1,853 matches
-
vorbi ceva, nu-mi aduc aminte ce, vocea îi deveni patetică, nu mai era vocea veselă pe care mi-o închipuiam a orelor didactice, n-ai fi crezut că tânăra femeie era profesoara, că se supunea zilnic unui exercițiu de solemnitate la granița dintre apropiere și distanțare față de elevele ei, pentru a realiza „o anume - gândea ea - mitologie a catedrei”. - Iată, ați venit să vorbim...Mă întrerupse: - Să uitați c-am venit... sau mai bine să v-aduceți aminte, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
privință seamănă și cu fluviul ce curge la marginea de sud a marii întinderi. Se încheiase anul 1954. 26. Rex stătea întins pe cimentul curții la soare: era în luna mai a anului 1955. Rostesc aceste cuvinte de nimic cu solemnitatea cu care aș anunța un nu știu ce eveniment major, dovadă a cenușiului curgerii vremii atunci, când simți necesitatea evadării fie și în ridicol chiar față de tine însuți. Orice. Rex era singurul care nu avea probleme existențiale și ființa în afara acestor așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ajutat s-o vârâm la internat; mare lucru! - Viața își are legile ei, medită domnul Pavel. Nu putem face totdeauna ce vrem. Dar bine c-aveți copii buni - să vă trăiască! Și găsind că rostirea trebuia subliniată cu o anume solemnitate a clipei, binecuvântă prilejul să umple păhărelele cu țuică de Panciu pe care o avea de un an, păstrată în raftul de jos al cămării, împreună cu alte asemenea băuturi. - Mulțumesc! glăsui înviorat învățătorul și ciocnirăm toți patru. Doamna Carolina Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
caracteristic orientale. Un țel al ei romantic, întârziat de dulce visare a timpului. Dar nu apucă să rostească cele câteva cuvinte de întâmpinare, că domnul Pavel apăru în canatul ușii deschise cu ieșire spre curte a bucătăriei, înalt, scorțos prin solemnitatea studiată ce o dădea prezenței sale, păru chiar mai înalt ca în realitate, nu știa, dacă ar fi știut, s-ar fi simțit fericit de a părea mult mai solemn decât se voise, - și, înaintând câțiva pași pe cimentul curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
degrabă semănând cu grohotișurile încremenite de un miracol pe căderi în pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse în cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura în conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, într-adevăr, efectul se dovedi cel dorit, căci Ana fu, nu peste mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
n-ar mai fi încăput vreo îndoială asupra faptului că venea din lumea cealaltă, nemaiputându-se naște nici o confuzie de timp, oricât le-ar fi fost de labil deturnată imaginația. Grijuliu de toate își oblăduia vechea gospodărie cu atenția și solemnitatea stăpânului ce încă se considera, sau poate continua să fie cu adevărat. Citind scrisoarea domnului Davidsohn, în locul melancoliei, mă prinse părerea de rău că nu mă aflam alături de el, în Țara Liberă a lui Moise și a lui Isus... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi mai mulți, sau „domnia ta“, de parcă ar fi o femeie absentă. În arabă, se spune „tu“ la toată lumea, prinț sau servitor. Diplomatul făcu o pauză, nu atât pentru a cugeta, mi se părea mie, cât pentru a da mai multă solemnitate cuvintelor ce aveau să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și avea pe cap o tichie roșie care se mula pe forma capului, dându-i aerul unui conspirator. Eu eram așezat pe cufăr, la un pas de el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar fi fost părinte. Nu eram, firește, singurul căruia papa îi spunea „fiule“, însă mie mi-o spunea altfel. Îmi dăduse primele sale două prenume, Giovanni și Leone, cât și numele prestigioasei sale familii, Medici, totul cu mare pompă și solemnitate, pe 6 ianuarie 1520, într-o zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la această bătălie. Chiar dacă n-ai avea nici un chef să li te alături, nu s-ar cuveni oare ca măcar să le dorești victoria? M-am întors spre Maddalena, care părea încântată de vorbele prietenului meu. Am întrebat-o cu oarecare solemnitate: — Dacă aș hotărî că a sosit ceasul să luăm calea Tunisului împreună cu copilul nostru, ce ai avea de spus? Doar o vorbă să spui și voi pleca bucuroasă, departe de papa ăsta inchizitor care n-așteaptă decât un prilej ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
luptelor. Lângă ele, în fumul de tămâie ce se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe luptele acelui spectacol extraordinar. Imitându-l pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
peste slobozeniile noastre. Îmi place această unduire de falduri tricolore, jucând în bătaia unui Soare pitulat pe după coșurile caselor dinspre Spital, cu razele strecurate printre șuvițe drepte de fum. Parcă și hornurile orașului și-au aprins lumânările spre a cinsti solemnitatea, altfel oarecare, a unei astfel de zile. Dar nu mai vibrez, precum în anii tineri, la vâlvătăile tricolore. Nu știu ce scârbă a sufletului face să mă țin tot mai departe de astfel de poleială de paradă, prea des repetată. Îmi apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
