1,116 matches
-
din Verona. Într-o zi am decis să urcăm la San Zeno in Monte pentru a-l cunoaște pe acel preot sfânt. L-am văzut înconjurat de mulți băieți. Ne-a impresionat chipul său surâzător și privirea fascinantă. Ne-am spovedit și am schimbat puține cuvinte. Ne-am reîntors în cazarmă convinși că am văzut și că am vorbit cu un sfânt. De la Verona am fost transferat la Trento. I-am scris o scrisoare. Îi destăinuiam dorința mea și i-am
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încercări, atunci Isus va realiza planuri noi și mărețe. Am senzația că sunt, dintr-un moment într-altul, chemat și nu mă simt pregătit. Isus, Isus, Isus!». La 22 decembrie 1951: «Isuse al meu, am auzit cuvântul lui Dumnezeu [se spovedise], simt nimicul și mizeria mea; simt că Isus vrea să edifice pe mizeria mea și să-și împlinească planurile specifice ceasului de față, ceas atât de obscur, prin spiritul pur și genuin al Operei, ca să arate că El, El, Isus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică, încât credea că ar fi pronunțat chiar și asemenea înjurături. Îmi spunea într-adevăr: „Aleargă îndată să-l chemi pe don Luigi Pedrollo. Spune-i să vină aici imediat“. Și se spovedea. În timpul acestor ispite teribile, continua să-l invoce pe Domnul, Maica Domnului, sfinții. Și se ruga și citea lecturi spirituale». Și își continuă mărturia: «Am rămas alături de don Calabria în toate zilele bolii sale, până în ante-ajunul morții sale, trebuind să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deșteptat prin bătăi grăbite în poartă. Preotul se deșteaptă, își trage pantalonii și deschide fereastra: — Ce este? Cine bate? Un om comunică preotului că vrea cutare, un cunoscut și chiabur oborean trage să moară și cheamă pe preot ca să se spovedească. Preotul se îmbracă și se duce la chemare, iar omul, care era pe punctul de a părăsi viața, îi spune. — Părinte, am un greu păcat pe cuget; eu sunt acela care, în anul cutare, am omorât pe muscalul din Calea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
i-a furat hamurile cailor. Având destul timp, și cum gândurile mi se țin lanț, mi-am amintit întâmplarea și, ca să mai facem puțin haz, iată ce am pus pe hârtie: La popă M-am dus la biserică Să mă spovedesc și eu Că am văzut la pop-al nostru Că spovedește mereu. -Sărut mâna taie părinte; - Cu ce pot eu te-ajuta? - Cer iertare, taie părinte C-am făcut mare păcat. - Ia, spune Ioane, tată, Ce te frământă așa...? - Hamurile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mi se țin lanț, mi-am amintit întâmplarea și, ca să mai facem puțin haz, iată ce am pus pe hârtie: La popă M-am dus la biserică Să mă spovedesc și eu Că am văzut la pop-al nostru Că spovedește mereu. -Sărut mâna taie părinte; - Cu ce pot eu te-ajuta? - Cer iertare, taie părinte C-am făcut mare păcat. - Ia, spune Ioane, tată, Ce te frământă așa...? - Hamurile, taie părinte De la cai, eu le-am furat. - Hamurile mele mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
te-ajuta? - Cer iertare, taie părinte C-am făcut mare păcat. - Ia, spune Ioane, tată, Ce te frământă așa...? - Hamurile, taie părinte De la cai, eu le-am furat. - Hamurile mele mă...de la cai! - Da părinte, zău așa... Că doar mă spovedesc Mă ierte sfinția ta. - Așa e Ioane tată, Dar eu nu te pot ierta. - De ce oare, părințele, Ce spun eu e tare drept. Că am furat hamurile Jur cu mâinile pe piept! - Da Ioane, ce spui tu e tare bine
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de mult se iubeau, că și ei au făcut opt copii, ca și popa Jan, unul din noi a murit la vreo patru anișori. Deci, tăticu, s-a luat la întrecere cu popa, să aibă câte opt copii. Apoi, la spovedit, să-i ierte Dumnezeu, de ce să-i ierte, că s-au chinuit cu copiii! Atunci oamenii de unde veneau, întâi făceau... dragoste! și pe urmă mâncau. Acum, ce să facă? Se satură, beau bine, și uită de femeie, și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
