770 matches
-
sau tide ("Timpul lui Yule") este o sărbătoare germanică precreștină care marchează solstițiul de iarnă (21 decembrie), prima zi a iernii, noaptea cea mai lungă a anului și nașterea Noului Soare care va lumina pământul în anul care urmează. Era ținută de germani și de triburile (popoarele) învecinate și a fost absorbită mai
Yule () [Corola-website/Science/322980_a_324309]
-
s-a redeschis ziarul "South Polar Times", care a fost produs de Shackleton în timpul expediției "Discovery". Pe a fost organizat un ospăț pentru a sărbători cea dea 43-a aniversare a lui Scott; o a doua serbare pe a celebrat solstițiul de iarnă, ziua care marchează mijlocul lungii nopți polare. După aflarea veștilor despre sosirea lui Amundsen la Capul Evans, echipa estică a lui Campbell a devenit „echipa nordică”. Pe 1911 ei au navigat spre nord, ajungând la Golful Robertson, lângă
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
Guatemala înfățișează oameni îmbrăcați în costume de scafandru greu, pline de elemente tehnice inexplicabile (căști cu vizoare, mănuși, aparate respiratorii, cizme, etc.). O altă întrebare este de unde aveau oamenii acum 30.000 ani hărți stelare și calcule despre fazele Lunii, solstiții și echinocții, toate acestea fiind găsite gravate pe plăci de os sau pe pereții din unele peșteri din Asia, America de Nord sau Europa. Sau de ce în peșterile din Spania și Franța, unde sunt capodopere ale picturii rupestre, nu s-au găsit
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
Cretei. (cranii europide din anii 8000-6000 î.Hr., pictura "Doamna albă" de la Branberg, Africa de Sud, etc.) "Doamna albă" de la Branberg prezintă asemănări izbitoare cu picturile cretane, egiptene, cantabrice și hoggariene. Maiașii, egiptenii sau incașii marcau locurile unde cădeau perpendicular razele Soarelui la solstițiu cu obelsicuri asemănătoare (numiți "stâlpi de priponire a Soarelui"). Construcții asemănătoare a descoperit în largul insulelor Bahamas scafandrul italian R. Rola în anii 1970. În 1970, o echipă ONU de experți (antropologi, botaniști, geologi, etnografi) au studiat în Canare tribul
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
trebuia săservească drept loc de întâlnire și laborator de experimente pentru toți academicienii. Dar din cauza distanței la care era situat față de Paris în vremea respectivă, el a fost utilizat practic doar de astronomi. Pe data de 21 iunie 1667 (ziua solstițiului de vară), matematicienii Academiei trasează pe terenul care constituie locația actuală a clădirii meridianul și celelalte direcții necesare amplasării exacte a edificiului proiectat de către arhitectul și medicul Claude Perrault (fratele povestitorului Charles Perrault, care îndeplinea și el funcția de secretar
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]
-
vremurile când vrăjitoarele erau persecutate. Alteori Zeul este văzut ca Omul Verde, o figură foarte răspândită în arta și arhitectura europeană. În această ipostază este deseori asociat cu natura. Este văzut și ca Zeul Soare, mai ales cu ocazia sărbătorii solstițiului de vară. Într-o altă accepțiune, Zeul apare ca Regele Stejar, care e domnul primăverii și al verii, iar apoi ca Regele Laur, domnul toamnei și al iernii. Zeița apare de obicei sub forma Zeiței Întreite, luând succesiv forma Fecioarei
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
wiccani în cursul anului și cunoscute sub denumirea de sabbaturi. Patru dintre acestea sunt sabbaturi mari și coincid cu vechile date când celții sărbătoreau festivalurile focului. În 1958 coven-ul din Bricket Wood a adoptat sabbaturile mici, cele ce cad de solstiții și echinocții. Numele date acestor sărbători sunt deseori inspirate din păgânismul germanic sau celtic, dar trebuie observat că ele nu sunt reconstituiri ale acestora, ci înclină mai degrabă spre o formă de universalism. Practicile rituale ocazionate de sabbaturi pot prezenta
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
cu cele păgâne, de exemplu, cu ocazia Valborg, comemorarea principală nu este a sfântului proto-creștin, ci a primăverii de-abia începute, sărbătoarea fiind bazată pe aprinderea de focuri uriașe în jurul cărora se strâng comunități întregi. Cea mai importantă sărbătoare rămâne solstițiul de vară ("Midsommar"), serbată în prima sâmbătă după 20 iunie sub forma unor foarte mari serbări câmpenești în jurul unor stâlpi tradiționali ornamentați ("majstång"). Alte sărbători civile importante sunt ziua regelui (care, pe durata domniei lui Carl XVI Gustaf coincide cu
