1,115 matches
-
în beznă. Când, în fine, ajunse la un oculist se simți mult mai relaxat decât la alte investigații, deși chipul oftalmoloagei nu lăsa să treacă nimic care să-i trimită indicii despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Se trezi spovedindu-se ca la psiholog și înflorind o descriere migăloasă despre căderile lui în întunecări de o clipă, dar, mai nou, intervenise încă ceva: în plină lumină, culorile îi dispăreau, ca și cum ar fi fost spectator la un film alb-negru. — Ăsta e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
viață, și un mijloc de salvare împotriva slăbiciunilor noastre, ea ar trebui să corespundă gravității și caracterului păcatelor noastre. Acceptând o astfel de pocăință, ne arătăm bunăvoința și recunoștința față de Dumnezeu. Iertarea După ce preotul a cerut celui care s-a spovedit să-și exprime propriul său regret printr-o rugăciune (actul de căință), următorul moment este acordarea iertării. Acesta este momentul eliberator și mântuitor în care, prin mijlocirea preotului, primim de la Dumnezeu iertarea păcatelor noastre. Preotul întinde mâinile asupra capului credinciosului
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
când celebrăm euharistia. Dar, nu există nimic în stare să ne facă să experimentăm atât de profund milostivirea lui Dumnezeu, ca spovada. De aceea, mărturisirea personală a păcatelor este pentru catolici calea obișnuită pentru iertarea lor. Cât de des ne spovedim? Cine s-a îndepărtat, datorită păcatelor grave, de comuniunea de iubire cu Dumnezeu, trebuie să se spovedească cât mai curând posibil. Tuturor acelora care, datorită păcatelor ușoare, au slăbit iubirea lor pentru Dumnezeu și pentru oameni, le este recomandată spovada
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
milostivirea lui Dumnezeu, ca spovada. De aceea, mărturisirea personală a păcatelor este pentru catolici calea obișnuită pentru iertarea lor. Cât de des ne spovedim? Cine s-a îndepărtat, datorită păcatelor grave, de comuniunea de iubire cu Dumnezeu, trebuie să se spovedească cât mai curând posibil. Tuturor acelora care, datorită păcatelor ușoare, au slăbit iubirea lor pentru Dumnezeu și pentru oameni, le este recomandată spovada regulată cel puțin o dată pe an. O celebrare penitențială, în care lipsește spovada personală și iertarea este
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: "Femeilor le plac confidențele, n-ați observat? Simt nevoia să-i audă pe bărbați mărturisind vrute și nevrute. Vocația lor e să stea pitite într-un confesional și să li se spovedească bărbații". Moașa nu făcea nimic ca să astupe gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se discuta pe seama ei, surâdea îngăduitoare. Poate chiar se bucura. Cu o legendă în spate se simțea în siguranță, la adăpost de orice pericol. Privind-o cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dat preotul ca să-ți ispășești păcatele? Să spun de trei ori „Sfântă Mărie născătoare de Dumnezeu“ și un „Tatăl nostru“. Numai atât? strigă Ignatius. I-ai povestit ce-ai făcut? Că ai stopat o lucrare critică de mare strălucire? — M-am spovedit, Ignatius. I-am spus părintelui totu’. El a zis: „Mie nu-mi pare c-ai fi greșit, drăguțo. Aș zice c-ai alunecat doar pe o stradă udă.“ Și atunci i-am spus despre tine. I-am spus: „Băiatu’ meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
derutei, a degringoladei...Se Întrebă dacă nu cumva fusese conectat În timp ce dormea la un dicționar de sinonime cenzurat de tot vocabularul care ar mai fi putut să-i ridice cît de cît moralul. Dacă i s-ar mai fi putut spovedi tatălui său, ar fi căpătat răspunsurile și sfaturile de care acesta făcuse mereu risipă. O parte a vieții lui Franz Weyergraf fusese consacrată sfaturilor date cuplurilor. François Își amintea de capitole intitulate astfel: „Logodnica mediatoare“, „Un singur trup“, „Fidelitatea trupurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scuture și să le facă să strălucească spre a fi demne de oaspetele divin pe care-l cereau: „Prin spovedanie se formează inimile curate În care Iisus Hristos se va simți bine atunci cînd va veni acolo pentru Întîia oară. Spovediți-vă, spovediți-vă spre a preîntîmpina orice nelegiuire!