am început să văd mai bine. Pe podeaua acoperită cu gresie și mochetă era o măsuță joasă plină de reviste și hârtii, o canapea în stare bună, un televizor pe un soclu transparent, un birou cu un computer. Pe covor era o cutie goală de pizza. Am simțit o lamă rece în stomac când am remarcat măslinele, feliuțele de salam și petele de ketchup căzute pe gresie și formând un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]