3,003 matches
-
se opun. Mireasa fuge din casa părintească și încercând să treacă lacul călare s-a înecat. Se spune că a ajuns-o blestemul părinților. Bătrânii povestesc, cum și astăzi în nopțile senine se aude cântecul miresei iar umbra unui tânăr solitar caută până în zori trupul iubitei...Adevăr sau legendă.. totul se transformă azi într-o invitație de călătorie culturală de mai multe stele. * * * Germisara modernă mai are un drum lung de parcurs. Stațiunea de inters național Geoagiu -Bai se prezintă în
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354496_a_355825]
-
tăcuta grădină laleaua se-nchide capul își pleacă vise timide adună sub pleoapă crinii aruncă otravă-mprejur reginele nopții pe zid prind contur creste pe boltă a lunii lumină vântu-nfioară tăcuta grădină un singur bondar bezmetic în noapte în zbor solitar prin rujele coapte atras de miros adoarme-n sulfină vântu-nfioară tăcuta grădină *** Referință Bibliografică: noapte de mai / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
NOAPTE DE MAI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352605_a_353934]
-
zile plecă spre Târgoviște. Străbătu iarăși Valea Timișului, orașul-stațiune Predeal și ajunse pe Valea Prahovei. Era lună plină și stelele licăreau fascinant în noapte. Crestele munților străluceau enigmatic în lumina lunii. Opri mașina și admiră minute în șir acele înălțimi solitare. Din loc în loc, pe abruptul Caraiman parcă luceau mii de steluțe. Se simțea minunat în mijlocul naturii fără forfota citadină, ci doar cu freamătul pădurii de brad și adierea răcoroasă a vântului. Porni motorul mașinii și coborî fără grabă spre Sinaia
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU OULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU OULUI ELOGIU OULUI Lui Constantin Br âncuși Solitar...că pictorul...,ca arhitectul... doar sufletul să-mi fie măreț...că o epocă - și moral...că al leului...că al bufnitei... iar opera...,operă...că a albinei de ...regală - solitar...că heruvimul...că Sfanțul Andrei... iar sufletul...ah, cât să
ELOGIU OULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354177_a_355506]
-
Articolele Autorului ELOGIU OULUI ELOGIU OULUI Lui Constantin Br âncuși Solitar...că pictorul...,ca arhitectul... doar sufletul să-mi fie măreț...că o epocă - și moral...că al leului...că al bufnitei... iar opera...,operă...că a albinei de ...regală - solitar...că heruvimul...că Sfanțul Andrei... iar sufletul...ah, cât să-l țină poporul în palmă - și moral...că al șarpelui de sub temelie... iar opera...,operă, poate, un ou albastru...albastru. Referință Bibliografica: elogiu oului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ELOGIU OULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354177_a_355506]
-
AU LICENȚĂ TRANDAFIRII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 449 din 24 martie 2012 Toate Articolele Autorului Seara asta plină de căldură Cu amintiri rămase vii În clipa-n care le-reînvii Un du necunoscut le fură Banca veche solitară A rămasa la fel stingheră Ca o poveste adulteră Stigmatizată de povară Toată lumea doar averi Își dorește, nu viori Bursa noastră de valori A produs numai șomeri În fiecare un intrus Ne pune îndoiala-n undă Dezamăgirea de profundă Cu
NU MAI AU LICENŢĂ TRANDAFIRII de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354694_a_356023]
-
în joacă, n-ai zice că e același vînt care aduce furtună în gîndurile noastre, de aceea poate n-am reușit să descifrăm încă, singurul paradis posibil și nici seninătatea firului de iarbă, senzația pe care o ai în plimbările solitare cînd îți răsare soarele în spate mai mult decît o tresărire a trupului în idele lui Marte, pînă la urmă ar trebui să ne mulțumim cu ceea ce avem înainte de noi înșine, chiar înainte să revină Primăvara atenți la clipa trecătoare
CONŞTIINŢA IREVERSIBILULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354698_a_356027]
-
Articolele Autorului Herculane 2009 septembrie * Hotelul Hercules, Coridoare tăcute, Văduv de locatari! * Foste luxoase saloane, Acum goale, pustii, Fără valsuri vieneze! Aud pașii Împărătesei, Prin hotelul Decebal, Acum cuib de cucuvele! Domogledul privește, Cu aceeași ochi, Mereu împietriți! Soclul zidit solitar, Din marmură albă, Un Hercules trist. * Băile Herculane septembrie 2009 Referință Bibliografică: Herculane 2009 septembrie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 450, Anul II, 25 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
HERCULANE 2009 SEPTEMBRIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354697_a_356026]
