984 matches
-
mare, chiar lângă școală, cu vreo trei-patru sute de metri mai departe de locuința mea, de aceea mi-am schimbat direcția de mers către casă, În mod special, ca să pot să trec prin fața casei sale și să pot s-o spionez de fiecare dată; dacă este prin curte sau În grădină Îngrijind florile sau, În cazul că nu este În raza mea vizuală, să pot să-mi imaginez ce face În acel moment, cum este Îmbrăcată, ce mănâncă sau ce citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cuvinte pe care eu Încerc să le fixez acum În capcana textului. Există doar un abur de energie ce se interpune Între mine și percepția mea; lucrurile mi se pun Împotrivă, nu se dau la o parte nici un moment, mă spionează de parc-ar avea și ochi, și mâini, și gheare, apoi, când vreau să le ating, odată se deschide o falie În care alunecă toate și rămân suspendat, izolat Într-un vid lipicios, fără să Înțeleg ce se petrece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În mreaja mea, o cuceream; altfel, după ce-am terminat de povestit, ne-am trezit brusc că nu știam ce să ne mai spunem, nu știam cum să ne comportăm, ce să facem cu corpurile noastre În fața celorlalți, care ne spionau subtil și nouă ne era frică să nu fim caraghioși, prin stângăcia gesturilor nude nesofisticate Încă de nici o convenție. Se vedea de departe că eram doi adolescenți Îndrăgostiți, ce-și caută un limbaj de comunicare mai concret decât cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În capete de șerpi tăind aerul cu limbi ascuțite; pe suprafața internă a tăbliei: gravură cu scena lui Lot ademenit de fiicele sale; carnea se lăfăie pufoasă, puhavă, putredă, sângele roșu apăsând pielea albă, gesturi bolnave; otrăvite privirile, mă surprind spionat de un ochi ascuns, aerul e Înecăcios; mă apasă lichid, se lipește de pielea mea, nu știu când m-am dezbrăcat, Își descheie bluza sau poate i-am descheiat-o eu În timp ce ea mă Îndeamnă cu privirile provocatoare, fusta alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual se diminuează treptat și orice atingere de corpul femeii mă cutremură visceral ca un atentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lecturilor posibile, În 2, perspectiva este mimetică, imitativă, semnele având un grad minim de emancipare față de obiect. Funcția poetică va fi, teoretic, subordonată funcției referențiale: „Încerc să scap de literaritate și să mă apropii mai mult de literalitatea personajului, Îl spionez pas cu pas“ (p. 15). Practic, poeticitatea irumpe În mai multe secvențe, contrazicând fericit punctul de vedere teoretic ce echivalează scriitura cu lectura unor tipuri de discurs pur, neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu-l“ (p. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
altele roșii sau verzi, iar câteva translucide. Rhyme avu sentimentul, ca de fiecare dată când privea prin obiectivul unui microscop, că este un fel de voyeur care examinează o lume care nu are nici cea mai vagă idee că este spionată. O lume de altfel foarte revelatoare. - Păr, izbucni Rhyme în timp ce studia o dungă lunguiață. Păr animal. Trase această concluzie din mulțimea de straturi ce puteau fi observate. - Ce animal? - Aș spune câine, răspunse Cooper. Rhyme arătă printr-un gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să lăsăm circul deoparte deocamdată. De ce altceva ne-am mai putea lega? Movila Câinilor e chiar lângă intrarea pe aleea de călărie, da? Nu e atât de evident, dar s-ar putea să îi placă și lui caii sau să spioneze vreun călăreț. Ar putea să își aleagă noua victimă de acolo. Poate nu pe următoarea, dar ne-ar fi util să presupunem că așa va fi - mai ales că pare să fie singura noastră pistă solidă. - Parcă e și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era în acest parc erau un motiv îndeajuns de puternic pentru a arde în focurile