35,079 matches
-
ca o rană purulentăť, spune Ezra Pound), chiar și ale prezentului. Este cu atît mai reconfortant să scrii un roman, pe măsură ce el se ramifică și se complică, ai o stare specială, pe care nu pot să o traduc (exaltare, încîntare, speranță). Sigur că ai momente de îndoială, de cădere, dar una peste alta, e bine" ("Opțiunea mea pentru roman este totală"). Prin exigențele pe care le are în privința scrisului, prozatoarea este - în expresie proprie - o perfecționistă. La fel ca și pentru
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
acest tipar negativ al vieții, Letiția resimte cu acuitate senzația de gol, fie că e vorba de "golul tăcut al acestei clipe", de "golul crescut al după-amiezii", de "golul tăcerii", "golul ăsta de spaimă" sau chiar de "golul rotitor al speranței". Probabil de aceea, deși inteligența ei are ascuțime, Letiția avansează în viață ascultîndu-și trupul, încrezîndu-se mai cu seamă în "tot ceea ce îmi era dat să știu cu familiaritatea obosită a propriului meu corp". Neobișnuit aici este felul în care corpul
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Mircea Eliade, făcându-l să presupună, să prevadă, ca un adevărat inițiat, că succesul romanului lui Vona, va fi cândva în viitor. Și spunea asta la Paris, după ce citise romanul, într-un timp când nici cea mai firavă rază de speranță de publicare a cărții nu se ivea la orizont. Felul cum s-a slujit romanul Ferestrele zidite de oameni pentru a exista, pare să conțină suficientă substanță esoterică pentru a deveni un alt roman, în marginea romanului. De aceea acum
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
îmi prea ajunge! Numai dăruindu-ne somnul și moartea ai fost milostiv cu noi; numai îngăduindu-ne să dormim, în sfârșit să murim..." "Azi 1 dec. 1991 - încep al 58-lea an fără iluzii, fără puterea de a continua, fără speranța de a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta, ești convinsă, nu ar salva existența celorlalți..." " Se apropie aniversarea a 60 ani - și iar mă simt înșelată de soartă, după operația
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
să rămână intangibile și sacrosancte tabuurile privind legitimitatea Regimului. Căutam - unii dintre noi, mulți sau puțini, nu știu - cu disperare un mijloc, un proiect, o tactică bazată pe modestele posibilități materiale de care dispuneam, pentru a strecura printre zăbrelele Puterii speranțele, până atunci interzise, iluzia înfiripării unui dialog uman autentic, sfidând canoanele ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
Irina Mavrodin Am încă în ureche vocea lui, cealaltă voce, încă plină de speranță, de acum trei ani (aproape patru), când, timp de aproape o vară întreagă, am mers de câteva ori pe săptămână, împreună cu Irina Tarabac Izverna și mult ajutată de ea, pentru a sta de vorbă cu Alexandru Vona despre "viața și
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
Ștefan Cazimir a urmat cursurile Universității într-o perioadă mai puțin glorioasă din istoria acestei instituții. începutul deceniului 6 n-a înscris desigur un moment fast în destinele culturii române; au existat totuși forme de supraviețuire, iar alături de ele și speranța regenerării. Teoria, critica și istoria literară au plătit un tribut greu ingerințelor politice și dogmatismului ideologic. Dar ceea ce, sub o cenzură atotputernică, rămînea de neocolit în cadrele exprimării scrise putea să se tempereze sensibil în forma comunicării orale. Aici controlul
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
bănuiește"...ť etc. Al doilea motiv: pe pagina de gardă a caietului nr. 1 figura deviza mea de atunci, ŤTout casse, tout passe, tout lasseť, în totală discordanță cu spiritul vremii și cu calitatea de membru UTM. Mă legănam în speranța că profesorul nu va observa. Eroare! A observat. Pentru însemnările Ťireverențioaseť mi-a elogiat spiritul critic, iar deviza de pe prima pagină i-a atras o clătinare din cap și un vag surîs ironic, sancționînd mai mult lipsa mea de gust
