1,465 matches
-
doamna Francis Hay Moulton. Din discuție se dezvăluie faptul că doamna era soția lordului St. Simon, Hatty. Hatty îi explică lordului că domnul Francis Hay Moulton era soțul ei. Cei doi se cunoscuseră în 1884 în tabăra McQuire din Munții Stâncoși, unde atât tatăl fetei, cât și Frank (Francis) exploatau câte o mină de aur. Ei s-au logodit, dar, în timp ce tatăl lui Hatty a găsit aur și s-a îmbogățit, mina lui Frank a secat. În cele din urmă, tatăl
Aventura burlacului nobil () [Corola-website/Science/325124_a_326453]
-
montane; Vegetație forestiera panonica cu "Quercus pubescens"; Păduri balcano-panonice de cer și gorun; Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); Mlaștini alcaline; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase; Peșteri în care accesul publicului este interzis și Tufărișuri subcontinentale peri-panonice. Floră ariei protejate este una diversificata, alcătuită din specii de plante (arbori, arbuști, ierburi, flori) distribuite în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului
Defileul Crișului Repede - Pădurea Craiului () [Corola-website/Science/337134_a_338463]
-
Brașov, pe vechiul drum comercial care lega - prin trecătoarea Bran - bătrâna cetate a Brașovului de capitala de odinioară a Țării Românești, Câmpulung Muscel, se află orașul Râșnov, menționat deseori în documentele medievale ca orășel-târg. Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, imprejmuit de pădure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărării dealului. Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium", Peșteri în care accesul publicului este interzis, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin ("Thlaspietea rotundifolii"), Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix elaeagnos" de-a lungul cursurilor de apă montane; habitate ce adăpostesc, conservă și protejează o gamă diversă de floră și faună specifică estului
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
pod peste Yukon, el fiind denumit după George Carmack un căutător de aur de pe valea Klondike River, urmând avale că fluviul să primească apele afluenților Big Salmon River și Little Salmon River. La câțiva kilometri după Carmack se află formațiunea stâncoasa care ar reprezenta cinci degete, Five Finger Rapids loc renumit din timpul căutătorilor de aur și care până în secolul XX a fost o problemă serioasă pentru navigatorii de pe fluviu. La „Fort Selkirk” care a fost restaurat, Yukon primește apele lui
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
Columbia este unul dintre cele mai lungi fluvii ale Americii de Nord. Fluviul izvorăște din lacul cu același nume, un rezervor mic de apă, situat la vest de lanțul principal al Munților Stâncoși. Râul Columbia are o lungime de 1 953 km, fiind cea mai lungă apă curgătoare din vestul Americii de Nord, având totodată debitul cel mai mare dintre toate fluviile nord americane care se varsă în Oceanul Pacific. Împreună cu afluentul său de stânga, Râul
Columbia (fluviu) () [Corola-website/Science/310776_a_312105]
-
1814 fluviul a fost complet cartografiat de către David Thompson. Columbia își începe călătoria pe teritoriul districtului Kooteney, din partea de sud a provinciei canadiene Columbia Britanică. Ea curge mai întâi spre nord - vest, printr-o vale lungă și îngustă, în Munții Stâncoși. Această regiune a fost cândva foarte activă din punct de vedere seismic, o dovadă în acest sens fiind numeroasele izvoare fierbinți, cum ar fi Hot Springs sau Radium Hot Springs. Apoi, fluviul cotește brusc spre sud, ocolește Munții Selkirk și
Columbia (fluviu) () [Corola-website/Science/310776_a_312105]
-
Polocin afluent de pe partea stângă al Râului Siret în județul Vrancea. Inițial vatra satului Lespezi era în zona cunoscută sub denumirea "Fundătura" pe marginea unor Chei străbătute de un fir de apă. Această vale prezintă versanți abrupți constituiți din forme stâncoase de la care se pare că derivă și numele localității. În timp satul s-a strămutat parțial, în prezent vatra satului este pe șes, în lunca Polocinului. Pe vechea vatră a satului Lespezi se mai regăsesc doar câteva case și Biserica
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
din literatura română. Încă din anul 1970 a purtat o vastă corespondență cu Emil Cioran, pe care l-a cunoscut dinainte de război. Wolf von Aichelburg a murit la 24 august 1994, înecat în Marea Mediterană, la țărmul insulei Mallorca, în dreptul malului stâncos al localității Banalbufar, unde ieșise în zori să înoate. Neavând urmași direcți, o parte din manuscrisele lui Wolf von Aichelburg au fost donate unei arhive din München, iar biblioteca lui din Freiburg s-a împrăștiat. Cărți bilingve de poezie de
