9,106 matches
-
doar și poate, autorii atrocelor atentate de maximă spectaculozitate s-au inspirat atît din scenariile marelui ecran, cît și din practicile micului ecran, livrînd satului planetar un mesaj care s-ar putea să nu fi fost decodat integral... Cu această spaimă-n suflet, m-am hotărît să mă rup de CNN și televiziunea locală și să merg la iarbă verde, urmînd îndemnul posterului festivalului. M-am refugiat într-o zonă patriarhală din inima metropolei canadiene, cartierul Queen, deopotrivă campus universitar și
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
A mai publicat, de cînd a părăsit țara, încă șase cărți, în română sau în germană și este membră a Uniunii Scriitorilor din Austria (1993) și din România. țara din care a plecat supraviețuiește în textele din volumul de față, Spaima este un cameleon, prin cîteva imagini puternice, dar încărcate cu nimic altceva decît cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură); nu există, cum ar constata Cornel Ungureanu
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ț căpcăunul cu fruntea în perna mea". în locul semnificației visului este împinsă în față forma "populară" de interpretare, cu o ironie rece care trădează neîncrederea în posibilitatea de a face inteligibil un tărîm al celor mai ascunse obsesii și (cameleonice) spaime: "luni înseamnă iubire, marți declarație de dragoste, miercuri trădare, joi cadou, vineri lacrimi, sîmbătă bucurie, duminică onoare". Secvențele onirice din această a doua parte a volumului se bucură de un firesc al expresiei care lipsește multor poeme din prima parte
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
dragoste, miercuri trădare, joi cadou, vineri lacrimi, sîmbătă bucurie, duminică onoare". Secvențele onirice din această a doua parte a volumului se bucură de un firesc al expresiei care lipsește multor poeme din prima parte (Sabia din care curge dezastrul). Aici, spaima este evocată explicit la tot pasul, probabil într-o încercare de a asigura unitatea tematică, singurul efect fiind însă obosirea cititorului. Imaginile sînt convenționale ("Singurătatea duce la piept botul umed al înserării/ înainte de căderea soarelui în mare" - Timp ascuns sub
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
efect fiind însă obosirea cititorului. Imaginile sînt convenționale ("Singurătatea duce la piept botul umed al înserării/ înainte de căderea soarelui în mare" - Timp ascuns sub aripi de înger), după doar cîteva pagini mecanica construirii secvenelor devine previzibilă, iar cele cîteva cuvinte-obsesie (spaimă, cameleon, șoarece/ șobolan etc.) apar cu o frecvență nejustificată; în loc să încarce cu valoare obsesională (cum era desigur intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
ne mai scuipăm din cînd în cînd cîte o amintire, încerecînd/ să ne eliberăm de ceea ce am fost/ ne mai smulgem cîte un fir de păr alb, crezînd/ că așa se înmulțesc firele negre" (Ceea ce am fost). Florica Madritsch Marin - Spaima este un cameleon, Editura Eminescu, Buurești, 2001.
