1,605 matches
-
iar dumnealui, adică eu, nu am timp să mă ocup de sănătatea mea...!!” La ușa bine cunoscută a laboratorului, Tony Pavone acționă butonul soneriei așteptând. Nu răspunse nimeni. Avu totuși răbdare să mai aștepte câteva secunde, după care apăsă butonul soneriei mai prelung, insistent. Însfârșit, laboranta, veche cunoștință apăru În cadrul ușii privindu-l ucigător. „Cer scuze doamnă...! Munca pe care o profesez nu mi-a permis să mă prezint În termen pentru a ridica rezultatul analizei morfologice a acelui contraversat pește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de bucurie, o bucurie debordantă, generatoare de viață...!! Alergă la birou, arătându-i prietenei sale hârtia. „Vino cu mine...” Atena bucuroasă, Îl urmă fără a mai schimba un singur cuvânt până În fața binecunoscutei uși de stejar a laboratorului, acționând butonul soneriei. Nu a trebuit să aștepte prea mult, Întrucât laboranta deschise ușa zâmbindu-le malițios. „A fost anunțată scorpia...” - gândi el Înmânându-i adresa poliției, privind la ea triumfător. „Laboranta parcurse rândurile Înscrise pe scrisoare, afișând o figură echivocă. „Veniți peste
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scop, sub privirile pline de ură a unor oameni de bună credință. Contrar așteptărilor, Tony Pavone reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Lct.Col.Tudose Ion trecuse pe acolo Înfricoșând pe toată lumea...! Acțiunea de intimidare continuă În forță În momentul când Tony Pavone se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În cap, numai ochi și urechi. Și picioarele albe. Picioarele ei nu fuseseră desfigurate de pantofii la modă. — Probabil că e Emil. — Nu, nu e Emil. Trebuie să mă Îmbrac. Fugi din cameră. Sammler coborî Întrebându-se unde dispăruse Wallace. Soneria Începu să clincăne și continuă să clincăne. Margotte nu știa cum să sune, când să ia degetul de pe buton. O vedea prin geamul Îngust și lunguieț al ușii, cu pălăria de paie, și profesorul V. Govinda Lal o Însoțea. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rezolve. O să fie bine. Nu credeam asta. Știam foarte bine că nenorocirea era pe drum. Dar n-aș fi zis că avea să vină atât de repede. În mai puțin de o oră și jumătate de la telefonul Shebei, a sunat soneria de la intrare la ea acasă. Ea era la etaj atunci și-i făcea baie lui Ben. Richard a strigat din birou la Polly să deschidă și apoi, cum Polly n-a răspuns, Sheba l-a auzit pe Richard înjurând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca pe un sac, la ușă. Ghetele de iarnă cu talpă cusută ale doamnei Connolly se târau pe podeau ca ale unui cadavru. După ce s-a trântit ușa, a urmat o moment de tăcere și apoi a început să sune soneria. Richard stătea cu spatele la ușă și respira greu. Sheba stătea pe podea. Se uitau unul la altul și ascultau sunetele precipitate, lungi, ale soneriei și, abia auzite dincolo de ele, opereta de țipete înăbușite a doamnei Connolly de pe scările de la intrare. * Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
După ce s-a trântit ușa, a urmat o moment de tăcere și apoi a început să sune soneria. Richard stătea cu spatele la ușă și respira greu. Sheba stătea pe podea. Se uitau unul la altul și ascultau sunetele precipitate, lungi, ale soneriei și, abia auzite dincolo de ele, opereta de țipete înăbușite a doamnei Connolly de pe scările de la intrare. * Sheba nu m-a sunat în acea seară, după plecarea doamnei Connolly. Fusese ocupată cu Richard, presupun. A doua zi a ales - înțelept - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
le adreseze fostei prietene. Mike și Danny au dat drumul la GameCube și-au început un joc de hockey pe care, ca de obicei, Mike l-a pierdut cu bunăvoință. La ora șapte, Jina s-a făcut că nu aude soneria de la intrare. A băut din al doilea pahar cu Chardonnay și a recitit un articol de ziar despre o cabană de schi pe care nu avea nici cea mai vagă dorință s-o viziteze. Iubito ? i-a strigat Mike, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu era așa de rău pe cât mi se păruse la început și simțeam că o să-mi placă pe-acolo, mai ales că aveam strania senzație că nimerisem într-o tabără de vară mai prelungită. Dimineața începu foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea nivelul trei... deșteptarea! Aveam impresia că e o glumă proastă, că un dement a băut prea mult
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mari și toată căldura se pierdea pe acolo. Ne învățasem să stăm nemișcați cu cele trei pături adunate într-un cearșaf plic puse peste cap, încălzindu ne cu propria respirație și așteptând ca din clipă în clipă să sune strident soneria pentru a ne da deșteptarea. După ce serveam micul dejun, urma un program administrativ în care ne făceam curat în toate încăperile din internat, apoi, de la ora 13 eram liberi să mergem în oraș până la ora 19 când se redeschidea cantina
