1,026 matches
-
la etaj. Înțepenește și fixează dreptunghiul întunecos din priviri, ca și cum ar vrea să pătrundă cu ochii minții în încăpere. Știe cine se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își impune să avanseze cu pași calmi și măsurați. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar pe dinăuntru clocotește. Ce-și imaginează? Că o asemenea obscenitate o poate excita? Că va sări de gâtul unui tânăr care se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
noscut simptomul. E în pericol! O nouă provocare o paște. Tot din partea lui Gallus, că n are de la cine altcineva. Probabil nu-i este de ajuns cea de adineaori. De asta n-a vrut să vină! Ca s-o poată spiona și să-i testeze în voie reacțiile, ascuns ca un păianjen veninos ce-și urmărește prada. — E multă aglomerație, îi face vânt Plancina. Paloarea ei o sperie. N-are nimeni niște săruri? se vaită. O pișcă de obraji, în speranța
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în tăcere din buze. Nici nu știe ce s-o roage. Ba da, să-i dea putere să rămână impasibilă. Are nevoie de ajutorul zeiței pentru a se putea controla. Or mai fi și alții puși în sală să-i spioneze reacțiile. E unul din scopurile lui Gallus. Să o scoată din minți. Să o împingă la crize de isterie. Să țipe. Să urle. Să trădeze ce ține ascuns în sufletul ei. — E mult mai frumos să nu ai nevoie decât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi Asinia, murmură cu ură în glas, de mult mi-aș fi pus capăt zilelor, ca să scap de acest coșmar. Sughite întretăiat. Nimeni nu o crede, pentru că nimănui nu-i dă prin cap cât de înfiorător este să fii spionat tot timpul. Să ți simți sentimentele interogate, privirile observate, să ți se numere până și bătăile inimii. Să-ți fie interceptate scrisorile și supravegheate acțiunile? Să nu te afli în siguranță nici în intimitatea camerei de dormit? Dă drumul unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu un oftat, își întoarce ochii spre împărat. În calitatea sa de Pontifex Maximus, nu poartă nici un fel de costum caracteristic, cum au ceilalți pontifex. Toga lui albă contrastează strident cu mantia de un roșu inconfundabil a Regelui Sacrificiilor. Îl spionează pe bătrân, pe sub gene. Un actor pătruns de propria-i importanță pe scena vieții. Nu este un om de geniu, dar posedă o calitate rară: instinctul lucrurilor posibile. Trăsăturile feței i se contractă. Când și-a anunțat intenția de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâncarea, să aranjeze treburile În așa fel Încât mâine să nu aibă nici un foc de aprins. Chiar și televizorul rămâne deschis toată noaptea, numai că sunt nevoiți să aleagă de pe acum canalul. Diotallevi al nostru are o mică lunetă și spionează tâlhărește de la fereastră, și se desfată, visând că este de partea cealaltă a străzii”. „Dar de ce?” am Întrebat. „Pentru că Diotallevi al nostru se Încăpățânează să susțină că e evreu.” „Cum adică mă Încăpățânez?” Întrebă atins Diotallevi. „Sunt evreu. Dumneata ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu Celălalt. Am petrecut o noapte albă. Totul era clar; eu nu puteam suporta ca tu să stai cu el. Sandra nu avea nici o legătură. Au urmat șase luni dramatice, În care eram pe urmele tale, suflându-ți În ceafă, spionând menajul tău, spunându-ți că te voiam În Întregime pentru mine, și convingându-te să-l urăști pe Celălalt. Ai Început să te cerți cu Celălalt, Celălalt a Început să devină exigent, gelos, nu ieșea seara, când era În voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suspiciunile. Elspeth decădea tot mai mult. Va fi prădată și înșelată. Îi scrise o scrisoare cu obiecțiile sale și i-o strecură sub ușă. Ea nu dădu semne că ar fi primit-o sau citit-o. Băiatul rămase. Andrew îl spionă de după zid, urmărind cum se achită de treburile casei, ca o nălucă venită să-l