gheenei. La un moment dat totuși, când încă se afla în parc, începu să se simtă ușor neliniștit. Se gândi imeadiat la bărbatul care îl spionase la hotel, cel în salopetă și cu cutiuța cu unelte în mână. Pastorul era destul de sigur că îl mai văzuse încă o dată, reflectat în vitrina unui magazin, nu departe de hotelul în care era cazat. Sentimentul pe care îl simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cap. - Câinii! - Cum? întrebă nedumerită Sachs. - Ai dracului câini! Privește lista. Părul animal și noroiul din Central Park provin de la Movila Câinilor! Uitați-vă afară pe fereastră, spuse el și făcu un gest sugestiv spre priveliștea din fața casei. Nu o spiona pe Cheryl Marston de fapt pe potecă; atenția lui era spre circ. Ziarul, foaia găsită în Mazda, priviți titlul: „Distracții de primăvară pentru copiii de toate vârstele”. Sunați la ziar - vedeți dacă este despre circ. Thom, sună-l pe Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de gând să facă o vizită mai prelungită la New York. — Tocmai am vorbit la telefon cu Gerard. Mi-a spus că ai plecat azi-dimineață cu un geamantan mare cât un Land Rover. — L-ai sunat pe portarul meu să mă spionezi? strigă Adriana uitând că șoferul lui Toby putea auzi tot ce vorbește. Cum ți-ai permis? — L-am sunat pe portarul meu, replică doamna de Souza. Adriana, Credeam că am lămurit problema asta. Tatăl tău nu a fost încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
păți, că vreți să faceți filme și alte chestii, mă luați ba cu epoca, ba cu obsedantul deceniu, da’ ce eu sunt prost, auzi că le corespunde casa cu perioada istorică, care istorie, domnule, ce istorie, asta așa, ca să mă spionați, să mai aruncați un ochi, să vedeți dacă n-am ascuns ceva, dacă mai am ceva, și pe urmă, tuleo! Pe Ecaterina tot așa au băgat-o la zdup, mă rog, nu dumneavoastră personal, cu dumneavoastră nu am nimic, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rău închis picura pe o farfurie murdară. Pe masă se afla o bucată de pâine abandonată printre fârâmituri, lângă un cuțit. Am luat pâinea și am început să o mănânc. Mama ta era în camera de sus, se odihnea. Am spionat-o în penumbră prin ușa întredeschisă: doar în chiloți și cu maioul de mătase cu bretele înguste. Cearșaful era strâns la capătul patului, unde-l împinsese cu picioarele. Fața îi era acoperită de părul des. Poate dormea și mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în mână avea o pungă în care se vedea prosopul meu de plajă. M-am oprit lângă ea, nu m-a văzut. Străzile începeau să se animeze încet. Îmi veni în minte ziua aceea în care o așteptasem în mașină spionând-o. Era cald, ea era machiată, mergea legănându-și șoldurile, îmi plăceau tocurile ei înalte, îmi plăcea că era vulgară. Cât timp trecuse? Acum era îmbrăcată cu halatul acela prea larg, slăbise și mai mult în timpul verii. Doar acum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-am întrebat care. Dar am zâmbit pe întuneric și am simțit cum pielea obrazului mi se încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult îmi plăcea s-o spionez. Eram fericit, nu ne dăm niciodată seama că suntem, Angela, și m-am întrebat de ce asimilarea unui sentiment atât de binevoitor ne găsește întodeauna nepregătiți, rătăciți, așa încât știm doar cum este dorul de fericire sau continua ei așteptare. Eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în fața lui, dar odată s-a văzut în situația de a da drumul unuia din acele discursuri patriotice reglementare în prezența lui și-a celorlalți soldați. Bietul căpitan nu-și putea dezlipi ochii de la ochii și de la gura istețului băiat, spionându-i mimica, ceea ce nu-l împiedica să nimerească altceva decât locurile comune ale discursului, până când, alarmat și speriat, nemaistăpânindu-se, i se adresă soldatului, zicându-i: „Ce, zâmbești?