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
lui.ș...ț în anul 1963, Poetul Voiculescu, grav bolnav și nevoit să zacă într-o cameră de 11 m.p. (unsprezece metri pătrați) la un loc cu cele două surori ale lui, cînd a văzut că nu mai este nici o speranță de a redobîndi spațiul lui m-a chemat și mi-a spus că Ťsoluția se află în mîna meať fără să îmi spună ce a decis. în luna martie 1963 a hotărît să înceapă a treia grevă a foamei, care
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
după ce privești soarele glorie și golire, diferența ține doar de ordine asta, bineînțeles, în comoara noastră de limbă unde și o singură literă poate să-și bată joc de marile sentimente și de cu nimic mai pre(a)joasele lor speranțe, rămase datoare sau în urmă o simțisem pe pielea mea într-o vară, căldura urcase 38 de grade și gîfîia asfaltul era plin de adînciturile tălpilor, într-un fel asta îți dădea ghes să intri în direct cu gloria vedetelor
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
în conținutul lor, stau față-n față la paginile 434 și 435 (incluse în culegerea Nimic n-ar trebui să cadă, 1997). În cea dintâi, Și din nou scrisorile..., a scrie - poezii? - înseamnă a trimite scrisori spre nicăieri, nu fără speranța de a triumfa scriind nimic despre nimic. Astfel "rezumat", poemul ar suscita dezolare, dar citit în întregul său el aduce mai degrabă a sfidare stenică lansată zădărniciei suspectate a scrisului: Și din nou scrisorile spre nicăieri// un lănțișor de argint
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
are originalitate stilistică și construcție epică pe contrapuncte și complementarități. Persoajele naratoare din Pulsul lui Pan și Băgău au multe în comun: și Vlada și Andreea sînt studente la Litere cu pulsiuni nevrotice și derive marginale, ambele sînt îndrăgostite fără speranță, imaginează relații hipersexuale, se dedau unor explorări frenetice ale simțurilor. Vitalității derutate a vîrstei nu-i ajung lecturile, muzica, discuțiile despre artă cu prieteni; existența în România anilor 2000 e dezamăgitoare din toate punctele de vedere. Dar, dacă Ioana Baetica
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
gleznă Uriașă, Pîrîul umflat De ploi, Un NU șoptit De bunul Dumnezeu. * Plecatul este Și el un prilej De tristețe De parcă iubirea N-ar recunoaște rotunjimea Pămîntului Ci numai primejdiile Și ispitele De-a stînga și dreapta Oricărui drum. Toată speranța Este-n porumbarul Cuminte Și măceșul înflăcărat, în popoarele de păsări Călăuzite spre Cuiburi De toate aceste semne, Precum și de nodurile Făcute de noapte, Scrijeliturile rămase După trecerea norilor... * Drumuri ale îngerilor și sfinților Prin sate: Fiecare are un fel
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
-i asigura o bună vizibilitate asupra României și a celor ce se petreceau în ea (din punct de vedere social-politic și cultural mai ales). Prin prieteniile românești cultivate de-a lungul anilor, prin curiozitatea față de evenimentele publice din țară, prin speranțele pe care și le pusese în partidul conservator-democrat "de sub șefia marelui nostru bărbat de stat Take Ionescu", - căruia i se alăturase prin intrarea în partid și prin participarea la turnee politice - Caragiale a rămas în permanență legat de țară. Cum
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
scoase anume ca să combin amarul dulce al cafelei cu săratul dulce al măslinei. O bandă degradată, cu tangouri de pe vremea cănd o cunoscusem pe Tamara Nikolaevna, elevă!, fășăie lent ăn englezește. Cerul ănchis, inima caldă de amintirea prozei lui Titel, speranța căt portocala, văntul peste acoperișurile verzi, găndul că, iată, de mult nu mi-a mai dat un telefon Dinescu, ăncă o gură de cafea, o măslinuță controlată la sămbure cu vărful limbii, fraza, fraza care se ăncheie. * Azi la prănz
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