urmărească. Trebuia să trăiască atât de aproape de acel ceva care îi inspira teamă: alb dar nu chiar alb, o combinație între fiii săi morți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridică privirea, ascultând zgomotele străzii. După o vreme, realizează că doamna Macfarlane plânge. — De ce ești așa, Chandra? Te-am luat în casa mea. Te-am ajutat și uite ce-mi faci! De ce ești așa? Domnul Dutta crede că l-ai spionat. I-am spus că nu este așa. Pentru că n-ai făcut asta, nu? Spune-mi, Robert, l-ai spionat? Ce faci toată noaptea? Întrebările curg una după alta, ca apa care explodează printr-un dig spart. Bobby îngheață. A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
luat în casa mea. Te-am ajutat și uite ce-mi faci! De ce ești așa? Domnul Dutta crede că l-ai spionat. I-am spus că nu este așa. Pentru că n-ai făcut asta, nu? Spune-mi, Robert, l-ai spionat? Ce faci toată noaptea? Întrebările curg una după alta, ca apa care explodează printr-un dig spart. Bobby îngheață. A mai văzut-o o singură dată plângând. Domnul Dutta spune că-i faci tot felul de comisioane doamnei Pereira. Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toată noaptea? Întrebările curg una după alta, ca apa care explodează printr-un dig spart. Bobby îngheață. A mai văzut-o o singură dată plângând. Domnul Dutta spune că-i faci tot felul de comisioane doamnei Pereira. Crede că-l spionai în numele ei și mai crede că ne spionezi pe toți pentru englezi și cineva ar trebui să pună mâna pe tine. Mai zice că doamna Pereira este o șarlatancă și că va anunța poliția. I-am spus să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apa care explodează printr-un dig spart. Bobby îngheață. A mai văzut-o o singură dată plângând. Domnul Dutta spune că-i faci tot felul de comisioane doamnei Pereira. Crede că-l spionai în numele ei și mai crede că ne spionezi pe toți pentru englezi și cineva ar trebui să pună mâna pe tine. Mai zice că doamna Pereira este o șarlatancă și că va anunța poliția. I-am spus să nu fie prost, pentru că doamna Pereira este o mare... este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-și ciugulește părul de pe picioare în mjlocul lor. — Doamnă Macfarlane, să nu vă mai duceți la doamna Pereira. Nu este un medium bun. Înainte de a putea să-și termine fraza, doamna îl pleznește peste față. — Și pe mine m-ai spionat? De asta stai aici, să spionezi? El nu poate să-i răspundă, încearcă să rostească un „Nu“. Ea spune foarte încet: — Poți să pleci chiar acum. Ia-ți lucrurile și pleacă de aici. — Ambaji... — Doamnă Macfarlane? — Nu mai sunt Ambaji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mjlocul lor. — Doamnă Macfarlane, să nu vă mai duceți la doamna Pereira. Nu este un medium bun. Înainte de a putea să-și termine fraza, doamna îl pleznește peste față. — Și pe mine m-ai spionat? De asta stai aici, să spionezi? El nu poate să-i răspundă, încearcă să rostească un „Nu“. Ea spune foarte încet: — Poți să pleci chiar acum. Ia-ți lucrurile și pleacă de aici. — Ambaji... — Doamnă Macfarlane? — Nu mai sunt Ambaji a ta. — Doamna Elspeth Macfarlane? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
altele roșii sau verzi, iar câteva translucide. Rhyme avu sentimentul, ca de fiecare dată când privea prin obiectivul unui microscop, că este un fel de voyeur care examinează o lume care nu are nici cea mai vagă idee că este spionată. O lume de altfel foarte revelatoare. - Păr, izbucni Rhyme în timp ce studia o dungă lunguiață. Păr animal. Trase această concluzie din mulțimea de straturi ce puteau fi observate. - Ce animal? - Aș spune câine, răspunse Cooper. Rhyme arătă printr-un gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să lăsăm circul deoparte deocamdată. De ce altceva ne-am mai putea lega? Movila Câinilor e chiar lângă intrarea pe aleea de călărie, da? Nu e atât