Wolf Aichelburg () [Corola-website/Science/303797_a_305126]
-
de climă de stepă în centru. Deșertul Iudeei este o arie cu structură morfologică particulară de-a lungul versantului de est al Munților Iudeei. Are o topografie de platou cu mai multe terase, terminându-se la est cu o margine stâncoasă abruptă care este traversat de numeroase pâraie - „wadi”-uri de la vest spre est. Pe cuprinsul ei se află și mai multe râpe, majoritatea lor abrupte, coborând la o adâncime de 365 metri în vest și 183 metri în est. Principalele
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Iudeei este sectorul cel mai vast al acestuia, care acoperă cea mai mare suprafață a sa. Limita lui de vest este reprezentată de poalele Treptei superioare în flexiune. Limita lui de est, de a lungul liniei de separație dintre structura stâncoasă moale a platoului și cea de calcar a Platformei marginale de est. Platoul are o structură sinclinală, dar posedă câteva mici anticlinale (cele mai însemnate dintre ele fiind anticlinalele Muntar, Keren Al Hadjr și Kanayim) care creează trepte secundare pe
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
sud Platforma marginală nu este delimitată de Taluzul faliilor, ci descinde o treaptă în flexiune bruscă către Marea Moartă. Taluzul sau Panta faliilor este treapta inferioară, având diferența de altitudine cea mai mare și mai abruptă față de unitatea precedentă. Marginea stâncoasă reprezintă limita vestică a unității, iar limita de est este formată de linia de contact dintre stâncă și șesurile aluvionare ale depresiunii Mării Moarte. În anumite locuri partea de jos a stâncii este acoperită de grohotișuri și atunci altitudinea relativă
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
văd mii de coline rotunjite, lăsând între ele numeroase canale. Pâraiele din platoul Deșertului Iudeei sunt de mică adâncime și în locurile unde străpung cutele secundare din platou, produc adevărate defilee. Pe platforma marginală de est domină refracția stâncilor. Formațiunile stâncoase iau forma de horst și graben. Spre sud platforma marginală primește aspectul de cută(în zona pârâului Nahal Heimar). Pâraiele mari creează defileuri adânci în care se revarsă în cascade marcante (cu excepția pârâului Nahal Darga care coboară în defileu domol
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
a drapelului a realizat Rosenthal celebra fotografie „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima”, ce surprinde momentul plantării drapelului înlocuitor pe culmea muntelui. În pofida pierderii Muntelui Suribachi din extremitatea sudică a insulei, japonezii încă dețineau poziții puternice în partea de nord. Relieful stâncos era foarte favorabil apărării, și mai mult decât pe Muntele Suribachi. Pe lângă aceasta, fortificațiile construite de Kuribayashi erau mai impresionante în capătul de sud al insulei. Sub comanda lui Kuribayashi mai rămăseseră echivalentul a opt batalioane de infanterie, un regiment
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
oraș al acestuia, Salt Lake City. În contrast, enorme suprafețe ale statului sunt foarte slab populate sau total nepopulate, făcând din populația statului Utah a șasea în ordinea gradului de urbanizare din Statele Unite. Cea mai mare parte a statului este stâncoasă și muntoasă, distingându-se trei regiuni geologice majore: Munții Stâncoși (pe englezește [the] ), Marele Bazin (engl.: [the] ) și Platoul Colorado (engl.: [the] ). Utah este cunoscut pentru diversitatea sa naturală, statul având forme geografice dintre cele mai diferite, de la dune de
Utah () [Corola-website/Science/304066_a_305395]
-
ale statului sunt foarte slab populate sau total nepopulate, făcând din populația statului Utah a șasea în ordinea gradului de urbanizare din Statele Unite. Cea mai mare parte a statului este stâncoasă și muntoasă, distingându-se trei regiuni geologice majore: Munții Stâncoși (pe englezește [the] ), Marele Bazin (engl.: [the] ) și Platoul Colorado (engl.: [the] ). Utah este cunoscut pentru diversitatea sa naturală, statul având forme geografice dintre cele mai diferite, de la dune de nisip la păduri de conifere, dintre care cele de pini
Utah () [Corola-website/Science/304066_a_305395]