-
Fiecare zi fără tine e încă o crevasă un pas în gol De când m-ai lăsat printre ghețari abia mă mai țin în picioare nu e clipă-n care să-mi găsesc o cărare, un rost, o menire în mersul solitar, în căutare, în spaima mea din ce în ce mai mare. Imaculatelor, Sclipitoarelor Zăpezi Cu ochii ăștia Verzi Eu Niciodată Nu v-am văzut. Mi-ați ucis, Orbitoarelor, Singurul vis Ce îmi părea La îndemână: De-a merge Pân’ la capăt Mână-n mână
SPRE NICĂIERI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347219_a_348548]
-
spre cer un imn al cutezanței, al sfidării imposibilului. O altă pauză - o altă revenire. Mica vietate și-a continuat concertul într-un ton minor, oarecum elegiac, îndulcind seara într-un suspin, într-un geamăt ce exprima tristețea unui amant solitar, o așteptare zadarnică, o dorință plină de durere, chemând-o, rugând-o implorând-o în finalul violent ca un țipăt de disperare stins brusc. Liniște. Când Emanuela a vrut să se ridice de pe bancă, crezând că tocmai se sfârșise concertul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
și continuă spunând: “E poetul toamnei reci și umede, al iernii aspre, cu amurguri sumbre de metal, al verii toride, de a cărei căldură: încet, cadavrele se descompun, poetul monotoniei târgului vechi, prăpădit [...]. Poezia lui Bacovia e plină de parcuri solitare, cu copaci desfrunziți, de grădini devastate, mâncate de: cancer si ftizie, de ploi, de ninsori, de vânturi nimicitoare, de corbi, de figuri palide, spectrale. Prin astfel de reprezentări poetul dă relief deznădejdii tenace, sentimentului de a trăi într-o lume
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului O ALTĂ SULTĂNICĂ Pe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
o sită nevăzută Însingurarea în troiene Petale de roze pe gene Din vise de aur, o ciută Și mugurii noștri de frig Se închideau în câte-o stază Când soarele defoliază Irizările pe dig Cantonați în municipii Sau în corturi solitare, Fluturii cu aripi rare Adoptau alte principii Un mezat cu false joburi Umplea străzile de febră Trotuarele o zebră Strălucea în zeci de cioburi Referință Bibliografică: Din vise de aur, o ciuta / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN VISE DE AUR, O CIUTA de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358224_a_359553]
-
pădurii răul acela de care îmi aduc aminte mereu la trecerea unei păpădii mari cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl, numai fantomelor tale lăuntrice le sînt de ajuns zilele gîndului într-o selvă obscură și solitară din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie, semnale de alarmă strivite fără motiv sub flecurile pantofilor de antilopă, autohtoni desigur altor timpuri. Închid ochii, așa de frig îmi e cîteodată prin orele morții. Referință Bibliografică: Lectio divina / Luminița
LECTIO DIVINA de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357533_a_358862]
-
Astăzi ne aflăm din nou, Alături cum demult ne doream, Apari în inimă ca un ecou, Ce poate nu-l întrezăream. Visuri ce apar neîmplinite, Dar vreau să fie conturate clar, Toate clipele să-mi fie fericite, Spre viitorul unui solitar. Câmpia Turzii 19 ianuarie 1964 Referință Bibliografică: ANIVERSAREA A XXIII A / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 575, Anul II, 28 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ANIVERSAREA A XXIII A de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357615_a_358944]
-
te transpui lumii în care eul fiindului său a existat ca nefiind într-o lume aparent telurică, urcătoare spre un nou început: „Paloarea, mutismul minează-al meu piept / Pe spatele ninse crai-nou când apare; / Trec singur pe poduri de fier solitare, / Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept?” (Plumb de iarnă). Această întrebare, „... dar ce mai aștept?” este tocmai răspunsul la ars poetica sa, poezia „Plumb” și „Lacustră”. Poeme ale unui nefiind din care eul desprins observă sosirea începutului și
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
integrat în literatura noastră genul epistolar“, existaseră înaintea lui Kogălniceanu, Alecsandri, Odobescu. În decursul anilor volumul corespondenței lui Duiliu Zamfirescu a crescut, iar viziunea critică asupra operei lui în ansamblu a suferit modificări substanțiale. Acest fapt confirmă nu caracterul ei solitar, ci observația direct a lui Lovinescu “ adevăratul lui destin (al lui Duiliu Zamfirescu, n.n. ) nu e de ordin poetic, epic sau dramatic, ci epistolar“, remarcă pe care o găsim în “Titu Maiorescu și posteritatea lui critică “. Cea mai important corespondență