interlocutorul, fără să-i acorde, totuși, prea mare atenție. „Toate cuvintele le rostesc cu majusculă”, replică Noimann. „Vă sfătuiesc să lăsați gluma la o parte, ca să nu aveți de pătimit...” Noimann nu-i mai răspunse... „Eu sunt Mâine”, rosti cu solemnitate omul din fața sa. Noimann se supuse, intonând cu glas metalic aceeași propoziție: „Eu sunt Mâine....”. „Așa”, spuse celălalt, „și acum de trei ori rostiți odată cu mine: «Eu sunt Ieri! Eu sunt Azi. Eu sunt Mâine....»”. Stomatologul Îngână și el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ștefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea, Ion Vodă, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand și pentru pomenirea tuturor voievozilor și ostașilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc contra năvălirilor vrăjmașe. Solemnitatea depunerii jurământului În marș, cântând imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari. Pământul strămoșesc... Această solemnitate a început prin amestecul țărânii adusă de pe mormântul lui Mihai Viteazul de la Turda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ferdinand și pentru pomenirea tuturor voievozilor și ostașilor care au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc contra năvălirilor vrăjmașe. Solemnitatea depunerii jurământului În marș, cântând imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari. Pământul strămoșesc... Această solemnitate a început prin amestecul țărânii adusă de pe mormântul lui Mihai Viteazul de la Turda, cu țărâna din Moldova de la Războieni, unde Ștefan cel Mare a avut cea mai grea bătălie a sa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au căzut pe câmpurile de bătaie pentru apărarea pământului românesc contra năvălirilor vrăjmașe. Solemnitatea depunerii jurământului În marș, cântând imnul Legiunii, ne-am întors la cămin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legământului celor dintâi legionari. Pământul strămoșesc... Această solemnitate a început prin amestecul țărânii adusă de pe mormântul lui Mihai Viteazul de la Turda, cu țărâna din Moldova de la Războieni, unde Ștefan cel Mare a avut cea mai grea bătălie a sa și din toate locurile unde sângele strămoșilor s a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Vei purta această țărână cu evlavie la pieptul tău? Răspuns: Da! 5. Și nu vei pleca dintre noi? Răspuns: Nu voi pleca! După ce fiecare individ trecea și răspundea la aceste întrebări, căpăta săcușorul de piele legat cu șnur de mătase. Solemnitatea a început la 1,30. După masă, la ora 3, a început consfătuirea. Ea a fost prezidată de către cel mai bătrân dintre legionarii prezenți, d-l Cristache Solomon de la Focșani. Consfătuirea a ținut până la ora 6,30 după care s-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
talisman sfânta țărână a pământului strămoșesc, să scoatem din ea sângele viteaz și să-l turnăm în vinele noastre. (Cărticica Șefului de Cuib, punctul 83) Urmăriți permanent de crâncene prigoane, legionarii nu s-au mai putut bucura de această sacră solemnitate, depunerea legământului pe săcușorul cu țărână. Nici Frățiile de Cruce. Fratele de Cruce, după ce promova perioada de pregătire, depunea acest legământ aidoma primilor legionari, după care primea un număr de ordine și săcușorul cu țărână. Cu acest talisman la piept
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de curtoazie dintre Angelo și Pietro, care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele, respira greu, iar brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
avea mania să ne arate pe hartă locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice, amestecând deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru că geografia o învățam cu alt profesor. Cel de matematică era un îngîmfat și pe deasupra de o solemnitate deplasată, de parca ai fi zis că a intrat într-o biserică. Și lui îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admirație de marii matematicieni ai antichității, dar și de ai noștri, de pildă despre Șerban Țițeica, pe care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și gros și se întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cea mai neagră deznădejde. Apoi, când până și Genba începuse să-i facă reproșuri, nici nu era de mirare că în dimineața aceea se simțea atât de deprimat. Totuși, nu putea rămâne așa, la nesfârșit. În aceeași zi avea loc solemnitatea de anunțare a succesiunii lui Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o baie, apoi se găsi, din nou, în înăbușitoarele robe și acoperământul de cap pentru ceremonie. Katsuie nu era genul de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceste critici la adresa lui Hideyoshi erau generate intenționat de partizanii lui Takigawa Kazumasu și ai lui Sakuma Genba, dar se complăcea în satisfacția de a se umfla în pene, știind, în secret, că avantajele aveau să-i revină lui. După conferință, solemnitatea de comemorare a morții lui Nobunaga și festivitatea consacrării moștenitorului, cetatea Kiyosu începu să fie inundată zilnic de ploi torențiale. Unii dintre seniori plecară spre provinciile lor a doua zi după festivitate. Alții, însă, fură reținuți pe loc de apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ieși în întâmpinare. — Ai grijă de răniți. De mine te poți ocupa mai târziu. Inuchiyo nici măcar nu-și scoase sandalele și nu-și descheie armura; doar stătea în fața castelului. Pajii săi erau și ei prezenți, aliniați în spatele lui, așteptând, cu solemnitate. În sfârșit, subunitățile de războinici începură să intre, în pas vioi, pe poartă, unele după altele, purtând trupurile camarazilor căzuți, peste care așternuseră drapelele. În continuare, răniții fură aduși pe brațe sau intrară pe picioarele lor și rezemându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]