6,553 matches
-
captează H2S în apă și se determină valoarea pH-ului cu hârtie indicatoare. pH =......... În soluție apoasă, H2S disociază astfel. Deoarece H2S este un acid slab, HS¯ și S2¯ sunt baze conjugate tari. Soluțiile apoase ale sulfurilor și sulfurilor acide solubile au caracter bazic. Reacția bioxidului de sulf cu apa are loc după următoarea schemă: SO2 + H2O ↔ H2SO3 ↔ HSO3¯ + H+ ↔ SO32¯ + H+ H2SO3 este nestabil și din această cauză nu este cunoscut în stare liberă ci doar în soluție. Prin încălzire
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
iar cel exterior în stare de oxidare zero. Prin acidularea soluției de tiosulfat se formează acid tiosulfuric, care se descompune imediat în acid sulfuros și sulf care se depune: Na2S2O3 = SO2 + H2O + S Tiosulfații metalelor alcaline și alcalino-pământoase sunt ușor solubile și trebuie să precizăm că tiosulfați nu sunt săruri acide. Compușii sulfului în stare de oxidare (+VI) ACIDUL SULFURIC (H2SO4) 1. Scopul lucrării: Studenții trebuie să-și însușească noțiunile teoretice și practice legate de obținerea și proprietățile acidului sulfuric. 2
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
Sulful feros, FeSO4·7H2O se poate precipită ușor din soluția răcită, și cu alcool etilic absolut. În acest caz cristalele obținute sunt foarte fine. Cristalohidratul FeSO4·7H2O sau [Fe(H2O)6]SO4·H2O se prezintă în cristale monoclinice albastreverzui, paramagnetice, solubile în apă, CH3OH, C2H5OH, glicerină etc. dar greu soubile în acid acetic și acetat de metil. La cald, FeSO4·7H2O, suferă următoarele transformări In funcție de procesul măsurat/natura interacției -spectroscopie de absorbție utilizează radiație electromagnetică în al cărei domeniu de
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
cu soluție pe parcursul experienței. Montarea dopurilor la vase sau la eprubete trebuie să se facă astfel încât să se evite spargerea acestora. Spălarea vaselor de sticlă se va face imediat după terminarea analizei, cu lichide potrivite, în care impuritățile respective sunt solubile. Este interzisă curățirea cu nisip sau alte materiale solide. Deplasarea și deschiderea exicatorulul se face conform desenelor de mai jos: Manipularea aparaturii de laborator 1. Becuri de gaz Înainte de aprinderea becului de gaz se va controla tubul de legătură cu
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Coeficientul de solubilitate ca și solubilitatea de altfel depind de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
de natura solvatului, a solventului și de temperatură. În fig.1 este redata variația solubilității unor substanțelor cu temperatura. În general, substanțele care au o structură ionică sau covalent polară sunt solubile în solvenți polari, în celelalte cazuri substanțele sunt solubile în solvenți nepolari. La dizolvarea unei substanțe solide într-o cantitate determinată de solvent, solubilitatea substanței în condiții date de temperatură și presiune este limitată. În cazul unui exces de substanță solidă se formează o soluție saturată în care există
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
metoda cristalizării prin concentrarea soluției. 2.1.c. Cristalizarea pe baza schimbării compoziției solventului Prin combinarea dizolvanților miscibili în orice proporție, dar în care solubilitatea substanței date este diferită, se poate obține un mediu adecvat pentru recristalizare. Exemplu: Na2SO4 este solubil în apă și insolubil în acetonă sau KNO3 este solubil în apă și insolubil în alcool etilic, sau 2.1.d. Sublimarea Un alt procedeu de obținere a unor substanțe pure prin recristalizare este sublimarea. Această metodă se aplică numai
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
baza schimbării compoziției solventului Prin combinarea dizolvanților miscibili în orice proporție, dar în care solubilitatea substanței date este diferită, se poate obține un mediu adecvat pentru recristalizare. Exemplu: Na2SO4 este solubil în apă și insolubil în acetonă sau KNO3 este solubil în apă și insolubil în alcool etilic, sau 2.1.d. Sublimarea Un alt procedeu de obținere a unor substanțe pure prin recristalizare este sublimarea. Această metodă se aplică numai substanțelor care posedă această proprietate de a sublima(exemplu iodul
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
apă distilată. Apoi se filtrează de impurități. Astfel la soluția limpede se adaugă picătură cu picătură, cel de al doilea solvent alcoolul etilic (sau etanol sau acetonă) care este miscibil în orice proporție cu primul solvent. Azotatul de potasiu nefiind solubil sau foarte puțin solubil în cel de al doilea solvent, apare sub forma unor cristale mici. Cristalele se separă de soluție numai printr-o filtrare obișnuită, la rece (eventual printro filtrare mai rapidă la trompa de vid). 3.4. Purificarea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
