922 matches
-
a gândit să strecoare și o carte. Mama iți iartă greșelile, unele soacre iți insultă și meritele. Medicii i-au dat două luni de viață. Și el, nesimțitul trăiește și acum. Pentru mulți dintre noi, viața nu este decât o sordidă sală de așteptare. In numai câteva generații, europenii au ajuns de la muzica sferelor la urgia tobelor. Perisabilitățile în arta contemporană sunt, cu siguranță, mai mari decât cele de la raionul de mezeluri. Democrația asigură participarea tuturor și prosperitatea câtorva. Intre intelectual
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei pe când tu o fuți ca lumea, iar ea șoptește: Dă-mi-o...dă-mi-o... iar tu ai limba În gura ei, iar ea o are Într-a ta și acum faceți dragoste, ați depășit demult penetrarea inconfortabilă și sordidă și ați ajuns Într-o stare super nemaipomenită și pură. Tu termini primul și nu mai poți continua. Exact ca de primele trei sau patru dăți. Îi simți frustrarea. Te gândești că ar fi trebuit să nu te grăbești. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eminamente agrară, plugul, este aruncată peste mormanul de fier vechi și dusă la groapa de gunoi a istoriei (chiar dacă, ecologic și eufemistic, Îi vom zice reciclare). Și totul se petrece parcă pe furiș, rușinat, ploaia măruntă fiind doar complicele țiganului sordid ce mînă o cotigă gata să se dezmembreze, trasă de-o umbră de cal, numai piele și oase. O clipă doar, cîte-un ochi Înlăcrimat zărește sau poate doar Închipuie sclipirea alb-albăstrie a oțelului lustruit de atîtea brazde Întoarse. Imagini legate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu este necesar ca, dacă un lucru produce încântare, cel care l-a făcut să merite să fie imitat"* (Pericles, II, 1). Romanii vor prelua acest dispreț social. Cicero distinge între bonae artes cele ale cuvântului și sordidiores cele mai sordide, ale noastre. Iar Seneca precizează clar, într-o scrisoare către Lucilius, că nu-i pune în rândul artelor liberale "pe pictori, pe sculptori, pe cei ce lucrează marmura și pe alți slujitori ai luxului [luxuriae ministros]"* (Ad Lucilium, 88, 18
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pălească în fața acestei mari iubiri", scria Flaubert, puțin după ce Ingres, "preot slujind frumosul,/Care formei pure i-a păstrat tiparul"*, mărturisise că ale sale "gusturi elevate fac parte dintr-o religie". Cultul acesta era atunci protestul marilor solitari împotriva mulțimii sordide, o acuzare a rentierilor cu lornion și a obsesiilor lor utilitare. Frumusețea va salva lumea": eram mai obișnuiți să citim fraza sub pana lui Dostoievski decât a apropiaților grupului "G7", dar nu se va plânge nimeni de o revenire de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgo8 motoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cârciumile de cartier, cu ciment murdar pe jos, cu miros de bere stătută, cu ospătărițe șleampete și soioase, cu proletari zgomotoși, cu fum de țigară să-l tai cu cuțitul, cu înjurături peste mese. Acolo se retrăgea, la o masă sordidă, cu un păhărel de votcă ordinară alături, pe care, la răstimpuri, îl golea mecanic, cu mișcări de manechin, în timp ce citea Croce, Emilio Cecchi sau Eliot. Era plin de ciudățenii. Dacă te vedea luând un medicament, te ruga să-i dai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este rănit grav. După refacere, luptă pe frontul de Vest în ultimele luni de război, cu gradul de maior. După încheierea ostilităților, revine la catedra de la London School of Economics în 1919 cînd este ales primar în Stepney, un cartier sordid din estul Londrei. În anul 1922 a fost ales deputat laburist în Camera Comunelor, reprezentînd circumscripția Limehouse din Stepney. Tot în același an devine secretarul parlamentar particular al liderului Opoziției laburiste MacDonald. În 1924, în primul guvern MacDonald, este subsecretar