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
a funcționarului Antipa depășește granițele a ceea ce numim specific național - după cum depășește, prin tematica, problematică și pregnanta estetică, anii grei în care a fost scrisă”. (Daniel Cristea-Enache) ”Rareori un roman atît de savant elaborat, geometric construit pe axa cosmică a solstițiilor (21 decembrie și 21 iunie), care reușește să păstreze intacte sursele vitale, farmecul și seducția povestirii eterne. Aproape nimic din ce este viu, asadar veșnic amenințat de moarte, nu lipsește din această carte. Un erotism secret pătrunde frenetic în natură
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
mai multe limbi care au fost în contact cu româna: limba bulgară, limba ucraineană, limba sârbă, limba rusă ("rusa veche" și "rusa modernă"). Pe de altă parte, o posibilă etimologie poate fi legată de denumirea sărbătorii păgâne a slavilor pentru solstițiul de iarnă și anume "Korochun" (корочун, карачун în rusă), "Kračún" (în cehă și slovacă). În limba maghiară denumirea Crăciunului este "Karácsony". Conform Lexiconului de la Buda termenul a fost preluat pe filieră latină, din "(in)carnationem", la fel ca și românescul
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
este "Karácsony". Conform Lexiconului de la Buda termenul a fost preluat pe filieră latină, din "(in)carnationem", la fel ca și românescul "Crăciun". Sorin Paliga susține că termenul "Crăciun" este un cuvânt de origine daco-tracă legat de sărbătorile focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Precum și în „bucată de lemn”, în („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în ar însemna „crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
Precum și în „bucată de lemn”, în („Crăciun”, dar și „creangă”/„cracă”) tot așa și în ar însemna „crenguță”/„crăcuță”. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol Invictus. Evanghelia canonică a lui Luca cât și cea a lui Matei descriu pe Iisus ca fiind născut în Betleem, Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif și Maria călătoresc
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
diverse date de naștere ale zeilor păgâni. Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstițiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului și în „cultele misterelor” locale nașterea „eonului” din fecioară. Epifaniu, scriitor creștin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie și semnificația acestuia la egipteni și la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
pe 25 martie; prin urmare, noua creație prin „întruparea lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestația) se obținea data de 25 decembrie. Sărbătorile din jurul solstițiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreștină. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă. Evenimentele astronomice, care în vechime permiteau stabilirea datelor pentru monta animalelor, semănături și măsurarea rezervelor de
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
astronomice care au loc în acea perioadă. Evenimentele astronomice, care în vechime permiteau stabilirea datelor pentru monta animalelor, semănături și măsurarea rezervelor de hrană pentru iarnă între recolte, ne permit să înțelegem apariția diferitelor mitologii și tradiții culturale. În noaptea solstițiului de iarnă, un observator aflat în emisfera nordică poate observa cum cele trei stele din centura lui Orion se aliniază cu cea mai strălucitoare stea din est, Sirius, indicând punctul unde va răsări soarele în dimineața de după solstițiul de iarnă
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
În noaptea solstițiului de iarnă, un observator aflat în emisfera nordică poate observa cum cele trei stele din centura lui Orion se aliniază cu cea mai strălucitoare stea din est, Sirius, indicând punctul unde va răsări soarele în dimineața de după solstițiul de iarnă. De la data solstițiului de vară, soarele a descris un arc de cerc descrescător de-a lungul cerului sudic. La data solstițiului de iarnă, soarele își oprește coborârea pe cer iar durata de lumină zilnică atinge minimul pentru 3
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