“, iar tânărul: „Nu, domnule căpitan, nu zâmbesc“, la care celălalt: „Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe socrul meu ca sa aflu unde mergea în fiecare după-amiază atât de pus la punct nu mai suporta amânare. Eram așa de emoționată, chiar speriată - ce tărăboi ar fi ieșit, dacă s-ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul! Și totuși, într-o după-amiază de primăvară, m-am postat pe o străduță laterală și am așteptat să se arate, îmbrăcat de sus până jos în negru, cu pălărie și pardesiu. Era răcoare și umezeală, pentru că plouase, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Dar încasatorul improvizat apuca mașina de cusut de un picior și se străduia să o miște, prefăcându-se că vrea să o scoată afară. Obosiți de eforturile depuse inutil, băiețașii se așezau în cele din urmă, gâfâind, pe covorul peticit, spionându-se cu coada ochiului. Odată, trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unei baronne Puffendorf. Uneori mă asemăn lui Sherlock Holmes: fentându-l cu viclenie pe controlor, pe care l-am mituit cu un interesant tom dedicat numismaticii paraguayene, am Încercat, ca neîndurătorul dulău din Baskerville, să aud și, chiar mai mult, să spionez cele ce se petreceau În respectiv cușeta feroviară. (Colonelul se retrăsese cu noaptea-n cap). Din toată investigația, m-am ales doar cu tăcerea absolută și cu bezna. Dar neliniștea n-a durat mult. Spre surprinderea mea, am zărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În regulă cu el. — Întocmai. — Dar de unde a apărut? Nu văd decât o singură posibilitate, spuse Ted. Individul a venit din sferă. Sau, cel puțin, a fost creat de către sferă. De către Jerry. De ce ar fi făcut Jerry așa ceva? Ca să ne spioneze? Ted clătină din cap: — M-am gândit la asta, spuse el. Am impresia că Jerry poate să creeze lucruri. Animale. Nu cred că Jerry este un calmar uriaș, dar a creat calmarul care ne-a atacat. Nu cred că Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu ochii căci în goliciune se ascunde misterul. În nici un caz n-ai să găsești viața din ființă tăind-o cu lama în secțiuni subțiri sau, înfingîndu-i cum îmi faci mie, în adînc, prin ace lungi, vreun ochi artificial să spioneze ce-i acolo. Te uiți la mine, mă cotrobăi și dînd la o parte țesuturi lipicioase, observi că scormonești într-o oglindă. V. tînăr continui să-l ascult pe Doctorul tînăr în timp ce descopăr ciudatul mecanism al urii. Ciudat că, dacă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tot el răspunde, va fi, dar ca să nu fie afirmă că „noile legi privind apărarea națională, a siguranței, jandarmeriei și poliției sînt URGENTE”. I se pare clar ceea ce nouă ne era neclar: „țara noastră a fost, este și va fi spionată masiv”. Dar maul ni-l ia și ni-l duce la marginea drumului abia cînd elucidează modul cum au desfășurat ungurii un plan „la nivel global”, l-au desfășurat pînă la „Împingerea unor maghiari În organe și organisme internaționale (...) ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
casă. Se vedea că suferă. Avea unghiile roase pînă la sînge. — Tu ești de vină pentru toate astea. Tu l-ai Împins pe Billy să facă așa ceva. — Nu Înțeleg ce spui, dar Îmi cer iertare. M-ai pus să-l spionez pe Raymond. Iar acum ai făcut asta. Ed se Îndreptă spre ea. Ea Îi dădu o palmă și apoi un pumn. — Lasă-ne În pace pe toți! Fisk o prinse și o duse afară. Blînd, fără să forțeze, cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant. „Ai să mă-njuri că nu te-am anunțat“, spunea. „Nu. Dar nu-mi place să fiu luat prin surprindere, am impresia că sunt spionat. Detest asta.“ Se uitau unul la celălalt și Ioana își ștergea nasul cu o batistă mare bărbătească. „Da’ n-am mai putut sta acasă. I-am făcut o vizită Monicăi, dar și ea pleca la Răzvan și am mers o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]