1,294 matches
-
bisericii de la Sfinții Trei Ierarhi. Spre deosebire de compozițiile din pridvor cele din pronaos nu au căldura, culoarea și desenul celor dintâi. Scenele sunt numeroase, chiar îngrămădite, ceea ce face ca identificarea lor să se facă greu, iar mișcările și atitudinile personajelor sunt stângace, naive. Se poate spune că sunt opera unor pictori mai puțin experimentați, poate chiar începători. În bolta turlei pronaosului este pictată Maica Domnului cu Iisus Hristos în medalion la piept, înconjurată de serafimi și heruvimi. Pictura a fost refăcută în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
spus el. I-am simțit ochii urmărindu-mă în timp ce mă loveam de mobile căutându-mi cheile. Mai întâi am intrat cu șoldul în masă, apoi mi-am julit cotul de clanță... Nimic nu scotea mai bine în evidență cretinismul meu stângaci și incipient ca sentimentul că eram urmărită de bărbatul pe care-l doream. în cele din urmă, m-am întors către el și am întrebat pe un ton de falsă exasperare: —Ce-i? Știam că era ceva de bine, înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
O să ținem legătura, draga mea, m-a consolat Jackson în felul lui tărăgănat și clintonian de a vorbi. După care m-a mângâiat ușor pe creștet și mi-a oferit batista lui. M-a tras către el, într-o semi-îmbrățișare stângace. Fruntea i s-a încruntat din cauza unei îngrijorări paterne. Nu mai trebuie să spun că nimic din toate astea nu a reușit să mă oprească din plâns. Am încercat să zâmbesc și să mă comport cumva, profesionist, dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în jur și veselia asta nefirească, stângace. Veselă primăvară, oameni veseli, uituci. Vesele și ziarele. Optimiste, pedagogice, promisiuni de viitor, viitorul luminos, cine l-o mai apuca. Masa din bucătărie. Pâinea, laptele. Se sculase în zori, să apuce pâine și lapte. Fața de masă albă, apretată. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej stângace. Ira, cu picioarele strânse sub ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își aprinsese a doua țigară. Bărbatul privea nicăieri. Apoi, găsise soluția: pleca în chiar acea seară. Trebuia să-și strângă lucrurile, să prindă trenul de 21,30. Irina lunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
excesul retoric. Au avansat, apoi, împreună, pe drumul comun spre casă, prin parcul Cișmigiu, prin parcul Libertății, prin parcul Pache, până în fața blocului cu ferestre luminate. Nu mai vorbiră, în acest lung ocol, decât despre spectacolul de la Național, despre improvizația stângace și tâmpa seriozitate, impuse celebrei comedii. Despre frumoasa doamnă de la cafenea nu mai vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise deschise ochii, întinse brațele, pipăi banca. Rămase năuc o vreme. Apoi, se ridică, se depărtă. Găsi altă bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic cunoscut... da, vechiul plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este fără excepție suplă, osoasă și înaltă. Crescuse, devenind copia la indigo a mamei ei: o frumusețe cu picioare lungi și păr negru, la fel de mlădioasă și de zveltă ca June. Natașa, din Război și pace, prin opoziție cu Pierre, fratele stângaci, cu picioare mari. Bineînțeles că orice om vrea să fie frumos, dar pentru o femeie, frumusețea poate fi uneori un blestem, mai ales când ești ca Aurora: o tânără care a abandonat liceul, fără un soț, dar cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
simtă lipsa lacrimilor. Ai ceva pe suflet, nu? Privirea lui Mike parcă pătrunde în ochii mei. E atât de intensă. Își dă jos haina și o pune peste a mea. Gestul său mă descurajează puțin. Mă simt ca o adolescentă stângace la primul meu bal. Despre ce e vorba? mă întreb. Sper că Mike nu se gândește că mă aflu aici ca să fiu sedusă sau așa ceva. Ultimul lucru de care am nevoie e să mă implic într-o relație cu alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lovit cineva cu leuca. O oră Întreagă, i-am spus acestui străin câte-n lună și-n stele. Numai Dumnezeu știe ce i-oi fi spus. Cred că vreau să cobor din avionul ăsta, chiar acum. Îmi pare rău, zic stângace. Trebuia să mă fi oprit. Mi-e teamă că ar fi fost destul de dificil. Mă privește cu un mic surâs. Erați pornită rău. — Mi-e Îngrozitor de jenă ! Încerc să zâmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Poate am putea... Se oprește din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem să ne spunem unul altuia „iubitule“ și „iubito“, zice precipitat și stângaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gândeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o margine a canapelei și mănânc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stângace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sunt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor. Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stângace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm, episodul cu micul meu chiul de ieri. Nu se va mai repeta. Acum aveți cafea băubilă, spune Jack Harper, ridicând din sprânceană. Așa că nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