de evident, dar s-ar putea să îi placă și lui caii sau să spioneze vreun călăreț. Ar putea să își aleagă noua victimă de acolo. Poate nu pe următoarea, dar ne-ar fi util să presupunem că așa va fi - mai ales că pare să fie singura noastră pistă solidă. - Parcă e și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era în acest parc erau un motiv îndeajuns de puternic pentru a arde în focurile gheenei. La un moment dat totuși, când încă se afla în parc, începu să se simtă ușor neliniștit. Se gândi imeadiat la bărbatul care îl spionase la hotel, cel în salopetă și cu cutiuța cu unelte în mână. Pastorul era destul de sigur că îl mai văzuse încă o dată, reflectat în vitrina unui magazin, nu departe de hotelul în care era cazat. Sentimentul pe care îl simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cap. - Câinii! - Cum? întrebă nedumerită Sachs. - Ai dracului câini! Privește lista. Părul animal și noroiul din Central Park provin de la Movila Câinilor! Uitați-vă afară pe fereastră, spuse el și făcu un gest sugestiv spre priveliștea din fața casei. Nu o spiona pe Cheryl Marston de fapt pe potecă; atenția lui era spre circ. Ziarul, foaia găsită în Mazda, priviți titlul: „Distracții de primăvară pentru copiii de toate vârstele”. Sunați la ziar - vedeți dacă este despre circ. Thom, sună-l pe Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
turcul ți-a poruncit s-ajung teafăr la Brăila te-a făcut să bănuiești... — Dar nu e nici o problemă! - răspunse surâzător grecul. Chiar de m-aș fi gândit, pentru că într-adevăr mă puteam gândi că te-au pus să mă spionezi să știe dacă mi-a mai rămas ceva... Dar nu m-au pus, uite, mă jur pe Maica Preacurată... — Nu trebuie să te juri! - îl opri grecul. Chiar de-ai fi iscoadă, ești o iscoadă de treabă și văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să...Suntem În război, n-ajunge vata pentru răniții noștri români, pe frontul antibolșevic și dumneavoastră... Pentru uzul dumneavoastră personal, treacă-meargă... - Nu te privește uzul meu personal!, strigă mama. - ...dar pentru o scroafă de rusoaică, parașutată la noi, să ne spioneze, să ne otrăvească fântânile, să ne ucidă copiii... - N-ai copii! - Eu nu - dar dumneavoastră... - Ei, află că spioana nu mi-a otrăvit copilul - și a stat la masă, cu noi, ca un om, ca un oaspete! - ... să ne saboteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției sale, ea se plimbase ca o leoaică în fața ferestrei, spiona, triumfa la fiecare minut trecut, îl și vedea deja posedând-o, aștepta cutremurată de un sentiment tulbure de dorință, s-ar fi vrut și ea în acea clipă iubită, dincolo de ani, dincolo de realitate, dincolo, dorința, dorința nu iartă pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei, să sară într-un picior și să bată din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu am simțit că relația noastră pierde în profunzime, poate de vină era maman pe care o bănuiam foarte aproape de tine, mereu în spatele vorbelor tale, a gesturilor tale, eram obsedată de faptul că tu erai trimisă de mama ca să mă spionezi, știu, e fără doar și poate o prostie, o manifestare de om maniac, daca așa stau lucrurile. Acum sper să reluăm firul vechii noastre amiciții, nimic nu ne mai stingherește, eu cel puțin sunt gata să reintru în joc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exact cum vrea Froehlich. Trăgând cu poftă aer În piept, continuă să-mi povestească ceva de pe vremea când era copil și stătea lângă un han sătesc. Obișnuia să se joace Împreună cu ceilalți copii În curte. Într-o zi i-au spionat pe angajații de acolo; ziua următoare s-au costumat și și-au deschis propriul local, făcând cartofi din pietre și prăjituri din noroi. Aproape de fiecare dată Dora era cea care Își asuma rolul de maître d’, pentru că Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]