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
explicat asupra termenului care începea să se răspândească în exteriorul grupului inițial. El definește acolo temele și polii de interes ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor, regizor și profesor de artă dramatică, problema majoră a teatrului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
e cu putință să ies din el, așa cum nu poți părăsi firul propriei vieți... Fata s-a ridicat și a-nceput să-și caute hainele pe bâjbâite. Până la urmă a aprins lumina, care a umplut deodată odaia de urâțenie și sordid. O priveam cu ură pe când se îmbrăca fără nici un cuvînt: virilă, țărănoasă - o slujnică. Eram stors, stors pe dinăuntru. Drace, sperma e creier, e memorie. Parcă un canalicul ar lega direct carnea albă a minții de aparatul grotesc dintre pulpe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atârnat de o sârmă. Pe jos, pământ. Dincolo de ușa cu zăvor primitiv, de lemn, se-ntindea noaptea fără capăt, iar înăuntru - eternitatea. Știam, în coșmarul meu, că niciodată nu voi mai ieși de-acolo, că voi încremeni în lumea aceea sordidă de un metru pătrat vremuri nemăsurate, până la putrezirea înseși ideii de timp. Mă pregăteam să înfrunt cu dârzenie primele mii de mii de eoni, când deodată o agitație dintr-un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la stopuri. "Păi aseară vreo cinci femei/ M-au atras într-un bordei.. /', urlau acum cu toții, în mașina în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
adesea la Georgie. Îi era dor de el. Îi lipsea. Apoi, în toamna lui ’46, Georgie se întoarse. L-a auzit șantajându-l pe Emmett: să-i „dea“ fata din filmul porno, altfel o bună parte din trecutul și prezentul sordid al familiei sale o să ajungă la urechile lumii. Ea deveni înspăimântător de geloasă și începu s-o urască pe „fata aia“, iar pe data de 12 ianuarie 1947, când Elizabeth Short își făcu apariția în casa familiei Sprague, furia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
in România; ale dracului, se țin de chestii sofisticate, situând dama valahă Între protagonistele vieții artistice pariziene. M-am văzut cu Vera L. După ce l-a dat gata pe englezul ei, s-a mutat la Paris; stă Într-o chichineață sordidă la o mansardă din Les Halles, chiar În inima Parisului. Când intri pe o scară de serviciu, te sufocă un miros de putregai și mortăciune, că trebuie să ții mâna la nas ca s-ajungi până sus. Acolo intri direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acolo ca și cum cineva ar fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scones calde, iar m-a pălit. Amintirile mele au fost întinate încontinuu de weekendul petrecut cu Ed. În ciuda anilor în care am băut cu Mark nenumărate cești de ceai, peste tot în Marea Britanie, experiența asta va evoca mereu o dezamăgire sordidă, din care eu am ieșit umilită și trădată. Chiar și atunci când durerea va fi trecut, lucru pe care aveam nevoie să-l cred, amintirile vor supraviețui, contaminându-le pe cele prețioase pe care le-am strâns înainte și după. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Își dăduse nu de mult afacerile literare pe mâna lui Charles Wolcott Balestier, un tânăr american prietenos și energic, care abordase relativ noua meserie de agent literar la Londra. Îl simpatiza și avea Încredere În el, Încântat să scape de sordida povară a negocierilor financiare. — Când? Și unde? fură următoarele lui Întrebări. Vom da primul spectacol la Grădina de Iarnă din Southport, În ianuarie, veni răspunsul. Euforia lui Henry se mai desumflă. — Abia la anul? — Avem nevoie de timp. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Între căsătorie și artă. Fenimore roși puțin, mestecându-și timp de câteva clipe cotletul În tăcere. — Să Înțeleg deci că susții dragostea liberă, ca modus vivendi pentru artist? Întrebă ea ironic. — Bineînțeles că nu, Fenimore, știi că urăsc tot... tot sordidul ăsta boem, zise Henry, Înfierbântându-se fără să vrea. Și bineînțeles că nu neg că au existat artiști fericiți... dar mult mai mulți nefericiți, fără Îndoială... dar chiar și așa... da, unii au fost chiar fericiți În căsnicie. Prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desigur, iar lui Henry nu-i trebuiră mai mult de zece minute pentru a pricepe, era că i se Întinsese o cursă. Daly făcuse În așa fel Încât lectura să fie cât mai slabă, pentru că hotărâse deja, din propriile motive sordide, financiare, ele Însele consecința incompetenței sale administrative, să anuleze punerea În scenă a spectacolului cu Calea doamnei Jasper, considerând-o o tentativă prea riscantă, și spera să Îl convingă pe autor, demonstrându-i că avea să fie un eșec sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numele lui Wilde de pe afișele și reclamele la Importanța de a fi onest, Într-o Încercare disperată de a menține piesa. Procesul lui Wilde Începu pe 26 aprilie. După câteva zile În care fură administrate probe distrugătoare și nemăsurat de sordide, juriul nu reuși să ajungă la o Înțelegere comună și se ceru rejudecarea; indiferent Însă de care avea să fie rezultatul celui de al doilea proces, Wilde era definitiv căzut În dizgrație. Alexander scoase Importanța de a fi onest de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier trebuie să le fi obținut de pe urma cărții. Un sfert de milion de exemplare! La Întoarcerea la Torquay, Îi scrise lui Gosse că Du Maurier era demoralizat, “ În ciuda clinchetului - ce spun eu clinchet, În ciuda zgomotului ca de tunet - al sordidului aur care Îi intră În sipete. M-am Întors simțindu-mă și mai ratat decât de obicei.“ La vremea cuvenită, primi vești de la Du Maurier cum că, În conformitate cu raportul ginerelui său, premiera de la Manchester fusese un triumf. Tree hipnotizase publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fuseseră tânăra sau prințesa, iar eu fusesem pantofii. Cine poate ști? În orice caz, eram sigură că trebuia să fim împreună. Iar eu nu aveam acces imediat la fonduri. De aceea trebuia să-mi pretind banii din Anglia. Oricât de sordid și de neplăcut ar fi fost. Din cauza gândurilor ăstora mă cam luase amețeala. Așa cum mă luase amețeala cu o seară în urmă când mama începuse discuția despre Cher și Ike. Nu mă gândisem, în ziua caldă de aprilie din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În sfârșit, m-am urcat în mașină și am condus până acasă la Adam. Capitolul douăzeci și doitc "Capitolul douăzeci și doi" Am parcat chiar în fața casei lui Adam și, cu capul plin de un amestec de nerăbdare și rușine sordidă, am mers până la intrare. Apoi mi-am adus aminte că lăsasem sticla de vin în mașină și am alergat înapoi s-o iau. N-aveam de gând să mă duc nicăieri fără ea. Știți cum se spune: nimic nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe cineva să ni le trimită prin fax, a spus el lent. Dacă asta vrei cu-adevărat. —Păi, nu e chestia de ceea ce vreau eu, am spus ușor nedumerită. Ideea e să încercăm să stabilim cine ce are. —Dumnezeule, ce sordid! a exclamat el foarte dezgustat. Vrei să spui că „Prosopul ăla e al meu, tigaia aia e a ta“. — Da, cred că la asta mă refer, am zis. Ce naiba era în neregulă cu James? Chiar nu se gândise deloc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa de simplu pentru el? E ca o nenorocită de mașină! N-are nici un fel de sentimente! — N-a fost deloc supărat? Măcar puțin? m-a întrebat mama îngrijorată. Singurul lucru, singurul care-l îngrijorează pe nenorocit e cât de sordid o să fie să ne împărțim bunurile. — Dar asta nu e așa de rău, a zis Helen încercând să mă liniștească. În cazul ăsta poate c-o să-ți lase ție totul. O să-ți rămână ție. Bună încercare, Helen. Dar nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]