conduci tu pe Jack ? Termini de strâns mai târziu. Îngheț, strângând În mână un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stângace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lângă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa În care cei pe lângă care trecem fac eforturi să nu se uite la noi, și simt cum fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
avut o discuție foarte plăcută cu Emma, spune Jack. A fost extrem de amabilă și s-a oferit să mă conducă. — A. Ochii lui Cyril trec rapid peste mine. Păi, te așteaptă cu toții În studio. — Păi atunci, Îhm... eu plec, spun stângace. Ne vedem mai târziu, spune Jack cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Connor se uită În jur căutând o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să intre. — O idee extraordinară, Emma, murmură furios, În timp ce traversăm iute camera, cu mișcări stângace. De mare excepție. — Nu mai da vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decât să insuflu un pic de pasiune În... În clipa În care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici mă descurc, spune Jack. Adevărul e că te-am rugat să mă Însoțești doar ca să-mi ții companie. Îi dau stângace dosarele. — Păi, Emma, spune pe același ton oficial. În caz că nu ne mai vedem mai târziu... mi-a părut bine de cunoștință. Îmi Întâlnește privirea și În ochi Îi revine o frântură din vechea expresie plină de căldură. Vorbesc cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Clatină din cap. Și eu voiam să te cunosc mai bine. Și să ne simțim bine Împreună. Se pare că amândoi ne doream exact același lucru. Și e vina mea că nu l-am obținut. — Nu e vina ta, murmur stângace. Nu așa am vrut să decurgă lucrurile. Mă privește serios. Îmi mai dai o șansă ? Un autobuz roșu uriaș cu etaj se apropie hurducăindu-se de stație și ridicăm amândoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicându-mă. Mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobând din cap mecanic. De parcă ar fi ceva cât se poate de firesc. — Ți-am adus un mic cadou, spune mama repede. Niște flori pentru birou. Lasă buchetul jos stângace. Brian, uită-te la biroul ei ! Nu-i frumos ? Uite, are și... computer ! — Splendid ! spune tata, mângâindu-l ușor. E un... birou foarte frumos. — Iar toți aceștia sunt prietenii tăi ? spune mama, zâmbind spre asistență. — Oarecum, spun, strâmbându-mă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stângace la ochi. — Și eu te iubesc, tată, spun, cu un nod În gât. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim ! Îmi ia mâna, iar eu Îi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gât. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim ! Îmi ia mâna, iar eu Îi iau mâna lui tata și, pentru un moment, parcă suntem Într-o Îmbrățisare stângace de grup. — Știți... fiecare dintre noi e o verigă din cercul etern al vieții, spun, copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amândoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mâna și iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bancnotă de 20 de lire pe masă, În vreme de mama s-a ridicat și și-a pus sacoul. — Ascultă doar ce-are de spus, Îmi șoptește, aplecându-mă să mă pupe. — Pa, Emma, spune tata și-mi strânge mâna stângaci. Și, În mai puțin de treizeci de secunde, au și dispărut. Nu-mi vine să cred că mi-au făcut una ca asta. — Deci, spune Jack, În clipa În care ușa se Închide În urma lor cu un ping. Îmi răsucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nimic. După care intru În birou... și te văd. — Și ți-a stat inima. Nu chiar. Îmi Întâlnește privirea. N-am știut ce e mai bine să fac. Simt că-mi urcă tot sângele În obraji și-mi dreg vocea, stângace. Deci... ăă, zic, ferindu-mi privirea. Deci de-aia... Nu voiam decât să nu te trezești vorbind despre asta. Hei, n-a fost În Paris, a fost În Scoția! Și de-aici să iasă cine știe ce nebunie. Clatină din cap. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și eu vreau să-ți spun ceva. Despre... despre ce-ai zis. Știu că ți-am zis că mi-ai distrus viața. — Îmi amintesc, spune Jack cu o grimasă. — Ei bine, e posibil să mă fi Înșelat. Îmi dreg glasul stângace. Adevărul e că... m-am Înșelat. Îl privesc cât pot de sincer. Jack, nu mi-ai distrus deloc viața. — Nu ? spune el. Mai am dreptul la o Încercare ? — Nu ! — Nu ? E ultimul tău cuvânt ? În clipa În care mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Earl... — Și de la cine este? zice doamna împachetatoare, pe un ton plăcut. — Ăă... de la Becky, zic fără să mă gândesc. Doamna de la împachetat îmi aruncă o privire ciudată și îmi dau brusc seama ce am zis. O... altă Becky, zic stângace. — ... mostră la reducere... — ... Alexander McQueen, bleu pal, reducere 80 la sută... — ... reducere de mostră... — ... reducere de mostră... O, nu mai pot rezista. Îmi cer scuze, spun, întorcându‑mă. N‑am vrut să trag cu urechea la conversația voastră... dar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]