764 matches
-
ca efect succesiunea anotimpurilor și inegalitatea zilelor și a nopților. Începutul anotimpurilor este marcat de fenomene astronomice numite solstiții: solstițiul de primăvara: 20 sau 21 martie; solstițiul de vară: 21 sau 22 iunie; solstițiul de toamnă: 22 sau 23 septembrie; solstițiul de iarnă: 21 sau 22 decembrie. Prin mișcarea de precesie, a cărei perioadă este de cca. 26 mii ani, axa polilor terștri descrie, sub influența combinată a Soarelui și Lunii, un con cu vârful în centrul Pământului. Aceasta înseamnă că
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
numește crepuscul de seară, iar în mod analog, înainte de răsăritul Soarelui avem crepuscul de dimineață. Iluminatul cerului în timpul crepusculului se explică prin refracția și difuzia luminii Soarelui în atmosfera terestră. La latitudini geografice mai mari de 60 0 33’, în jurul solstițiului de vară, cele două intervale de crepuscul (de seară și dimineață) se succed unul după altul dând fenomenul nopților albe. CROMOSFERĂ Strat al atmosferei solare sau stelare aflat deasupra fotosferei. Cromosfera solară are o grosime de 10000km, unde temperatura crește
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
parametri se exprimă convențional parametrii celorlalte stele. În structura Soarelui se disting două regiuni principale: partea interioară și partea exterioară sau atmosfera. Interiorul Soarelui este inaccesibil observațiilor și se studiază teoretic prin calcule care se fac pe baza legilor fizicii. SOLSTIȚIU Moment ce marchează începutul verii și iernii: 21 iunie și 21 decembrie. Soarele se afla în nord respectiv în sud la cea mai mare departare față de ecuatorul ceresc. SONDE SPAȚIALE Nave fară echipaj uman, care transportă echipament special pentru cercetarea
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Zori, Brad, Cântecul cel Mare, Cântec de priveghi) din "cartea românească a morților" nu apare Iadul. Calendarul popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom, plantă, animal, pasăre, reptilă. Cele mai însemnate reprezentări mitice românești se suprapun solstițiilor (Crăciunul la solstițiul de iarnă, Sânzienele sau Drăgaica la cel de vară) și echinocțiilor (Dochia la echinocțiul de primăvară, Maica precista la cel de toamnă). Ion Ghinoiu consacră un capitol ursitoarelor (Ursitoarele, zeițe ale destinului pentru existență), arătând că nașterea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cel Mare, Cântec de priveghi) din "cartea românească a morților" nu apare Iadul. Calendarul popular este deschis tuturor personificărilor naturii cu chip de om, pom, plantă, animal, pasăre, reptilă. Cele mai însemnate reprezentări mitice românești se suprapun solstițiilor (Crăciunul la solstițiul de iarnă, Sânzienele sau Drăgaica la cel de vară) și echinocțiilor (Dochia la echinocțiul de primăvară, Maica precista la cel de toamnă). Ion Ghinoiu consacră un capitol ursitoarelor (Ursitoarele, zeițe ale destinului pentru existență), arătând că nașterea se realizează sub
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
holdelor, animalelor, caselor, oamenilor și privește procreația, cea de-a doua propune o interpretare diferită, îmbrățișată și de etnologul român Ion Ghinoiu. Ea ar marca încercarea oamenilor de a ajuta soarele, "să-l mențină la aceeași înălțime pe boltă la solstițiul de vară și să-l sprijine în urcușul lui pe cer la solstițiul de iarnă"(p. 107). 83 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, București, Ed. Artemis, 1994, vol. 2, pp. 62-67. Despre simbolismul focului mai pot fi găsite
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
interpretare diferită, îmbrățișată și de etnologul român Ion Ghinoiu. Ea ar marca încercarea oamenilor de a ajuta soarele, "să-l mențină la aceeași înălțime pe boltă la solstițiul de vară și să-l sprijine în urcușul lui pe cer la solstițiul de iarnă"(p. 107). 83 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, București, Ed. Artemis, 1994, vol. 2, pp. 62-67. Despre simbolismul focului mai pot fi găsite referințe în Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara, Ed.