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o// să vină pruncii să sugă la oi/ laptele alb și hrănitor al lumii// sub ochii tăi spaima s-a stins" (Chip de pămînt ești). Toposul nul se umple mirabil de materia vieții, în confruntarea-i necurmată cu neființa, devenind antropomorf sau zoomorf aidoma unei zeități: Am un loc cu cap și brațe și picioare/ un loc de
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
oriunde ne-am afla, nu mai poate fi garantată de nimeni. Că nu mai există "locuri sigure" și "locuri primejdioase", că lumea a devenit un coșmar generalizat. După două sau trei ore în care am urmărit împietrit de oroare și spaimă ceea ce înseamnă, fără nici o discuție, începutul declinului lumii așa cum o știm noi, obligații casnice m-au adus într-un important centru comercial al orașului. Ei bine, nu mi-a venit să cred că deși perfect informată despre oribilitatea petrecută, destui
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
remarcabilelor Povestiri terminate înainte de a începe, este astăzi doar un stimabil profesor de jurnalistică. Ioan Groșan, sclipitorul semnatar al Caravanei cinematografice, ține un editorial simpatic în "Ziua", scrie la "Plai cu boi" și singura producție editorială postdecembristă a fost Nuți, spaima Constituții. Mircea Nedelciu, cel mai bun dintre toți, a fost cumplit lovit de soartă, încît tot ce ne-a mai fost dat este romanul postum "Zodia scafandrului". Lista poate continua, și la ea se adaugă majoritatea "clasicilor în viață", care
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
securiști privind fotografiile de familie de pe unul din pereți. După mișcarea capului, îmi dădeam seama că, mirat de numărul lor, căuta să le "citească". Altul răsfoia o carte de pe noptiera bunicului. După ce s-a îmbrăcat, cu gesturi care-i trădau spaima, mama a cerut voie să meargă la toaletă. Era forma familiei de a trăi emoțiile. Toaleta din casă aparținînd chiriașilor din aripa respectivă, noi o foloseam pe cea din curte, una veche, țărănească, și care, într-un oraș încă fără
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
l-am putea acuza aici pe Quignard, precum odinioară pe Freud, de pansexualism, fără a avea un habar exact asupra situației). Dacă hedonismul sofisticat și activ propovăduit azi ca mod de viață ne ridică unele semne de întrebare, Sexul și spaima e tocmai opul bun să completeze decisiv o bibliografie a îndoielilor. Nimic mai terifiant ca această lume a dezlănțuirii cărnii! Nimic mai restrictiv totodată! Nimic mai inițiatic! Nu atât despre îndestularea simțurilor e vorba în sexualitatea antică, cât despre o
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
precizată de altfel și prin referiri explicite la autori ca Géza Roheim ori Sándor Ferenczi. Marea calitate a lui Quignard stă de altfel în modul în care umanizează și relativizează un discurs în sine foarte pretențios. Pascal Quignard, Sexul și spaima, trad. Nicolae Iliescu, col. "Sinteze", Editura Univers, București, 2000, 189 pag. Filosofia la ora digestiilor inspirate Dacă descoperirea inconștientului a consacrat, printre altele, teza impurificării spiritului prin recunoașterea unei relații speciale cu zonele întunecate, pulsionale ale sufletului, Michel Onfray va
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
drept, condițiile politice interne sunt altele. Jalnica evaporare a opoziției, dispariția motivelor majore de conflict politic imediat, transferul discuțiilor și polemicilor mai ales în domeniul economiei îi lasă d-lui Iliescu suficient timp pentru filozofică, tihnită contemplare a destinului său. Spaima de moarte a omului de la Cotroceni este să nu rămână pentru vecie cu stigmatul de "președinte bolșevic". Puține lucruri îl enervează mai mult decât această formulă (și aceea de "stalinist"!), pe care-a ajuns să le aplice el însuși adversarilor
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
-i port mereu în suflet, experiențele esențiale ale vieții mele s-au întîmplat acolo și atunci. A spune că am "supraviețuit prin cultură" mi se pare puțin melodramatic și inexact. Fără îndoială, cultura a îndulcit multe dintre frustrările, revolta înăbușită, spaima și neîmplinirile mele. Nu știu ce înseamnă "a supraviețui ca nație prin cultură". Dacă întrebarea se referă la nația română, atunci eu cred că rădăcinile supraviețuirii ar trebui căutate mai degrabă în altă parte... Cînd veniți în România din New York, vă simțiți
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și Rău ce înseamnă altceva decît o biruință a Răului? Dan Damaschin: Cartea expierilor, Poeme (1975-1995
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
