1,910 matches
-
și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul și numeroase altele răspândite prin scrierile politice sau memorialistice pun în valoare mijloace remarcabile: caricatura rapidă, umorul popular, bogăția vocabularului, spontaneitatea replicii. „Fiziologistul” are un fel de jubilație răutăcioasă în contemplarea tipului social care, odată individualizat, este pus să susțină un adevărat recital pentru a-și dezvălui ridicolul. Scriitorul adoptă întotdeauna poziția omului de rând, plin de bun-simț, care persiflează cu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
mental această realitate după legi autonome (logica), dar În același timp o condamnă la izolarea În abstracțiune, la pierderea contactului cu viul existenței. În mod invers simetric poate fi văzută și imaginația: incapabilă să sintetizeze viziuni teoretice piramidale, ea are spontaneitatea și forța de a crea viziuni inedite, neașteptate, revelatorii, dacă nu neapărat prin „materialul” (imagini) folosit, atunci prin modul (alogic) de Îmbinare a acestuia, de a da așadar expresie unor conținuturi interioare sau transcendente necunoscute și poate mai adevărate. Tocmai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
culturale. Nu dintr-o perspectivă critică Înaltă, ci din cea În care un lector e dublat de autor (de opinii, În primul rând), la rândul său dublat de un „ce” interpretativ. Interpretul, criticul, stilistul se ascund mereu Îndărătul măștii de spontaneitate pe care autorul o poartă În general cu nonșalanță. Simbioza cu obiectul de interpretat nu poate fi privită ca o alteritate perfect conservată a acelui obiect. Ipotezele privind un alt tip de interpretare ale lui Susan Sontag, de pildă, Își
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
chiar dacă tema nu intră În preocupările noastre de moment, să ne luăm timp pentru a lucra pe ea, să medităm pe marginea ei, să elaborăm texte, să aducem contribuții personale. Nu are rost, cred, să ne adunăm nepregătiți, mizând pe spontaneitatea noastră de moment, pe inspirație, justificând participarea contemplativă prin faptul că lucrăm pe altceva. A declanșa totul pe inspirație mi se pare o pierdere de vreme. Mircea Muthu: Cred că anarhetipul este un concept important pentru Corin. În cele Zece
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu ne trimite anticipat acasă, prin e-mail sau În altă formă, un text gata scris, ci ni-l prezintă la fața locului, Într-o facere ad-hoc, la care suntem invitați să participăm direct. Ceea ce cerea Horea era deci mai multă spontaneitate, mai multă viață. Nu demult, Ovidiu Însuși Îmi spunea că are impresia că formula noastră de lucru este oarecum uzată, obosită, și c-ar trebui ori s-o spargem, Încheind ciclul dezbaterilor, ori să găsim altă formă. Horea Poenar: Orice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu face decât să preia niște senzații sau niște amintiri și să le reasambleze, fiind un instrument combinatoric și nimic mai mult; pe când la Humboldt imaginația se revendică de la un principiu care nu mai stă În scheme, care are o spontaneitate și o putere de autogenerare necontrolabilă de către idee. Aici aș trimite Înapoi la o spaimă a lui Platon. Este posibil cumva ca realitatea să nu fie În Întregime mimetică? Este posibil cumva să existe În existențial un nucleu generator care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor sinonimice, spontaneitatea lexicală, originalitatea metaforică. Eforturile prin care D. desăvârșește transpunerea românească, din slavonă, în proză, a psalmilor (versiune ce apare în ediția bilingvă a Psaltirii slavo-române din 1680) au premers celor cinci ani consacrați de el versificării psaltirii. Autorul Psaltirii în
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
varietate și de o originală viziune caleidoscopică, de la autoportretizare până la pătrunderea subtilă în lumea „celor care nu cuvântă”, lumea ființelor gingașe și umile, evocate în versuri de o cuceritoare blândețe. Poetul evită gesticulația patetică, discursul clamoros, exteriorizându-se cu o spontaneitate firească. Lirica sa dovedește o percepție acută a cotidianului, a obișnuitului, din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
mea de ambele sexe, Meșteșugul de a scrie, Lupta pentru existența spirituală, M. reface teribilist aceleași deziderate: câștigarea unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă, biografia, moravurile autorului) și înlocuirea livrescului (desuet) printr-o spontaneitate adeverită de atracția ,,sexologică” a cuvintelor. În ,,Reporter” (1934-1935), la rubrica „Zigzag”, M. îi prezintă pe poetul simbolist belgian Karel van de Woestijne (din care și traduce), pe expresionistul Erich Kästner, pe esoteristul René Guénon și pe E.A. Poe, spirit
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