“. Ne-a poftit să venim după el la confesional, unde avea să anuleze acțiunile prin care fuseserăm dați În seama puterii diavolului. Familia mea locuia la Avignon, iar eu mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să le facă să strălucească spre a fi demne de oaspetele divin pe care-l cereau: „Prin spovedanie se formează inimile curate În care Iisus Hristos se va simți bine atunci cînd va veni acolo pentru Întîia oară. Spovediți-vă, spovediți-vă spre a preîntîmpina orice nelegiuire!“. Ne-a poftit să venim după el la confesional, unde avea să anuleze acțiunile prin care fuseserăm dați În seama puterii diavolului. Familia mea locuia la Avignon, iar eu mi-am făcut prima comuniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era mai interesantă cu o femeie decît de unul singur. Cum ar fi fost dacă i-aș fi spus că-mi descususem fundul buzunarului drept de la pantaloni? Și că, exact Înainte de a pleca din clasă ca să mă duc să mă spovedesc În capela liceului, făceam În așa fel Încît să comit un păcat de moarte pe care Dumnezeu avea să mi-l ierte zece minute mai tîrziu? Credea că Îmi spune o noutate informîndu-mă că sperma ieșea din sexul În erecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
odinioară mamei prin intermediul editorului, „Hristos nu ți-a dat o altă menire“. Dumnezeule, dacă Hristos i-a dat cumva mamei și menirea de a mă curăța pe mine de tină, atunci s-a zis cu romanul meu! Prietenii cărora mă spovedeam nu puteau pricepe că părerea părinților mei ar putea să mă chinuie În asemenea hal. „Ai treizeci și doi de ani și Încă te mai temi de tăticul!“, mă luase peste picior o tînără femeie pe care o invitasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la această acuză. Virginski se adresă tăcerii lui: ă V-aș fi spus tot ce știu despre casa asta nenorocită. ă Te cred că mi-ai fi spus. Dar trebuia să fiu sigur. Totuși, nu-mi cere nimeni să mă spovedesc ție. Porfiri își îngustă ochii. Îmi amintești de cineva. Un student. și el era sărac. și mândru. Poate prea mândru. ă Va să zică, un student sărac nu are dreptul la mândrie? Așa credeți? ă Mândria poate fi un lucru primejdios. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nimeni. Călugărul, mai ales, dovedea o mare înțelegere la acest capitol: „Femeilor le plac confidențele, n-ați observat? Simt nevoia să-i audă pe bărbați mărturisind vrute și nevrute. Vocația lor e să stea pitite într-un confesional și să li se spovedească bărbații”. Moașa nu făcea nimic ca să astupe gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se discuta pe seama ei, surâdea îngăduitoare. Poate chiar se bucura. Cu o legendă în spate se simțea în siguranță, la adăpost de orice pericol. Privind-o cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întorsese Prea Sfântul din Franța și avea povești interesante cu Parisul. Se pare că îl potolise pe popa ăla care făcea necazuri la biserica românească. Se adunau toți amărăștenii exilului la el, la binecuvântare și mizilicul împărtășaniei, și în loc să se spovedească după lege, să mai spună și ei una alta, ce mai face unul, ce mai face ălalaltu’, făceau club politic în biserică. Nu vroiau s-o frece doar cu misticismele lor, se dădeau la combatere și analizau la puricare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sfătuit să nu intre în colectivă, că venea acușilea americanii și rezolva situația. Mai e și chestia aia cu stejarul de la răscrucea dinspre Obancea, cu băiatu’ ăla, Sifon, Sirop, cum i-o fi spus, băiatu’ bulibașei. Că s-ar fi spovedit Rela la matale și... P-ormă l-au prins pă băiat. Goncea oftă abătut. - În fine, dacă e să-ți povestesc de istorie cum ziceam și mai adineauri, părinte, nici n-o să-ți vină să crezi ce este la istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mi-am amintit, când fugeam după zăluda aia. Poți să-l chemi pe taica părinte să vină să vadă cum te mângâie-n cap papa de la Roma. Am dat drumul și la televizor. S-a ’ncălzit de-acuma. - Soporan se spovedea, oftă popa. Venea și se spovedea, chiar dacă îl iertasem demult. La fiecare spovedanie se mărturisea. Dar tu? - De unde nu știi că nu mă spovedesc și eu, surâse Emilian. Crezi că nu am cui să mă spovedesc și să mă ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zăluda aia. Poți să-l chemi pe taica părinte să vină să vadă cum te mângâie-n cap papa de la Roma. Am dat drumul și la televizor. S-a ’ncălzit de-acuma. - Soporan se spovedea, oftă popa. Venea și se spovedea, chiar dacă îl iertasem demult. La fiecare spovedanie se mărturisea. Dar tu? - De unde nu știi că nu mă spovedesc și eu, surâse Emilian. Crezi că nu am cui să mă spovedesc și să mă ierte, dacă oi fi făcut păcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
