774 matches
-
sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o mamă puternică; măcar așa vrei tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un război este ca și cum ai începe să pășești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el se află undeva, deasupra ei, că întreagă fosa, cu culoarele, cu obiectele ei și cu ușile secrete, cu tunelul, cu cimitirul subteran, se află undeva, deasupra acelui cer, deasupra geamlâcului prin care pătrundea lumina zilei. Un cântec de cocoș spintecă subit liniștea (ca și cum în momentul acela s-ar fi creat lumea din nou sau s-ar fi dărâmat subit), parcă anunțându-l pe Gerard că dincolo de geamlâcul-stea, ar fi o cu totul altă viață, cu fosa ei, cu labirinturile ei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până jos dintr-o singură mișcare a mâinii și îi înfipse țărușii în măruntaie. Animalul începu să guițe, agonizând, ceea ce atrase imediat atenția rechinului, care,cu o singură lovitură a cozii, se apropie până atinse peretele navei, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un codicil prin care se modifică vrerea cuiva care nu mai are puterea să se opună ce să mai spui de alfa și de omega de anularea Întemeietorului prin ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și femeile ca dihăniile fabuloase se fac la loc se fac În două În trei În șapte lumea o codobatură cu coada lungă măturînd aici adunînd dincolo) — Vodcă, mai vreau hîc vodcăă! Rasputin, Rasputin, the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimic altceva în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rădăcină. - Așa a apărut Krog pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-a mai avut putere să sufle. Zisese Moru că Încă din ziua nașterii mele Își dăduse seama că pe mine mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se auzi un glas de femeie. Nu-l slăbiți, că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
afară un glas necunoscut. Eu ți l-am omorât pe Buze. Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci o umbră se repezi asupra lui, cu sulița Întinsă. Vârful ascuțit se afundă, clefăind, În burta păzitorului, spintecându-l, iar cel care ataca, Începu să răsucească sulița În măruntaiele nenorocitului, de parcă ar fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre ei căzu peste mine, strivindu-mă. O suliță Îl spintecă pe un altul care o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care dădu un fel de fleoșcăit, iar sânge de două feluri, negru și roșu aprins, prinse a-i curge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase și spintecându-i vinele și tendoanele. Când m-am sculat de sub el, nu mi-am mai găsit sulița. Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu amândouă mâinile de beregată, iar printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
felul de treburi de-astea. «Fir-ai al dracului!» - zice - « Am priceput eu de ce-ai venit, și-o să termin și cu tine și cu mine chiar acum. Fir-ai al dracului!» - zicea, chiar așa-i spunea, Înțelegi. «O să te spintec - zicea și rîdea“ - zice Ambrose - „de-ți Îngheța sîngele-n vine și atunci“ - zice - „a pus mîna pe un cuțit mare de pe tejghea și-a Început să-l fugărească pe negru prin toată cîrciuma. Doamne, a fost groaznic!“ - zice. „Bietul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă viile și peste tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza spintecă lubeniță, iar tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă. Miercuri, 13 septembrie Globul de aur al toamnei și-a risipit pârguitele-i țăndări peste livadă și țarină. Apoi s-au iscat niște ploi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din scripcă, interpretând melodia vestită de Haydn din oboi și coarde! Bine că avea un arcuș sprinten, dăruit de bunicul și care-l scosese de multe ori din încurcătură. Licuricii îl pândeau geloși aruncând scântei printre straturi! Deodată un fulger spintecă întunericul urmat de un tunet, care îl băga pe Radu sub cearșafuri. Îngrozit chemă ajutoare zbierând pițigăiat: - Bunico! Bunico! Pare că totuși furtuna se apropie și peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Winshaw sunt ținute și câteva cazuri extrem de periculoase - bolnavi mental, înțelegeți - în condiții de maximă securitate. — Și ce-i cu asta? Se pare că azi după-amiază a avut loc o evadare, a fugit unul din acești bolnavi - un criminal care spintecă beregate: un ucigaș care omoară fără milă și remușcare. Ce crimă! Viața omului care are ghinionul să-și încrucișeze drumul cu al lui într-o noapte n-ar mai dura nici o oră! — Dar, domnule sergent, ospiciul se află la peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
partea lui, hotărî să le arate că, dacă se săvîrșiseră într-adevăr cruzimi, acestea nu porniseră de la el și vinovată era firea aspră a ministrului lui. Astfel, într-o bună zi, folosind un pretext oarecare, porunci ca acesta să fie spintecat în două, în mijlocul pieței din Cesena, punîndu-i-se un butuc de lemn și un cuțit însîngerat alături. Sălbăticia acestui spectacol a provocat satisfacția poporului și în același timp uimirea lui. Dar să revenim de unde am plecat. Așadar, socotindu-se destul de puternic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se depărtează spre stânga, de undeva, din față s-a auzit pufăit de locomotivă ce părea că a pornit din loc cu încărcătură grea. „Hopaaa! Iată-ne și aproape de gară. Să dăm semnal că suntem aproape de obiectiv... Un pitpalac a spintecat noaptea... În scurtă vreme, a sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care-i situația? Din față s-a auzit pufăit de locomotivă. Alte mișcări ai mai sesizat? Mi s-a părut că am auzit și scârțâit de saboți de frână. Înseamnă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce-o fi În mintea timizilor ucenici ce-și ascultau poeziile scrise prin poduri, garsoniere și orfelinate În dureri numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers, pornind de la titlu-n jos, și călcate cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un deget În ureche. Urmează o minunată mostră de proză scurtă dar veselă, deasupra excepționalei semnături a lui Romeo Popescu: Noaptea de amor. Topica e foarte sănătoasă, Încă din start, provenind parcă din topinambur (nap porcesc): „Doar buzele noastre Îngemănate spintecau farmecul nopții”. Astfel spintecat, farmecul se ducea-ncotro vedea cu ochii, dar rămîneau buzele Îngemănate. Cei doi Îndrăgostiți plecau apoi În parc, că bătea vîntul, și se duceau la el acasă. Unde Începeau să Întreprindă niște lucruri care de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aia. — Ei, la dracu’. Nu-i pe lumea asta negru care să mai fie bun de ceva după ce-a fost Împușcat. Ești un negru de treabă, Wesley. Peste turuitul motoarelor și zgomotul Înalt, strident, pe care-l făcea barca spintecînd apa, simți În inimă un cîntec ciudat și adînc. Așa se simțea mereu cînd se-ntorcea acasă. „Sper să-mi repare brațul“, se gîndi. „Am mare nevoie de brațu’ Ăsta.“ Denunțul Mai demult, În Madrid, Chicote era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace într-o pânză groasă de câlți. În vreme ce țăranii se vânzoleau, coloana de soldați se târa pe șosea ca o uriașă râmă neagră. Raze de soare jucăușe, căzând pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]