un observator aflat în emisfera nordică poate observa cum cele trei stele din centura lui Orion se aliniază cu cea mai strălucitoare stea din est, Sirius, indicând punctul unde va răsări soarele în dimineața de după solstițiul de iarnă. De la data solstițiului de vară, soarele a descris un arc de cerc descrescător de-a lungul cerului sudic. La data solstițiului de iarnă, soarele își oprește coborârea pe cer iar durata de lumină zilnică atinge minimul pentru 3 zile, timp în care soarele
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
cu cea mai strălucitoare stea din est, Sirius, indicând punctul unde va răsări soarele în dimineața de după solstițiul de iarnă. De la data solstițiului de vară, soarele a descris un arc de cerc descrescător de-a lungul cerului sudic. La data solstițiului de iarnă, soarele își oprește coborârea pe cer iar durata de lumină zilnică atinge minimul pentru 3 zile, timp în care soarele nu își modifică poziția pe orizont. După acest moment soarele își începe ascensiunea pe cerul nordic iar durata
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
21 martie. este , deci anul modificat are o întreagă lună suplimentară, denumită adesea lună "embolismică" după termenul grecesc. În calendarul chinezesc, luna suplimentară se adaugă după o regulă care asigură că luna a 11-a este întotdeauna cea care conține solstițiul de iarnă din emisfera nordică. LUna suplimentară ia același nume ca cea anterioară; de exemplu, dacă ea urmează după a doua lună (二月) atunci se numește pur și simplu „a doua lună adăugată”, de ex. . Calendarul ebraic este lunisolar cu
An bisect () [Corola-website/Science/296861_a_298190]
-
letonilor autohtoni nu au participat însă la această viață culturală. Astfel s-au conservat tradițiile țărănești locale, predominant pagâne, și parțial fuzionate cu unele tradiții creștine. De exemplu, una dintre cele mai populare sărbători este Jăņi, o celebrare păgână a solstițiului de vară—pe care letonii îl sărbătoresc împreună cu nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. În secolul al XIX-lea, au apărut mișcări naționaliste letone. Ele promovau cultura letonă și îi încurajau pe letoni să ia parte la activități culturale. Secolul al XIX
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
mai așteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la tradiție, știind să accepte și obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Nașterea Mântuitorului aduce cu ea și o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Solstițiul de Iarnă, momentul în care natura dă speranțe că va renaște. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec și gest ritual, ci și numeroase mesaje și simboluri ale unei străvechi spiritualități românești. El s-a păstrat asociindu-se
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
de 100 dar nu sunt și multipli de 400 nu sunt ani bisecți. Asta face să apară o corecție pentru anii 1700, 1800, 1900, 2100, 2200, și 2300. Această corecție face ca 23 decembrie 1903 să fie cel mai târziu solstițiu de iarnă, iar 20 decembrie 2093 să fie cel mai matinal solstițiu —2.25 zile de variație comparat cu fenomenul natural.
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
bisecți. Asta face să apară o corecție pentru anii 1700, 1800, 1900, 2100, 2200, și 2300. Această corecție face ca 23 decembrie 1903 să fie cel mai târziu solstițiu de iarnă, iar 20 decembrie 2093 să fie cel mai matinal solstițiu —2.25 zile de variație comparat cu fenomenul natural.
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
de zile care alternau cu ani de 377 sau 378 de zile. După acest sistem anul mediu roman avea 366,188 de zile pentru o perioadă de 4 ani, ducând la o deviere de 1 zi pe an pentru orice solstițiu sau echinocțiu. Macrobius descrie o ajustare mai fină, pentru 8 ani din 24 existau numai trei ani Intercalaris de 377 de zile. Această reglare făcea ca anul mediu să fie de 365,188 de zile pentru o perioadă de 24
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai - - Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie este a șasea lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele patru luni gregoriene. Luna durează de 30 de zile iar în jurul datei de 21 iunie este solstițiu de vară, marcând ziua cea mai lungă a anului. Iunie începe (astrologic) cu soarele în semnul Gemenilor și sfârșește în semnul Racului. Din punct de vedere astronomic, luna iunie începe cu soarele în constelația Taurului și se sfârșește cu soarele
Iunie () [Corola-website/Science/296719_a_298048]