și alții); NBA 21-23, 1969-1971-1974 (introd. de M. Pellegrino, trad. de T. Alimonti, L. Carrozzi). Predicile au fost rostite în fața propriilor credincioși din Hippona, iar unele și la Cartagina. Așa cum observă Pincherle, „există în acele discursuri o ușurință și o spontaneitate a expresiei, o vioiciune a coloritului, o fervoare și, în același timp, multă căldură umană, toate astea fiind greu de găsit în argumentarea adesea întortocheată și pedantă a anumitor pagini din marile tratate... E uimitor cum el știe să expună
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care le-a provocat credulitatea lui Grigorie, așa cum transpare din aceste Dialoguri, sunt cel puțin nejustificate în raport cu aprobarea generală de care se bucură, în schimb, Dialogurile lui Sulpicius Severus, cu mult inferioare celor ale lui Grigorie în ce privește finețea, grația, spontaneitatea. În schimb, trebuie să admirăm capacitatea de adaptare a lui Grigorie la acest gen popular și tocmai această capacitate de adaptare constituie una din caracteristicile marii sale personalități. În această operă, Grigorie a renunțat intenționat la acuratețea lingvistică și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
etc. Au fost notate de ascultători și după aceea redactate, deși nici cei ce le-au redactat nu au fost mânați de intenții literare ca în cazul Conferințelor lui Ioan Cassian (aici, pp. ???-???) analoage ca gen. Textele lui Dorotei păstrează spontaneitatea exprimării orale. Temele sunt dezvoltate cu ajutorul unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și mai ales din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența personală a lui Dorotei, completate cu foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dezvoltate cu ajutorul unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și mai ales din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența personală a lui Dorotei, completate cu foarte multe imagini și comparații. Spontaneitatea și prospețimea nu pun în umbră predilecția pentru enumerarea și clasificarea entităților despre care se discută, indiferent că e vorba de diferitele tipuri de păcate, de minciuni, de smerenie și orgoliu, de rațiuni pentru părăsirea chiliei și așa mai departe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puternic pe efect. Prin Cântece de stemă (1971) se revine la superficia lucrurilor, la lirismul civic, însă acum mai discret, mai bine controlat, o confirmare în acest sens fiind turnarea materialului liric în matrița sonetului. Intervine o nouă pendulare, între spontaneitate și virtuozitate. Aceleași lumi onirice captate într-un imagism puternic se regăsesc în Miazănoaptea miresmelor (1973), lumi deschise însă spre alte spații, simetrice, ale cosmosului. Volumele Zenit de anotimpuri (1974) și Sărbătorile anului (1975) reiau alternanța introspecție - expansiune, ceea ce confirmă
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
Streinu, cărora le apreciază „verbul somptuos”. Ca rezultat, fraza sa critică se află mereu în căutarea unor cadențe ale eleganței și ale amplitudinii, voluptuos permeabilă la metaforizări, sintagme de efect și cuvinte rare. Se simte uneori artificiul care ia locul spontaneității, aspirația stilistică putând fi înșelată de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele enunțuri: „Critica se îmbată de robustețea mirosurilor florale, de coloritul fascinant al poeziei, care corespunde sevelor telurice pulsând în ospitaliera geometrie vegetală.” Alteori
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
piesa Haiducii. În spațiul bucovinean numele lui H. poartă cu sine aura unui mit: începătorul de geniu fulgerat de o soartă năprasnică. Versurile sale, „cântecele așteptării”, cum și le-a intitulat autorul, susțin acest mit prin atmosfera lirică vibrantă, prin spontaneitatea expresiei și neliniștea modernă a poetului „cu sufletul strâns între teascuri de cramă”. A fost considerat „întâiul poet modernist al Bucovinei” (Perpessicius). SCRIERI: File de poveste, îngr. I. Negură și V. Posteucă, Cernăuți, 1936; Haiducii, București, 1938. Repere bibliografice: Iulian
HORODNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287450_a_288779]
-
regele Naxosului) și învățații care o slujesc (vraciul și filosoful Numidias). Drama Miros de iarbă îi oferă prilejul unei prefețe, adevărat manifest de teatru modern, inovator, în care susține specificitatea textului dramatic, insistând asupra capacității acestuia de „sugestiune și de spontaneitate”. H. glosează, de asemenea, în jurul menirii regizorului, imaginat ca un „cititor inteligent”, care „întregește” ceea ce este doar schițat în text. Dar piesa nu depășește nivelul unei demonstrații, cu personaje sacrificate tezei, lipsite de o evoluție firească. Dialogul prețios, pe alocuri