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cu două”, ceea ce ar putea constitui o sui-generis declarație de intenții. Ei i s-ar putea alătura, în aceeași direcție programatică, și „gândurile” adresate Aceluia care poartă 35 la inimă. Semnează versuri Gherasim Luca, Gh. Crișan, Aurel Baranga (Femur sintetic, Solstițiu echivoc). Poezia Gând are drept semnătură doar o amprentă. Publică proză Mihai Hubert, Sesto Pals, Gherasim Luca, Gh. Crișan, Aurel Baranga (Divagații în gol) ș.a. E foarte greu de reținut vreun text ilustrativ în această joacă voit nonconformistă, iconoclastă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]
-
desăvârșirii umanului. Un astfel de ritual, de înnoire a timpului calendaristic, este reprezentat foarte bine de perioada celor 12 zile (20 decembrie-7 ianuarie), când moartea anuală a Moșului Crăciun, identificat cu zeul iranian Mithra și cu zeul roman Saturn, de la solstițiul de iarnă 354, este răscumpărată de Sfântul Vasile care deschide generația sfinților tineri (Dragobete, Sântoader, Sângiorz) și care este considerat "un fecior holtei, împărat al iubirilor, care joacă și cântă, stă călare pe poloboc și chefuiește".355 În seara Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în timp ce noaptea, ca simbol al întunericului, reprezenta frigul, somnul, sterilitatea și moartea, forțele malefice. Calendarul popular are la bază tocmai aceste opoziții diurn / nocturn, benefic / malefic opoziții ipostaziate de "pragurile de trecere" ale soarelui răsăritul și apusul la echinocții și solstiții în strânsă legătură cu ritmicitatea fenomenelor terestre succesiunea anotimpurilor, ciclurile biologice ale animalelor, plantelor și păsărilor.45 Anul nou se stabilea în funcție de echinocții și solstiții, de începutul sau de sfârșitul ciclului vegetal sau de perioada de reproducție a unor animale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
malefic opoziții ipostaziate de "pragurile de trecere" ale soarelui răsăritul și apusul la echinocții și solstiții în strânsă legătură cu ritmicitatea fenomenelor terestre succesiunea anotimpurilor, ciclurile biologice ale animalelor, plantelor și păsărilor.45 Anul nou se stabilea în funcție de echinocții și solstiții, de începutul sau de sfârșitul ciclului vegetal sau de perioada de reproducție a unor animale domestice sau sălbatice. Astfel, în spațiul carpato-danubiano-pontic au existat 3 începuturi de an: 1 ianuarie, 1 martie și 1 septembrie, perioade în care avea loc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
primăvara. Baba Dochia este substanța telurică primordială din care renaște Timpul și Universul. Victoria soarelui de la echinocțiul de primăvară, numit local "Târ Înainte Târ Înapoi", este asigurată de o serie de practici magice pentru a nu se "aluneca" înapoi la solstițiul de iarnă, aprinderea focurilor ritualice, bătutul Pământului cu maiurile sau cu ciomegele de lemn, pentru a scoate căldura din Pântecele Pământului, purificarea spațiilor. Mărțișorul însuși era considerat funie a anului care adună cele 365 de zile în două anotimpuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funie a anului care adună cele 365 de zile în două anotimpuri de bază, vara și iarna, simbolizate de împletirea celor două fire antitetice, reprezentând opozițiile zi / noapte, lumină / întuneric, căldură / frig. Dochia, la echinocțiul de primăvară, și Crăciun, la solstițiul de iarnă, redevin ceea ce au fost cu 365 de zile în urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă și moș. În luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după trei luni, la solstițiul de vară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Crăciun, la solstițiul de iarnă, redevin ceea ce au fost cu 365 de zile în urmă: copii, tineri, maturi și, din nou, babă și moș. În luna martie, când moare Baba Dochia, se naște Pruncul Dochia care, după trei luni, la solstițiul de vară, devine Sânziană sau Drăgaică. Ipostazele Dochiei sunt reprezentări mitice ale timpului personificat care se prezintă sub forma a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a trei generații: Zeițele Fecioare (Sânziana Drăgaica, Lăzărița, Floriile, Fata Pădurii, Ielele, Rusaliile), Zeițele Mamă (Maica Precistă, Muma Pădurii, Muma Caloianului, Muma Ploii) și Zeițele Babă (Baba Dochia, Sfânta Vineri).47 Calendarul popular, bazat pe orologii cosmice, de mare precizie, solstițiile (Crăciunul, Sânzienele), echinocțiile (Ziua Cucuclui, Cârstovul Viilor), fazele lunare (Paștele, Duminicile Tinere) indică timpul bun pentru arat și semănat, pentru formarea și desfacerea turmelor, pentru urcarea și coborârea omului de la munte, pentru culegerea plantelor de leac, pentru pețit și logodit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în timp