simte vinovată față de ea : oare (supărată fiind pe propriul soț) nu-i spusese ea lui Big, în seara dinaintea nunții, că el și Carrie sînt nebuni că se căsătoresc ? Trec luni întregi pînă își adună curajul de a i se spovedi lui Carrie, sperînd că aceasta n-o va Condamna ! Dar aceasta o Condamnă ! ̨ n schimb, Charlotte e o Prietenă atît de Fidelă încît, atunci cînd se întîlnește pe stradă cu Big, Fuge de el ! Stăteam și nu-mi venea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
verste de Iași, oraș în care vor continua lucrările Congresului de Pace. La Huși va fi oaspetele episcopului Iacov Stamati. Contele de Langeron descria starea sănătății mareșalului: „Boala lui se înrăutățește; el plânge, geme, cheamă în ajutor toți sfinții, se spovedește, se împărtășește și brutalizează valeții și medicii, trimite cincizeci de curieri pe zi, unul ca să caute un fruct la Iași, un altul o legumă în Crimeea ... El se plictisește la Huși, își trimite echipajele în cinci sau șase locuri diferite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-i haină grea N-o poftește nimenea Și-a rămas la mine-n casă, Să dorm noaptea nu mă lasă, Gânduri, gânduri tot mereu: Ce-am făcut o viață eu? Zeci de ani cât am trăit, Tot păcate am săvârșit Spovedindu-mă mereu Am aflat de Dumnezeu! Dumnezeu Cel din Vecie Se jertfește-n Liturghie La Biserică să vin Acolo-i Sânge Divin Ce ne scoate de la chin De la chin, de la nevoi, Însă ce preț Îi dăm noi? Astăzi mulți cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
încurând Sosi-va Sfântă Învierea... Sătenii toți, își văruiesc Prin casă și prin tindă, Iar drumul îl împodobesc, Tot satu-i o oglindă... Au fost, cum scrie-n calendar, La denii, și-au postit, Apoi tot omul gospodar A mers la spovedit... Se fac bucate din belșug Și își golește sacul, Țăranul care-a fost la plug, Să aibă și săracul... Iar la biserica de sus, Se-adună toți miloșii Și-i dau drept jertfă lui Isus Păști și cu ouă roșii
DE PA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83775_a_85100]
-
sunt turnesolul acid al societății românești, oglinda dureroasă pentru mulți scriitori. Herta Müller a ales să părăsească România, traumatizată de infernul din ea, și să-l denunțe continuu. Schlattner a rămas în locurile care i-au mutilat viața și se spovedește calm, mărturisind totul, în detalii semnificative. Noi le-am livrat materia primă, Răul, iar ei l-au povestit altora, în germană. I-am recuperat timid după ce opera lor a fost recunoscută afară și s-a bucurat de succesul total. I-
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
totodată cât de erudit este criticului (spre a lui înălțare!) Eu apreciez cartea ce se adresează direct sufletului și înțelegerii cititorului, și care descoperă în ea, propria-i viață și cunoaștere a lumii; și „Mașa...” o face cu prisosință. Se spovedește oamenilor, exaltă spiritul unei epoci și nu acesta este rostul literaturii? De ce să nu fie o carte bună, remarcabilă? Un adaos valoros la ceea ce a scris până în prezent N.D.? Dați îndoielile (firești fiecărui creator) pe ușă afară și continuați cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
la această acuză. Virginski se adresă tăcerii lui: ă V-aș fi spus tot ce știu despre casa asta nenorocită. ă Te cred că mi-ai fi spus. Dar trebuia să fiu sigur. Totuși, nu-mi cere nimeni să mă spovedesc ție. Porfiri își îngustă ochii. Îmi amintești de cineva. Un student. și el era sărac. și mândru. Poate prea mândru. ă Va să zică, un student sărac nu are dreptul la mândrie? Așa credeți? ă Mândria poate fi un lucru primejdios. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu capetele plecate, spre cimitir, în timp ce ea și omul în negru rămâneau să mai aștepte, așezați pe ultima treaptă a unei scări. S-a trezit lac de sudoare. Era condamnată, pentru vecie, să trăiască în umbră, să nu se mai spovedească și împărtășească niciodată. Călcase un jurământ sfânt, făcut în fața altarului și de acum înainte viața ei avea să se scurgă în întuneric și păcat. Se rugă neîncetat pentru iertarea ei, îl imploră pe Domnul să n-o năpăstuiască și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înțeles pe tot parcursul vieții lui, îl făcu să nu caute o altă soluție. Nu-i trecu prin cap să tacă, să ascundă totul, în speranța că ea nu va afla niciodată. Radu Noia trebuia să se destăinuie, să-și spovedească păcatul, să se simtă liber. Și încă o dată nu ținu cont de ea. Se opri la primul telefon. Luana ridică receptorul într-un târziu, fără să poată rosti un cuvânt. Vocea lui stinsă îi aduse la cunoștință fărădelegea. O înșelase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