filosofia stilului în cultură. Am selectat și am ilustrat, cu câteva detalii, mai ales acele articole, dintre cele publicate de cerchiști în "Saeculum", care răspund - și cum răspund - la profilul revistei lui Blaga, demonstrând că alta era vocația lor. Dar spaima mărturisită de a nu "rămâne apteri" i-a făcut pe inițiatori să accepte, temporar, un atașament interesat, ca recurs la cea mai bună soluție de afirmare, fără să li se ceară tributul dat. L-au dat din obligație morală. Că
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere existențială. Conștiința trăitoare, dominată de spaime, presimte pe Celălalt; iese din strînsoarea neființei prin faptul însuși al fricii. Smerenia e conștiința unui raport la altceva decît ea. Iar dacă smerenia "dă socoteală de cele ce vor să fie", e tocmai fiindcă vestește conștiinței un echilibru în
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
o neascunsă rea bucurie, asemeni junei din poezia coșbuciană cu rușinea zugrăvită pe obraz. Ei nu consemnează, nu analizează, ei cobesc. Furia lor vine din altă parte, odată ce nu de soarta P.N.Ț.C.D.-ului le pasă: din străfundurile unei spaime, poate lor înșile secretă. A le recomanda un bun psihiatru ar fi, din păcate, prea târziu: aparțin largii seminții de inși pentru care sanatoriile de maladii mentale n-au paturi. Cât despre mania de a lua asupră-și toate răspunderile
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
pus un accent mai puternic pe finisarea suprafeței și pe descrierea exactă a volumului. Cum aceste lucrări ca, de altfel, și cele din edițiile precedente, nu aveau ce căuta în spațiul public și în zona verde a orașului Baia Mare din pricina spaimei viscerale pe care autoritățile o resimt în fața acțiunilor private și a capitalismului, în general, dar și din pricina debutanților care nu au capacitatea de a stimula subtilul organ estetic al primăriei, Victor Florean a recurs la cea mai simplă și mai
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
ce-am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția căruia se ivesc elemente contradictorii. Chiar "eternitatea" e abhorată și absolvită în același timp
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
tîmpită, și eram de acord. Găsisem ce-mi trebuia, chiar dacă nu întinsesem bine de coarda aia. Și, firește, adolescență, firește, sport, și cel mai aspru sport este rugby-ul... Dur, foarte dur. în copilărie sau în tinerețe ați avut angoase, spaime? Cînd m-a dus mama la școala primară, mie îmi era frică de tata. Atît. Tata, despre care știam că a murit. De ce credeți că vă era frică de el? în ce fel se manifesta frica? Nu știu de ce. îmi
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
pare un oraș al morții cu aerul său defunct, glorios. Ideea morții i-o dăduseră florile roșii de leandru cu mirosul acela puternic, dulceag. Rupea crengile de leandru cu florile roșii, cărnoase, și, proferând în italiană blesteme și insulte, spre spaima trecătorilor, îi lovea peste fețe cu ramurile parfumate. Fusese arestată, dusă la poliție, iar Norah care o însoțea o internase într-un spital mare Pietrolata. Amalgamul greu de sânge dac, maghiar, sârb, german plus celelalte componente ale Pustei vor exploda
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
de a fi ajuns undeva, fie și la capătul disperării." Cioran este poate între scriitorii secolului cel care a intuit în modul cel mai limpede dimensiunea angoasei ca boală a sufletului izvorîtă mai degrabă din teama de viață decît din spaima morții. Acumulînd într-una mistere găunoase și monopolizînd nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă; de fapt ea este marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere" și adaugă: ,,Universul nu este decît un subprodus al tristeții noastre". Radu Cosașu, un
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
scriitorii secolului cel care a intuit în modul cel mai limpede dimensiunea angoasei ca boală a sufletului izvorîtă mai degrabă din teama de viață decît din spaima morții. Acumulînd într-una mistere găunoase și monopolizînd nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă; de fapt ea este marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere" și adaugă: ,,Universul nu este decît un subprodus al tristeții noastre". Radu Cosașu, un scriitor atît de stenic cu ironia și autoironia lui niciodată răutăcioase, atît de îndrăgostit
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
degrabă, în băuturile de pe etajera barului și în parfumurile de pe aceea din baie... și, bineînțeles, în hainele din șifonier. Zeul pare a fi masculul în stare să își stăpînească, să își integreze propria feminitate. Zeul e deasupra fricii, e deasupra spaimei provocate de feminitatea agresivă și expansivă din sine; și totuși? Și totuși, în finalul celui de-al treilea volum, zeul e descoperit pe masa din apartamentul său luxos, cu urme de sfori la încheieturi, dezbrăcat și mort. Rafinamentul, poleiala, civilizația
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]