-
luat naștere prin acțiunea de nivație și gelivație, precum și prin deplasări masive de teren în condiții periglaciare), situat la o altitudine de 1.420 m, acoperind o suprafață de 0,5 hectare, în apele căruia se găsesc păstrăvi. Un versant stâncos din apropiere este singurul loc din Munții Buzăului unde pot fi văzute capre negre. Colții Babei este o zonă din masivul Siriu cu aspect alpin, populată cu capre negre, aduse din Munții Retezatului. Tabăra Harțagu este așezată în Munții Buzăului
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
pe un areal discontinuu, de la Munții Banatului până la Cozia, în Carpații Olteniei și sud-vestul Transilvaniei, până la nord de Mureș, Săcărâmb, Zlatna. În România este un element montan, în regiunea de deal se întâlnește în mod excepțional (Deva). Trăiește pe coastele stâncoase cu vegetație de acoperire din clisura Cazanelor și pe văile afluenților Dunării și Cernei, pe Valea Nevei. A fost semnalată și pe dealul cetății Deva, precum și în Munții Retezat până la altitudinea de 2184 m. Trăiește pe pantele stâncoase cu arbuști
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
pe coastele stâncoase cu vegetație de acoperire din clisura Cazanelor și pe văile afluenților Dunării și Cernei, pe Valea Nevei. A fost semnalată și pe dealul cetății Deva, precum și în Munții Retezat până la altitudinea de 2184 m. Trăiește pe pantele stâncoase cu arbuști, adesea aproape de malul apelor (de ex. Valea Cernei) și în pădurile de foioase (de la poalele munților Domogled). Îi place să stea la soare pe stânci. Se cațără cu ușurință pe ramuri arbuștilor pentru a se încălzi la soare
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni stâncoase alcătuite din roci metamorfice de structură șistoasă, cu inserții de cloritoid). Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri din
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
al râului Căian și include și rezervația naturală Calcarele din Dealul Măgura. „Măgurile Băiței” conservă patru habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Fânețe montane" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase") și protejază mai multe specii din fauna sălbatică și flora spontană aflate în arealul ecoregiunii sud-vestice a Apusenilor. Fauna sitului are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, reptile, amfibieni, insecte), dintre care
Măgurile Băiței () [Corola-website/Science/331305_a_332634]
-
a lăsat universul timpuriu, cu un raport hidrogen-heliu similar celui actual (3 părți hidrogen la 1 parte heliu-4), cu aproape toți neutronii în univers (chiar așa cum există astăzi), prinși în heliu-4. Toate elementele mai grele (inclusiv cele necesare pentru planete stâncoase, cum ar fi Pământul, si pentru viața bazată de carbon sau de altă natură), au trebuit astfel să fie create după Big Bang, în stele care erau suficient de fierbinți pentru a arde nu doar pe bază de hidrogen (pentru
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Babele sunt formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (2292 m), situat în masivul Bucegi din Carpații Meridionali. Important obiectiv turistic, Cabana Babele este situată sub vârful cu același nume și este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi. Babele
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
Valea Dunării, munții Mehedinți - Domogled și Valea Runcului, unde formează arborete pure sau în amestec cu alte specii. Preferă regiunile calde, cu înghețuri târzii rare. Cu toate astea vegetează bine și în condiții staționale grele, pe soluri superficiale, redzinice sau stâncoase, expuse uscăciunii înaintate. Pinus Nigra ssp. Banatica - pinul negru de banat : http://www.pinusnigrabanatica.ro/rom/index.php Arie inclusă în Parcul Național Domogled - Valea Cernei și este desemnat SIT de Importanță Comunitară.
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
și este bine camuflată de culorile penelor. Bufnița este cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, ajungând la înălțimea cuprinsă între 15 și 61 cm. Trăiește singură în cuiburi construite în crengile sau scorburile copacilor și pe pământ, în regiuni stâncoase. Datorită capacității de adaptare atât la clima caldă cât și la cea rece, bufnița poate fi întâlnită pe întreg globul pământesc, excepție făcând Antarctica. Corpul bufniței este rotund, acoperit de un penaj bogat, cu un cap mare la care se
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]