eu, nesăbuit, i-am dat-o, Vorbeai de jertfă și sfințenie, în jertfa mea există încă mult orgoliu, Daniel, ajută-mă! Cum?! Îmi vei citi de acolo, din caiet, și-mi vei spune unde am greșit, eu am să mă spovedesc ție, acum, înainte de-a picta peretele Judecății de Apoi, și după aceea mă vei învăța să mă rog! Eu, neștiind ce să-i răspund, să-l învăț să se roage?! Citește-mi mai departe! o rază oblică de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
caiet pe care mi-l cumpărasem cu intenția de a-mi face în el conspecte din Sfinții Părinți, Doamne, iartă-mă! Mi-e dor în aceste clipe de părintele Ioan, căruia mi-ar fi fost acum cu putință să mă spovedesc fără de rușine, și părintele Ioan ar fi știut atunci ce să-mi spună, cum ar trebui să mă rog pentru a îndepărta căutătura tulburată din ochii mei la vederea Ilenei, o vâlvătaie simt aprinzându-se în privirea mea ori de câte ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sărutat-o pe Diana, ceea ce nu era adevărat, ea m-a sărutat pe mine, părintele Dumitru a zâmbit și m-a iertat pentru ceea ce nu făcusem, când primăvara m-am întors la mănăstire și, cuminecându-mă de Florii, m-a spovedit părintele Ioan, i-am mărturisit fapta mea oribilă, o sărutasem pe Diana, luând atunci teribilul păcat asupră-mi crezusem că fac o faptă, Drumul spre sat, făcut de-atâtea ori în viață, după poziția soarelui îmi dau seama că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i cu tine, Daniel?! se miră pe bună dreptate părintele, eu roșind tot până în vârful urechilor las capul, e ceva schimbat la tine! Se vede?! Ce?! Ți-ai tăiat părul? Iscodindu-mă și eu gata să mărturisesc păcatul, să mă spovedesc părintelui Dumitru, și cineva, ceva din mine ia totul în mâini, M-am tuns! Cine te-a tuns? Diana! A zis că nu-i place cum îmi stă părul, părintele Dumitru izbucnind, dar ce-are ea cu părul tău?! Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu știam ce să fac, să-l iau în râs sau să-i spun ca de la obraz de preot, doar n-o fi pictat dracul biserica asta, Doamne, iartă-mă! Era să scap acum pe buze rugămintea vreau să mă spovedesc, părinte, să-i spun părintelui de fata lui care m-a lăsat, ea mi-a condus mâinile, așa cum am citit în caietul lui Theo, pe coapsele descoperite de fusta largă, tricoul I inimă roșie mare you, Știi ce mare păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atunci la ea, de parcă n-aș mai fi văzut femeie de o eternitate, dar ea n-avea cura să depună plângere la poliție, n-am violat-o, am iubit-o în acea clipă mai mult decât, apoi ea s-a spovedit părintelui Ioan și, să mă gândesc logic, astea sunt vini pe care poliția nu le vede, n-are de unde să știe despre ele, mai grave decât orice, dar nu atentează la liniștea și somnul societății, ceva tot ai făcut dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
irosesc complet viața. Adina Dabija 32 Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fărĂ să iau micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin decât incertitudinea. În ziua stabilită m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Înaintezi, pentru a deveni mai bun. În ipostaza sa duală de slujitor al altarului și de păzitor al sufletelor, duhovnicul a fost Înzestrat de Dumnezeu cu puterea de a Împărtăși oamenilor toate tainele bisericii: el te botează, te miruiește, te spovedește, te Împărtășește, te cunună sau săvârșește Sfântul Maslu. El este corabia care te poartă În larg, dar care mereu ajunge la mal teafără. Rolul său e bine stabilit, e multiplu, este vital. Dincolo de ajutorul la reînnoirea spirituală, contribuția duhovnicului se
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Veronica Ionela Catană () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92292]