papa de la Roma. Am dat drumul și la televizor. S-a ’ncălzit de-acuma. - Soporan se spovedea, oftă popa. Venea și se spovedea, chiar dacă îl iertasem demult. La fiecare spovedanie se mărturisea. Dar tu? - De unde nu știi că nu mă spovedesc și eu, surâse Emilian. Crezi că nu am cui să mă spovedesc și să mă ierte, dacă oi fi făcut păcate în activitatea mea? Ce, numai dumeata poți să spovedești, părinte? Se ridică și porni spre pompa americană. Culese de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-acuma. - Soporan se spovedea, oftă popa. Venea și se spovedea, chiar dacă îl iertasem demult. La fiecare spovedanie se mărturisea. Dar tu? - De unde nu știi că nu mă spovedesc și eu, surâse Emilian. Crezi că nu am cui să mă spovedesc și să mă ierte, dacă oi fi făcut păcate în activitatea mea? Ce, numai dumeata poți să spovedești, părinte? Se ridică și porni spre pompa americană. Culese de pe jos un cui lung, de douăzeci. Îl șterse de praf și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se mărturisea. Dar tu? - De unde nu știi că nu mă spovedesc și eu, surâse Emilian. Crezi că nu am cui să mă spovedesc și să mă ierte, dacă oi fi făcut păcate în activitatea mea? Ce, numai dumeata poți să spovedești, părinte? Se ridică și porni spre pompa americană. Culese de pe jos un cui lung, de douăzeci. Îl șterse de praf și îl vârî în buzunarul jiletcii. Se răsuci spre popa Băncilă și îl privi îngândurat. - Auzi, părinte... Da’ matale cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se ridică și porni spre pompa americană. Culese de pe jos un cui lung, de douăzeci. Îl șterse de praf și îl vârî în buzunarul jiletcii. Se răsuci spre popa Băncilă și îl privi îngândurat. - Auzi, părinte... Da’ matale cui te spovedești? Tot la ăia la care ai semnat de ieșire? Știi, hârtia aia de mi-a arătat-o și mie odată Goncea. Zicea că te-a făcut mai cu ascultare de atunci. Biruința crucii După câteva opinteli, cu locomotiva țipând speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cam pe duse-lea, adică nu-mi spune fix cine ce și cum, dar mă pregătește să pot studia terenul, să nu mă ia chiar nepregătită. Acuma de-asta am venit la biserică, la părintele Ioachim, că vin să mă spovedesc și să mă curăț la suflet de toate gândurile rele ce am avut la viața mea, de păcate ce le-am făcut sau le-am dorit, că de trei zile ecoul ăla vine și mi se-arată cu chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu pungi cu... Din poartă în poartă. Și la popi cam tot așa-i, numai că ei știu cel puțin să se apere și să se acopere unul pe altul. La ei hotărăște Duhul Sfânt... Și ne închinăm și ne spovedim lor. Poate vine și Irineu mâine. - Și să-i pup mâna, nu? Încă se mai pupă mâna la popi p-aicea, nu? - Cum vrei, fiecare după sufletul lui. E totuși omul Domnului. Dar lasă... Tu de ce te-ai mai întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
greu, tare greu, părinte; mi-e sufletul prea apăsat de păcat... Nu-mi aflu liniștea, preacuvioase,... Mi-am pierdut soția, părinte, a strâns-o Dumnezeu, din pricina mea, părinte!... Am greșit față de dânsa, ce să fac preacuvioase, ce să fac?!... se spovedi bătrânului călugăr, aproape plângând. - Nu te învinui, fiule, nu te invinui... lasă-L pe Dumnezeu să hotărască! Dintr-un glas adânc, molcom și blând, veni sfatul bătrânului schivnic. - Sunt vinovat părinte de suferința ei, până când a strâns-o Dumnezeu, merit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să-i dăruiască toată iubirea pe care o avea în suflet. Era foarte credincioasă și respecta toate canoanele bisericești; la sărbătorile religioase, de peste an, nu rămânea nespovedită sau neîmpărtășită. Sărbătorile erau pentru ea tabu. Petre nu era așa; nu se spovedea, nu se împărtășea, înjura de toți sfinții. Și el își dorea foarte mult să aibă copii dar Frusina nu rămânea însărcinată și acest fapt îl măcina. - Frusino, degeaba mergi la biserică, te închini și te rogi la toți sfinții, nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]