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ce neprevăzut mă așteaptă... Trebuia să fiu gata de orice replică, să joc orice rol, de Îndată ce aflam intențiile clientei mele. Situațiile neașteptate nu-și au locul În afaceri. O ușă metalică albă Într-un cadru de un verde Închis. O sonerie albă cu un căpăcel din plastic, plesnit. Am văzut ridicîndu-se un colț al perdeluței ce acoperea ferestruica de dimensiunea unei cărți poștale, aflată chiar În mijlocul ușii, la Înălțimea capului. Am auzit cum se Îndepărtează lanțul și se răsucește mînerul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și trecea pe pantă-n jos, pe lîngă mașină. Se auzea clinchetul sticlelor goale din sacoșă. Din fericire, nu mai era nimeni prin preajmă. Am luat-o la fugă pe scări, urcam cîte două trepte o dată și am sunat la soneria albă de la ușa vopsită În alb, cu bordură de un verde Închis. Deși nu trecuse decît o zi de cînd n-am mai fost pe-aici, m-am simțit ca un am care a fost plecat pe mare multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tânărul judecător, după atâția ani de când locuia aici. Soneria zbârnâi. Judecătorul răsări în fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mâna! întâmpină cu vădită bucurie, mirându-se el însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tăiate dintr-un vas de pe măsuța de cafea. —Bere, vin, apă? mi-a întrebat Luke cicatricea. —Apă, am răspuns către prohabul lui. Mi-era teamă că, dacă mă apucam de băut, n-aveam să mă mai opresc. S-a auzit soneria. —E Joey, a zis Luke. Joey era cel mai bun prieten al lui. Ești sigură c-o să te simți în largul tău cu el aici? Am încercat să răspund privindu-i fața, sincer am încercat, dar privirea mi-a alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
concentrat pe jocul de scrabble și beau bere, noi ne-am cuibărit pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și având chef de vorbă: dinții placați cu aur fuseseră readuși la normalitate, cineva îi dăduse nu știu ce chestie Louis Vuitton și se ducea la o vizionare în cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dureri asemănătoare celor date de artrită sau de reumatism, dar în ultimele zile li se alăturaseră aceste junghiuri ca șocurile electrice. Din nou doctorul îmi spusese că era „normal“; că totul făcea parte din ciclul suferinței emoționale. S-a auzit soneria. Ajunsese mai devreme. Ah, la naiba! Mi-am trântit periuța în chiuvetă. Jacqui m-a studiat și a zis: — Oh, ce bine, ești gata. De fapt, eram îmbrăcată încă în hainele de serviciu (fustă roz de balerină, maiou roz, pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când a sunat telefonul am tresărit. Era Kevin; am lăsat să răspundă robotul. —Anna, a zis, trebuie să vorbim, e foarte, foarte urgent. Sună-mă. Mi-a trecut pe la ureche. Puțin mai târziu - nu știu la cât timp - am auzit soneria. Am ignorat-o, dar s-a auzit din nou. La al treilea țârâit, am deschis. Oricine ar fi fost la ușă, ținea morțiș să îmi vorbească. Era Jacqui. N-o să ghicești în veci, a zis. —Spune-mi atunci. —Sunt însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dau seama că eram pe strada 14. — Sunt într-un taxi, la două străzi distanță, am zis. Pot să trec pe la tine? Nu era scris să fie Kevin, era scris să fie Angelo. Capitolul 2tc " Capitolul 2" M-a trezit soneria - fiecare celulă mi-a tresărit așa de tare încât am crezut că o să fac o criză. Mă întinsesem, cu fotografia băiețelului în brațe, și ațipisem. M-am ridicat, clătinându-mă pe picioare, și s-a auzit iar soneria. Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a trezit soneria - fiecare celulă mi-a tresărit așa de tare încât am crezut că o să fac o criză. Mă întinsesem, cu fotografia băiețelului în brațe, și ațipisem. M-am ridicat, clătinându-mă pe picioare, și s-a auzit iar soneria. Dumnezeule mare! Cât era ceasul? De-abia trecuse de opt. Așa devreme putea să fie o singură persoană: Rachel. Angelo o sunase în ajun, când se lămurise că are de-a face cu o nebună de legat. Venise cu Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la zero. La fel și al doilea. Ajunseserăm la nouă zero în al treilea, când Fielding a spus: — Mai ținem scorul sau vrei să jucăm de plăcere? — ... Să jucăm de plăcere. În cele din urmă s-a auzit bâzâitul unei sonerii, și Sissy Skoblimowsky și-a făcut apariția, însoțită de antrenorul ei. Fielding părea că o cunoaște pe tipa asta grozavă, cu pielea albă. — Bună, a spus ea. — Salut, Siss, i-a răspuns Fielding. Ai ceva împotrivă dacă ne uităm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care mi-l adresa spaima lui în clipa când noi treceam unul pe lângă celălalt. Eu înălțându-mă, el prăbușindu-se. Poate că pentru asta și plăteam. — Păi, să văd ce pot face, am spus. S-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la gât își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se înmulțesc în timp ce casele se împuținează. Casele se împart la doi, la patru, la șaisprezece. Dacă un proprietar sau un antreprenor găsește o cameră încăpătoare, o transformă într-un labirint, într-un puzzle chinezesc. Placa pe care sunt puse butoanele soneriilor de la intrarea în clădiri seamănă cu tabloul de comandă al străvechilor aeronave. Camerele se divid, camerele se multiplică. Numărul proprietarilor crește - casele sunt parcate câte trei. Și oamenii se înmulțesc, se împart și se despart. Când cresc necazurile, împărțim pierderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altceva decât suma mizeriei din ochii noștri omenești. * Total e în ordine. M-am întors în apartamentul meu. Cearșafurile au fost schimbate, ciorapii dați la murdare, revistele ascunse. Eu însumi mă simt bine primenit și dichisit. Curând se va auzi soneria și Selina va fi aici cu ochii ei de pisică persană, cu lucrurile ei înghesuite într-o geantă, cu gura ei fierbinte, cu desuuri de profesionistă, cu încheieturile mâinilor zgâriate, cu parfumuri de budoar și, probabil, cu aroma altor bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]