KorAP: Find »[drukola/base=stânjenit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...40 >

980 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351

Încremenește fața, de parcă toți mușchii și nervii din ea mi-au fost tăiați. — Știi toată chestia aia cu femeia misterioasă? Mi-am pierdut o grămadă de vreme cu ea, râde el și clatină din cap uitându-se la mine ușor stânjenit. L-am auzit pe Bob Hurley cum Îți zicea odată În bar: cu toții sunt niște corupți de rahat. Știi, am crezut că fata asta Jackie Trent era implicată și că o punea cu majoritatea tipilor care lucrează la cazul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
auzit ca lumea. — Doar fiincă nulam Încă, ai zis tu. Și tot n-ai putut intra pe felie Bruce, nu-i așa? A fost nevoie ca prietena ei să spună, — Îl punem diseară, la ea, nu Rhona? Rhona părea cam stânjenită, dar atunci tu ai riscat. — Aș putea să vin și io să-l ascult? Ea ți-a zis: Vino dacă vrei 000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 — Vino dacă vrei, Îi spun eu la telefon, — doar vino dacă vrei. Pun receptorul În furcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200

orizontul limitat al grădinii. Ițit la finele primăverii stînjenel la gard -, el poate fi, așa cum ghiocelul, violetele sau dedițeii sînt vestitori ai primăverii, solul, poate mai puțin implusiv, mai reținut, al primăverii pe ducă. Ieșit la gard, stînjenelul privește oarecum stînjenit la primăvara care trece, care se trece... Trecere negrabnică, deplasare, tranziție, dispariție prin preschimbare În altceva. Cu sfială și cu o mută uimire, printre sau peste stinghiile gardului, stînjenelul privește (și pentru noi)... marea și veșnica trecere. stînjenel la gard

Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

observe. Numai că toți abordau greșit problema. Poate. Mike o privi gânditor. Mai ai și alte talente cu care nu suntem la curent? Darcey ridică din umeri. Mă îndoiesc. Ce alte limbi mai vorbești? o întrebă el. — Câteva, răspunse ea stânjenită. —Ca de exemplu? —Franceza, chiar bine, îi răspunse până la urmă. Italiana, nu prea rău. Spaniola, binișor. La naiba, văd că nu prea ți-ai scos talentele la lumină. Ai studiat limbile străine? — Mama e elvețiancă, îi răspunse ea. Vorbește germana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Irlanda când s-a măritat cu tata și bănuiesc că s-a gândit că ar fi bine să le învățăm și noi. Am locuit în Spania cu programul au pair o vreme, și acolo am învățat limba. Se opri, realizând stânjenită că oferise mai multe informații despre persoana ei în aceste câteva clipe decât în tot restul perioadei de când începuse să lucreze aici. Altfel de muncă ai mai făcut în străinătate? întrebă Mike. —Cum ar fi? —Muncă de birou? Administrație? Contact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Ați auzit vreo veste de la tata astăzi? Minette le privi și ea cu interes. — Deci? întrebă mama lor cu un glas mai puternic. Ați vorbit cu el? Nu ne-a mai contactat de când a sunat în prima seară, zise Amelie stânjenită. —A sunat doar? Darcey era înmărmurită. — Nu a vorbit în persoană cu tine? Tish clătină din cap. A spus că totul e încă prea dureros și emoțional, zise aceasta. A promis că va veni să ne vadă când lucrurile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
sau nu, îi spuse Darcey. —Nu. Probabil că nu era. — În orice caz, toate astea sunt moarte și-ngropate, nu-i așa? —Dumnezeule! N-am crezut vreodată că o să te aud zicând asta! Păi, uite că m-ai auzit. Îi zâmbi stânjenită. Așa că putem s-o lăsăm baltă? Am încheiat socotelile, nu? Sigur, spuse el. Și... voi două? Ați îngropat securea? — Ar fi prea de tot! — Și atunci de ce te-a invitat? —Și eu mi-am pus aceeași întrebare. Poate tocmai de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Desigur, spuse el cu glas stins. Nici prin gând nu-mi trece să mă amestec. Și ai dreptate. Te-ai schimbat. E ceva cu totul diferit la tine. Poate că în sfârșit mi-a venit mintea la cap, spuse ea stânjenită. Mi-a luat ceva vreme, desigur. Dar mă bucur sincer să văd că s-a întâmplat. Și tu ești bine, fără îndoială. Întotdeauna ți-a mers bine, din câte îmi aduc aminte. —Darcey... —Uite ce e: eu aici lucrez. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
bine dacă nu mi-ar plăcea de ei. — Fiecare! Dar câți sunt? Mai demult erau patru, acum sunt doar trei. Ești un adevărat mister, draga mea. Și se vede treaba că și o tipă foarte senzuală. Darcey se simți ușor stânjenită. A, nu, nu prea. De fapt, totul e foarte superficial. Și ce s-ar întâmpla dacă te-ai îndrăgosti de vreunul dintre ei într-o bună zi? —N-o să se întâmple. —Ești sigură? —Garantat, spuse Darcey. Am terminat-o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
cum poți să te refaci odată ce ți-a fost frântă inima? — Toată lumea avea impresia că urma să ne logodim, zise ea. Nu vorbi prostii. Cum să creadă așa ceva? Dacă asta și-au închipuit, atunci s-au înșelat. Dar o privi stânjenit, și ea își dădu seama că nu se înșelaseră. Inelul fusese în geacă și fusese cumpărat special pentru ea. —E din cauza lui Nieve? îl întrebă ea brusc. — Sigur că nu, răspunse el pe un ton neconvingător. Nu te cred! — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
în final? o întrebă Anna cu un glas șovăitor. L-ai cunoscut în Londra. Ți-a făcut rost de o slujbă. Asta-i tot? O privi pe Darcey curioasă. — Nu chiar, recunoscu Darcey. —Și-atunci? Darcey o privi pe Anna stânjenită. M-am măritat cu el, spuse. Capitolul 15tc "Capitolul 15" A nna se holbă la ea șocată în timp ce Darcey își ciugulea mâncarea din farfurie. Până la urmă ridică ochii și dădu din umeri. —Darcey! Anna rămăsese mască. Te-ai... măritat... cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
chiar să mă intereseze. — Ceea ce e foarte greu, zise Aidan nonșalant, din moment ce pe tine te interesează cel mai mult și mai mult propria ta persoană. O liniște jenată se lăsă la masă, și prietenii lor se priviră unii pe alții stânjeniți. Nieve, în schimb, pufni din nou în râs. — Nu-i deloc adevărat, îi spuse. De tine îmi pasă cel mai mult. Nu ți-am cumpărat eu un Prius numai ca să-ți demonstrez? Chicoteli de ușurare izbucniră la masă, iar Aidan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
că nu e nevoie să ne urâm unul pe altul sau să încercăm să distrugem cariera celuilalt? — Absolut. — Mă bucur că s-a rezolvat. Darcey chicoti. —Ce? — Nu ai spus nimănui despre noi. Nimeni de la InvestorCorp nu știe. Neil păru stânjenit. — Nu era nevoie. Și-ar fi făcut probleme despre urmări și despre capacitatea noastră de a lucra împreună. Deci... discreția asta e pentru binele tău sau al meu? Pentru al amândurora, zise el. Eu n-o să ciripesc dacă nici tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
ea cu ceva!). Dar asta e. Neil o mai văzuse așa, de-abia trezită. Ce importanță mai avea? Se auzi o bătaie în ușă, iar Darcey spuse „intră“. —Musafirul dumneavoastră, doamnă, spuse băiatul de serviciu. —Bună. Îl privi pe Neil stânjenită; acesta părea hipnotizat de brațul ei în ghips și de piciorul în chingi. Ce naiba s-a întâmplat? o întrebă intrând în cameră și așezându-se pe patul ei. Îi explică totul; și-ar fi dorit mai degrabă să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
un șoc destul de mare când te-am văzut prima oară. —De ce? —Părul, hainele, totul! exclamă el. Darcey, ai aerul ăsta de femeie de afaceri absolut fenomenal. Sincer, mi s-a tăiat răsuflarea când te-am văzut. —Vorbești prostii, spuse ea stânjenită. Nu arăt așa de bine. Nu e chestie de frumusețe, explică el. E... chestie de încredere. Când te-am zărit prima dată la serviciu, păreai atât de sigură pe tine... — Aveam ochii închiși. —Tocmai asta e. Stăteai cu ochii închiși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
crezi că ar fi crud față de săraca fată? o întrebă Stephen cu blândețe. La urma urmei, tu ai obținut și bărbatul, și banii, și totul. Iar ea s-a ales cu... — Un divorț, zise Nieve. Aidan o privi și mai stânjenit. —De-aia, spuse el, s-ar putea să nu fie o idee bună să apară. Uite ce e, niciodată n-a știut cum să țină un bărbat lângă ea, comentă Nieve. Nu e vina mea. Nu poate să mă învinovățească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
luni începuse să-și aducă aminte cum era să fii apropiat de cineva. Și, cu toate că experiențele ei dăduseră greș, începea să ducă dorul acestui sentiment. Acum, în fața biroului Annei, voia dintr-odată să fie ceea ce fusese odată. Nu Darcey aceea stânjenită și ciudată care nu profitase destul de fizicul ei și care o dăduse în bară cu fiecare băiat înainte să-l cunoască pe Aidan Clarke. Ci Darcey care se îndrăgostise cu adevărat și cunoscuse încrederea deplină în cel de lângă ea. Avusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
ne gândim cum s-o găsim pe Nieve, nu să ne facem griji în privința noastră. —Eu nu-mi fac griji în privința noastră, spuse Aidan, dar îmi pare rău că s-a terminat așa. Și mie, încuviință Darcey. Probabil... Îl privi stânjenită. Trebuia să vorbească. —Vreau să clarific un singur lucru. Aveai de gând să mă ceri în căsătorie. Cumpăraseși și un inel. Aidan se uită la ea surprins. —Cum ai știut? — M-am uitat în buzunarul gecii în seara zilei tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Bun. — Păi, atunci, la revedere, îngână ea cu un zâmbet strâmb. Mersi că, ăă, ai trecut pe-aici și în general pentru tot ce ai făcut pentru mine. Și sunt sigură că o să ne mai vedem. Da, sigur. Se priviră stânjeniți o clipă, apoi ea se ridică și îl sărută pe amândoi obrajii. —Ciao, îi spuse. —Ciao, răspunse și el zâmbind din nou. Apropo, îmi place culoarea tricoului tău. Apoi se întoarse și ieși. De îndată că părăsi restaurantul, ea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