seducție în bucătărie căci, uite, ce rost are să fii senin și măreț la ce-ți va folosi să te admire, să zicem, o sută de oameni dacă tu îți pierzi din suflet cu fiecare răsuflare dacă cineva anume consimte la speranță dar nu mai știe nevoia de a-ți da un telefon noaptea să te cheme la el când nu mai circulă nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
13 sept., la ora 8,40, pleacă trenul spre Hendaya. Aici rămăne Nina, a opta parte din viața mea; și foarte multe suferințe ": astfel se încheie Jurnalul, cu notația din 5 septembrie 1945. Și, totuși, oricăt ar părea de curios, speranța ăi rămăsese întreagă: e adevărat că Mircea Eliade venea la Paris fără nici un ban, fără nici un sprijin material ori moral; dar aducea cu el, pe lăngă o cultură și o inteligență ieșite din comun, o extraordinară putere de muncă și
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
ianuarie 1945); Mizeriile aceste spirituale și mentale în care mă zbat mă împiedică să lucrez, să scriu, să iau note. Dar e ciudat căt de lucid sănt uneori... Mă întorc în lume din ce în ce mai pesimist și totuși cu o nouă, nebunească speranță " (11 aprilie 1945); M-am așezat la birou și am reănceput lucrul. Aud din nou zgomotele orașului, după 7 luni în care nu auzisem decăt ecoul valurilor. Mă reăntorc acum în lume. Vreau să reăncep să trăiesc. Aștept viza franceză
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
acestor zile de toamnă are cu adevărat importanță, îmi pare, zic, atît de rău de lepădarea clipei celei repezi pentru niște lucruri ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele de antilopă neagră și umblu, cu viziera trasă bine pe figură, ca un năuc beat de propanolol, printre morile de vînt (zefiri lunguieți și musoni
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
discursul de recepție al distinsului bucovinean, și-a argumentat elogiul și pe bogata publicistică, pe fragmentele pe care noul venit le dăduse la iveală din viitoarele sale studii despre mitologie, ornitologie și botanica populară. Se puneau în proaspătul academician mari speranțe, care au fost confirmate de el cu prisosință, speranțe-certitudini că el - scria Hasdeu - îi va face cunoscuți, “în toate ale lor”, pe țăranii români, “nu numai pentru că poartă în vinele lor sângele legionarilor romani și matroanelor Romei, ci pentru că acel
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
un beauté artistique et d^une actualité idéologique surprenantes, même pour le lecteur exigeant de notre époque”. Gânditorul Budai-Deleanu îl întrece pe istoricul și lingvistul din el, despre care se vorbește pe larg în prefață. Ar putea să pară gratuită speranța că traducerea Țiganiadei în franceză, abia acum, ar mai putea recupera ceva din semnificația unei opere scrise acum două secole, dacă ideile scriitorului privind discrepanța între visurile umanității și neputința împlinirii lor n-ar fi atât de pregnant actuale. Pentru
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Iată-mă, deci, din nou la etajul V, parcă fără speranță, parcă fără chef, reînnodînd șirul scrisorilor mele către dumneavoastră. Drumul de ieri (Mangalia-Iași) a fost dur. Plecat la 13 și ajuns la 24, într-un tren fără vagon-restaurant, pe-o vreme fierbinte, am avut și neplăcerea de a găsi blocul
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
poemele sale. Nu-l micșorăm pe nici unul procedând astfel; chiar scriind despre autori după ce am reparcurs toată opera poetică a fiecăruia, tipul de prezentare căruia îi rămân fidel îmi impune să examinez mai îndelung un număr redus de poezii, în speranța că voi spune esențialul despre poetul întreg. Din abundenta producție lirică a lui Ioan Alexandru (1941-2000) - ce-mi era familiară până la declanșarea lungii serii de Imne din care marele poet de până atunci se retrăsese în mod anevoie explicabilă... - am
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar ,,omul”, poartă o ușă grea: Parcă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]