ce Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor (14 octombrie) este ziua când se amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; de Ziua Cucului (25 martie), în apropierea echinocțiului de primăvară, începe cucul a cânta, iar la Amuțitul Cucului /24 iunie, solstițiul de vară) încetează cântecul; de Ziua Șarpelui (14 septembrie, în apropierea echinocțiului de toamnă), șerpii, salamandrele și șopârlele se retrag în pământ, iar la Filipii de Toamnă (mijlocul lui noiembrie) începe împerecherea lupilor. Calendarul popular cuprinde sărbători cu dată fixă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Luna, în schimb, în civilizația clasică, zeii solari devin zei supremi. În mitologia egipteană, cultul solar a fost dominant, Zeul-Soare era creatorul universal, stăpânul absolut și judecătorul suprem. În Iran, Mithra era zeul razelor solare, nașterea lui se sărbătorea la solstițiul de iarnă. Grecii l-au venerat, mai întâi, pe Helios care își conducea zilnic cvadriga de la răsărit la apus, apoi i s-au închinat lui Apollon. La scandinavi, zeul Baldr nu era o personificare a soarelui, ci divinitatea luminii solare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul, discul înaripat, roata, carul, ochiul, svastica. Simbolurile specifice codului animal care reprezentau soarelui au fost: vulturul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște și moare anual; se naște la solstițiul de iarnă, când este mic ca ziua, crește și devine puternic la echinocțiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții, îmbătrânește și moare, dar renaște la solstițiul de iarnă.85 b. Imaginea spațiu-timp
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu noaptea, ajunge la maturitate la solstițiul de vară, când ziua este cea mai mare din an, ajunge în poziție de echilibru la echinocțiul de toamnă, este înghițit apoi de forțele întunericului și nopții, îmbătrânește și moare, dar renaște la solstițiul de iarnă.85 b. Imaginea spațiu-timp Prin rit, semnificația arhetipală este valorificată din perspectiva coordonatelor spațio-temporale, consacrând socialul. Metamorfozele soarelui consacră riturile de trecere, împlinind destinul social ca destin cosmic. Recuperarea anuală a timpului mitic, primordial, și abolirea timpului profan
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care simbolizează "timpul creator", ceea ce romanii numeau tempus factum. În mitologia geto-dacă, această făptură mitică a fost reprezentată printr-un strămoș care simboliza echilibrul lumii într-un timp inițiatic, al facerilor și desfacerilor, în momentul hierofanic al timpului mitic de la solstițiul de iarnă, reprezentând "capul de an" sau "răstimpul" dintre doi ani. Cultul strămoșilor și moșilor s-a îmbinat cu acest cult al soarelui, astfel că mitologia gerontolatrică a devenit consubtanțială mitologiei solare. Ca reminiscențe ale sărbătorii închinate zeului Mithra, înlocuită
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Crăciun, prezent aproape la toate popoarele Europei sârbul badnjak, bulgarul bъdniak și koládnik, francezul la bûche de Noël, la germani weihnachtsblock sau julblock, la englezi Crhistmasblock, la scandinavi yuelelog a fost interpretată ca simbol al Crăciunului, ca sărbătoare a solstițiului, a morților, a nașterii lui Hristos, ca început al anului. Roțile de foc, atestate și la germani wepelrot , sunt aprinse de Crăciun și rostogolite de pe un deal, amintind de drumul soarelui pe bolta cerească.87 Colacul antropomorf, ca semn al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
era pus în coarnele boilor pentru a fi mâncat, în țarină, de gospodari și de animale, sau era "înmormântat" sub brazda plugului, pentru rodnicia pământului (în Bucovina, Basarabia, Moldova, Transilvania).88 Moartea și învierea soarelui, ca reprezentare mitică solstițială etimologic, solstițiul semnificând "oprire", "odihnă a soarelui" , au fost simbolizate prin "îngroparea" sau prin "scalda" lui Moș Crăciun, începutul de an fiind patronat de o divinitate mitică, renăscută sau purificată. Răscumpărarea vârstei originare are loc în urma ritualului de abolire a timpului profan
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
koleda", se mergea din casă în casă, cu un manechin, rostindu-se versuri incantatorii și imnuri, pentru ca, în final, manechinul să fie dus la cel mai apropiat râu și aruncat în apă, manechinul reprezentând un personaj simbolic, soarele "reînviat" la solstițiul de iarnă.91 Integrarea în Marele Timp și renașterea unei noi lumi, în urma sacrificiului mitic, reclădește temelia originară a universului tradițional. Perioada celor 12 zile, ca reprezentare mitică a Noului An, este învestită ca timp sacru, prin ritualul simbolic al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]