filtrează de impurități. Astfel la soluția limpede se adaugă picătură cu picătură, cel de al doilea solvent alcoolul etilic (sau etanol sau acetonă) care este miscibil în orice proporție cu primul solvent. Azotatul de potasiu nefiind solubil sau foarte puțin solubil în cel de al doilea solvent, apare sub forma unor cristale mici. Cristalele se separă de soluție numai printr-o filtrare obișnuită, la rece (eventual printro filtrare mai rapidă la trompa de vid). 3.4. Purificarea iodului și a clorurii
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
sufocant. El este de 2,49 mai greu decât aerul, de aceea poate fi cules în vase ținute cu gura în sus. Bromul se dizolvă într-o serie de solvenți organici cum sunt: CCl4, C6H6, CHCl3, cloroform. Iodul este puțin solubil în apă, dar se dizolvă bine în soluții de ioduri alcaline (NaI, KI), formând poliioduri de culoare brun roșcată. Această proprietate a iodului este folosită la prepararea unor soluții de iod, cu aplicații în domeniul chimiei analitice. Iodul mai este
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
în apă, dar se dizolvă bine în soluții de ioduri alcaline (NaI, KI), formând poliioduri de culoare brun roșcată. Această proprietate a iodului este folosită la prepararea unor soluții de iod, cu aplicații în domeniul chimiei analitice. Iodul mai este solubil și în numeroși solvenți organici. În solvenți ce conțin oxigen: C2H5—OH, C2H5—O—C2H5, CH3—CO—CH3, iodul formează soluții de culoare brună. În solvenții care nu conțin oxigen: CHCl3, CCl4, CS2 dă soluții de culoare violetă. Soluțiile de
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
a introdus sulf pulbere, cam 1/3 din capacitatea sa), sub formă de fir subțire, într-un pahar cu apă rece, se obține Splastic. După un anumit timp, sulful își pierde proprietățile plastice și devine sfărâmicios. Splastic este numai parțial solubil în CS2. Prin răcirea bruscă a S încălzit sub temperatura sa de fierbere(444,6șC) se obține sulf solid lipsit de elasticitate. 3.3.Proprietăți chimice La temperatură joasă, sulful este puțin reactiv, dar în anumite condiții reacționează cu majoritatea
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
2. Considerații teoretice Istoric. H2S este studiat pentru prima dată în 1773 de către Roulle iar patru ani mai târziu, după ce îi cunoaște compoziția, Scheele îl denumește hidrogen sulfurat. Răspândire. H2S se găsește în gazele emanate de vulcani precum și alături de sulfurile solubile în apele minerale sulfuroase. Hidrogenul sulfurat rezultă prin reducerea sulfaților din ape cu materiile organice (sulfații sunt reduși la sulfuri, iar acidul carbonic deplasează H2S); de asemeni rezultă și prin descompunerea cărbunilor de pământ sau a substanțelor organice care conțin
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
captează H2S în apă și se determină valoarea pH-ului cu hârtie indicatoare. pH =......... În soluție apoasă, H2S disociază astfel. Deoarece H2S este un acid slab, HS¯ și S2¯ sunt baze conjugate tari. Soluțiile apoase ale sulfurilor și sulfurilor acide solubile au caracter bazic. Reacția bioxidului de sulf cu apa are loc după următoarea schemă: SO2 + H2O ↔ H2SO3 ↔ HSO3¯ + H+ ↔ SO32¯ + H+ H2SO3 este nestabil și din această cauză nu este cunoscut în stare liberă ci doar în soluție. Prin încălzire
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
iar cel exterior în stare de oxidare zero. Prin acidularea soluției de tiosulfat se formează acid tiosulfuric, care se descompune imediat în acid sulfuros și sulf care se depune: Na2S2O3 = SO2 + H2O + S Tiosulfații metalelor alcaline și alcalino-pământoase sunt ușor solubile și trebuie să precizăm că tiosulfați nu sunt săruri acide. Compușii sulfului în stare de oxidare (+VI) ACIDUL SULFURIC (H2SO4) 1. Scopul lucrării: Studenții trebuie să-și însușească noțiunile teoretice și practice legate de obținerea și proprietățile acidului sulfuric. 2
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
Sulful feros, FeSO4·7H2O se poate precipită ușor din soluția răcită, și cu alcool etilic absolut. În acest caz cristalele obținute sunt foarte fine. Cristalohidratul FeSO4·7H2O sau [Fe(H2O)6]SO4·H2O se prezintă în cristale monoclinice albastreverzui, paramagnetice, solubile în apă, CH3OH, C2H5OH, glicerină etc. dar greu soubile în acid acetic și acetat de metil. La cald, FeSO4·7H2O, suferă următoarele transformări In funcție de procesul măsurat/natura interacției -spectroscopie de absorbție utilizează radiație electromagnetică în al cărei domeniu de
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_635]
-