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
pe colina din crâng, lacrimile toamnei din gene de vreme, în râuri se varsă și zilele plâng. cocorii-n triunghiuri pe cale se-adună pe cer ca sfinții-n altar, mioare coboară voioase la vale, plâng doruri în noi în zbor solitar. se-adună în suflet tristeți ancestrale, dureri ce ne vin din runile vechi, rotiri de zodii din sfere astrale ce judecă viața-n cărți neperechi. ascult în șoaptă o voce, mă cheamă, din colț de-amintiri, să m-adape, e
UNDE EŞTI, MAMĂ? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358824_a_360153]
-
Toate Articolele Autorului TRIADE Templul cocoțat Deasupra norilor Sfidează Soarele. Plopii galbeni Ai toamnei târzii Cântă noi simfonii. * Alte Semiramide Au suspendat Doar trandafirii. Ascund inocența În palmele lipite Cu adezivul iubirii. Dangăte de clopote Plâng pe înserat La capela solitară. * Referință Bibliografică: Triade / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul II, 18 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TRIADE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358833_a_360162]
-
mi-i râsul hidos, și cu umbra... [2] , spune la un moment dat marele inițiat al citirii întunericului și purificării prin simțirea greutății mormântului, George Bacovia. Poate singurul poet vizionar al apocalipsei și al distingerii jocului satanic al umbrei: Sunt solitarul pustiilor piețe / Cu jocuri de umbră ce dau nebunie. Frământările interiorului fiindual sunt rezultatul vinovăției noastre în fața neputinței de a ne rupe de rău. Lucian Blaga spune la un moment dat într-una dintre poeziile sale: S-a-ntors ah în lume
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
Și nu putem a ne vorbi. Eu am rămas în hainele cernite Fără să pot cuvintele-ați sorbi... Suntem ursiți să ne vedem în vise, Dar îmi doresc asta-n zadar. În fiecare noapte sunt ucise Și mă trezesc tot solitar... Suntem sortiți de preabunul Creator Să ne trăim viața în doi Și mă strivește, iubito, jalnic dor Că nu mai suntem amândoi... Referință Bibliografică: Forța destinului / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012
FORŢA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359060_a_360389]
-
Oamenii se impart în două categorii: cei care caută sensul vieții fără să-l găsească și cei care l-au găsit fără să-l caute. Emil Cioran - Dacă te temi de furtunile inimii, ferește-te de singurătate. Marile pasiuni sunt solitare. Chateaubriand - A gândi greșit e mai bine decât a nu gândi deloc. Theon, tatăl Hypatiei, prima matematiciană a lumii. - Viața nu e o știință, este o artă. Samuel Butler - Fericit nu este acela care își împlinește poftele ci acela care
CITATE MEMORABILE (110, 111) de ION UNTARU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360273_a_361602]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > MELCI Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Gânduri se adună,urcă în spirală Melci ascunși ai sufletului meu, Am să stau pribeaga,veșnic solitara De puștiul vieții am să mă feresc. Am să cânt iubirea cum îmi place mie, Așa cum mi-a fost dat de Dumnezeu Epigoni de piatră,suflete sărace Viața mea înseamnă Doamne glasul Tău. Gânduri se adună și pornesc spre Tine
MELCI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360319_a_361648]
-
și altui timp Ahhh, vocea ce străbate și azi atâta cale, Rămâne veșnic cântul,doar unui anotimp Când mă strigai pe nume și-mi inventai arcade Pe trupul plin de dorul lumesc și nelumesc- Iubire, vers din gânduri și inimi solitare, Pe-un anotimp cu-amurguri și astăzi, te iubesc! Lumini în toate cele,desfid a mea durere Și nu e clipă-n care să mă mai rup de vis, Ca plată pentru vremea ce dorul meu ți-o cere, Iți
HAI VINO, AI PROMIS! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360421_a_361750]
-
Fuji -simbol al Japoniei care a fost înscris în patrimoniul cultural mondial. Muntele sfânt care se ascunde în ceață și doar arareori - și pentru cei care au ochi de privit - își dezvăluie frumusețea și măreția. Fujisan (Muntele Fuji), conul vulcanic solitar, adesea acoperit de zăpadă, care se ridică deasupra satelor, marii și lacurilor înconjurate de arbori, a inspirat artiștii și poeții și a fost obiectul unui pelerinaj de mai multe secole. Respectul și credința pe care le inspiră formă maiestuoasa a
ÎN SPAŢIUL MIRIFIC AL GRĂDINII JAPONEZE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360435_a_361764]