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
stres (prezența celui care l-a ascultat o dată îl „obligă” oarecum să-și repete părerile); în intervalul convorbirilor individuale-reuniune, participantul reflectă asupra temei și își clarifică mai bine punctele de vedere. Experiența arată că acest gen de convorbiri nu afectează spontaneitatea, bogăția și suplețea discuțiilor în grup, dinamica proprie reuniunilor implicând o situație inedită, cu efecte sinergice animatoare. Într-o formulă mult mai tehnică și mai avansată, interviul de grup este utilizat ca instrument în terapia familială, în rezolvarea unor tensiuni
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cerințe concomitent: conversația terapeut-client să pară normală, cu schimburi bidirecționale de mesaje; prin întreaga „manipulare” a conversației, de îmbinare judicioasă a mesajelor verbale și nonverbale, să se avanseze înspre atingerea obiectivului propus. Poziția corpului, expresia feței, mișcările ochilor, modularea vocii, spontaneitatea și flerul, umorul și autoironia contează extrem de mult. Terapeutul trebuie să fie un artizan al discuțiilor, un artist în adevăratul sens al cuvântului. Toate aceste lucruri, deși nu sunt simple accesorii, au importanță însă numai în măsura în care se brodează pe o
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Infatuarea, vorbitul prea mult, afecțiunea exagerată, dar și lipsa de interes și alte comportamente constituie contraindicații în procesul terapeutic. Mai generale și semnificative sunt însă cearta cu clientul - te-ai certat, ai pierdut - și comportamentul de „robot”, adică lipsa de spontaneitate facială, corporală și paralingvistică (ton și voce) și vorbire stereotipizată. Referitor la etica terapiei familiale, Codul Principiilor Etice ale Terapiei Mariajului și Familiei din SUA din 1991 prevede o serie de exigențe, dintre care maiimportante sunt: a) Competența - a-ți
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de familie. Individul reflectă experiențele din familie și familia îl învață cum să și le însușească. Principiul terapeutic de bază este de a crea în întâlnirile cu grupul familial o atmosferă de degajare, libera expresie a emoțiilor și experiențelor, creativitatea, spontaneitatea și buna dispoziție, demers în care terapeutul este actorul principal. • Terapia contextuală (J. Boszormenyi-Nagy, D. Vehrich și alții) pornește programatic de la premisa că o terapie eficientă este aceea care utilizează toate aspectele semnificative din diferite orientări psihoterapeutice. Năzuința este de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
emoțional-cognitive; - în limitele constrângerilor și ale resurselor obiective pe care le are familia (din exterior, materiale, dar și calitatea membrilor săi), ea trebuie să tindă în a fi un mediu în care se poate realiza diferențierea, creșterea și împlinirea sinelui, spontaneitatea și comunicarea deschisă; o ambianță de exprimare a eului, și nu una inhibitoare. În caz contrar, familia are șanse să devină un mediu psihopatogen. Rezumând, am putea vorbi și în cazul familiei și a problemelor sale de factori structurali și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub semnul simplității austere, pusă în mișcare de o energie amplificată de zăgazurile unui control drastic, respingând spontaneitatea și improvizația, dar și iscusința meșteșugarului. Apreciat de comentatori exigenți, versul lui s-a aflat la început într-un con de umbră, eclipsat de vedetele așa-numitei generații Labiș, generație din care R. face parte și cu care s-a
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
grupuri în care se îndeplinesc nevoile noastre de exprimare și confirmare a stărilor sufletești, a gândurilor și simțămintelor intime și a aspirațiilor înalt spirituale. În grupurile secundare, care sunt, în general, grupuri mijlocii și mari, raporturile afectiv-emoționale apar mai palide, spontaneitatea și intimitatea mai reduse. Oamenii se angajează în relații cu ceilalți doar cu anumite aspecte ale personalității lor, și nu integral, ca în cazul grupurilor primare; interacțiunile au un caracter mai formal și de multe ori persoanele nu se cunosc
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
că ea nu este, în viziunea lui J. Moreno, o simplă metodă de culegere și prelucrare a datelor referitoare la structura socioafectivă a grupurilor, ci se înscrie într-un corp teoretic destul de bine articulat, în centrul căreia stă conceptul de spontaneitate, atributul esențial al ființelor umane de a simți și a se comporta interpersonal preferențial, potrivit unor resorturi greu deductibile din exterior. Opțiunile sociometrice au caracter spontan în sensul că vin din interior, nefiind impuse. Ceea ce nu înseamnă că sunt iraționale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]