azotat de argint, perhidrol, amoniac concentrat, anhidrida acetică, brom, sulfura de sodiu, sulfura de potasiu, hidroxid de sodiu sau de potasiu concentrat. Principalele substanțe toxice sunt: acid cromic, compuși de arsen, plumb, mercur, cianuri alcaline, fenoli, crezoli, săruri de bariu solubile, sulfat de metil, alcaloizi, pesticide, glucozizi. Cantitățile date în lucru vor fi distribuite astfel încât să nu poată determina intoxicații acute prin ingerare. Principalele substanțe inflamabile sunt: acetona, alcool metilic, alcool etilic, acetat de amil, acetat de butil, acetat de etil
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
pipeta a substanțelor corozive, în special acizi, amoniac, se va folosi o pipetă prevăzută cu bulă de siguranță sau mai bine o pară de cauciuc. Spălarea vaselor de laborator se face imediat după utilizare, cu solvenți în care reziduurile sunt solubile. Se va folosi amestec oxidant (sulfocromic) preparat astfel: 1 kg dicromat de potasiu se dizolvă în 2,5 L apă. Separat avem o sticlă cu acid sulfuric concentrat (d=1,84). În vasul de spălat se introduce soluție dicromat, iar
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
aplica alcool etilic, care formează cu acidul sulfuric, sulfat de etil necaustic. Arsuri cu substanțe alcaline: hidroxizi și carbonați alcalini, amoniac, hipocloriți, oxid de calciu etc. Ele se datorează atât absorbției apei din țesuturi, cât și formării de albuminați alcalini solubili (prin combinare cu proteinele) și de săpunuri (prin combinare cu grăsimile), dând arsuri mai grave decât cele cu acizi. Primul ajutor constă din spălarea imediată și îndelungată cu apă și aplicarea de pansamente umede cu acid acetic. SPECTRE DE ABSORBȚIE
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
LEGII DE REPARTIȚIE A LUI NERNST. REPARTIȚIA ACIDULUI ACETIC ÎNTRE APĂ ȘI ETER Considerații teoretice Legea de repartiție al lui Nernst poate fi enunțată astfel: dacă într-un sistem format din două lichide nemiscibile între ele, se introduce o substanță solubilă în ambele lichide, raportul concentrațiilor substanței în cele două faze lichide va fi constant. Expresia matematică a legii de repartiție a lui Nernst este dată de relația (55): unde : k = constanta de repartiție (coeficient de repartiție); c1 - concentrația substanței în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
VERIFICAREA LEGII DE REPARTIȚIE A LUI NERNST. DISTRIBUȚIA IODULUI ÎNTRE APĂ ȘI TETRACLORURĂ DE CARBON Considerații teoretice Legea de repartiție al lui Nernst poate fi enunțată astfel: dacă într-un sistem format din două lichide nemiscibile se introduce o substanță solubilă în ambele lichide, raportul concentrațiilor substanței în cele două faze lichide va fi constant. Expresia matematică a legii de repartiție a lui Nernst este: unde : k = constanta de repartiție (coeficient de repartiție); c1 - concentrația substanței în fază apoasă; c2 concentrația
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
vedere faptul că la concentrații normale echivalente corespund volume echivalente, atunci valorile concentrațiilor iodului sunt proporționale cu volumele de tiosulfat de sodiu consumate la titrare; se calculează coeficientul de repartiție k după relația (61) modificată: Observații: iodul fiind mult mai solubil în tetraclorura de carbon decât în apă, x1 < x2, k <1. Rezultatele experimentale obținute se introduc în tabelul 15. Concluzii: Legea de repartiție a lui Nernst se verifică în cazul în care se obțin valori foarte apropiate pentru constanta de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
acetilsalicilic volume de câte 50 mL ce se aduc pe o baie de apă la temperatura de 65°C respectiv 75°C. După atingerea temperaturii dorite, se procedează identic ca pentru determinarea la 55°C. DETERMINAREA SOLUBILITĂȚII UNOR ELECTROLIȚI GREU SOLUBILI PRIN METODA CONDUCTOMETRICĂ (CONDUCTOMETRUL RADELKISZ TIP OK - 102) Considerații teoretice Conductibilitatea reprezintă capacitatea unui conductor de a conduce curentul electric. Electroliții sau conductorii ionici asigură transportul curentului electric prin intermediul ionilor mobili. Ori de câte ori între două puncte ale unei soluții de electrolit
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de mare (concentrație practic egală cu zero). Pentru o anumită soluție de electrolit: = conductibilitatea echivalentă limită a cationului; ( )− 0λ = conductibilitatea echivalentă limită a anionului. (valorile acestor parametri sunt înscrise în tabelul din anexa 7). În scopul determinării solubilității electroliților greu solubili, de exemplu pentru PbSO4 introdus în apă considerăm următorul echilibru: Soluția obținută în momentul atingerii echilibrului de dizolvare este o soluție saturată și are o concentrație maximă la temperatura de lucru, egală tocmai cu solubilitatea PbSO4 și prin urmare c
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]