Când Ashling și-a făcut din nou apariția, Lisa se pregătea să plece. Acum, că obținuse ceea ce își dorea, nu mai avea nici un motiv să mai stea într-un club ieftin. —Pa, atunci, ne vedem luni la serviciu, spuse Ashling stânjenită, nesigură de cât de prietenoasă ar trebui să fie. Lisa s-a strecurat prin mulțime cu o figură satisfăcută. Nu fusese o seară neproductivă. Faptul că îl văzuse pe Marcus Valentine o convinsese că el chiar merita efortul. Deși nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
senzație ciudată de dragoste era acum atăt de palpabilă în mintea ei, uimind-o prin claritatea cu care o simțea. Apoi dispăru, la fel de brusc cum apăruse, lăsând în urmă o dorință inexplicabilă. — Nu poți să îl amâni? Nu, spuse Ashling stânjenită. I-am spus că îl voi ajuta cu numărul. E comic, vezi tu... —Altul! — Și are nevoie de mine pentru a încerca noul număr. — Atunci mâine. Am lecții de salsa. —Miercuri? —Trebuie să particip la deschiderea unui nou restaurant. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
el din umeri, se mai întâmplă. Știai că... —...două din trei căsnicii se termină cu divorț, spuseră ei amândoi. Reușiră să râdă cu ceva efort, după care își dădură drumul unul celuilalt. —Și cel puțin acum este amiabil, spuse ea stânjenită. Adică, știi tu, vorbim unul cu altul. — Exact, o aprobă el vesel. Atenția Lisei a fost atrasă de strălucirea culorii liliacee a cămășii lui pe gâtul lui ciocolatiu. Iisuse, omul ăsta știa să se îmbrace! În timp ce ea închidea ușa, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Era deranjat. Deși nu putea simți asta încă, știa că este un semn bun. Nu știam că ești căsătorită, se hotărî el să spună. Nu sunt. E, adică sunt, dar ne-am despărțit. Divorțăm, adăugă ea, cu durere. Jack părea stânjenit. —Iisuse! Nu am trecut prin așa ceva, așa că nu o să te iau cu sfaturi și chestii de genul acela... Adică, m-am despărțit de oameni, ceea ce este greu, dar nu este același lucru, îmi imaginez. Dar, oricum, deci, mi se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
urmat o îmbrățișare - combinația ciudată a Monicăi între o apropiere de obraji ca între doamne și strânsul la piept a făcut ca întâlnirea să pară mai mult o bătaie. —Bună, tată. E, bine ai venit, bine ai venit! Mike părea stânjenit - oare era și el obligat să arate afecțiune? Din fericire, a putut să apuce geanta lui Ashling și astfel să își ocupe ambele mâini. Drumul cu mașina până la casa părinților ei, discuția despre faptul că Ashling mâncase sau nu în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
psihopate. Am muncit douăzeci de ore pe zi. —E în regulă. Păi, deci... chiar dacă știam că asta urmează, nu pare tocmai ușor, nu? Nu, spuse ea înghițind în sec. Dar unul dintre noi trebuia s-o facă, spuse el, clar stânjenit. Să fiu sincer, iubita, am crezut că vei fi tu. Mă întrebam deja ce mai aștepți. Eram ocupată, înghiți ea din nou. Revistă nouă și toate cele. —Clar! Dar, hei, m-am simțit ca ultimul jegos când am scris acele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]