791 matches
-
Într-un loc pentru păstrat blănurile. Cică e mai frig decât În Alaska acolo. Sau e doar un zvon? — În nici un caz n-aș putea divulga secretele clienților mei, răspunse Milton, brusc devenind secretos ca un sfinx. Urmă o pauză stânjenitoare și Marci se Înroși la față. — Nu am vrut să fiu indiscretă... —Ei, ce s-a ales de soțul ăla fabulos al tău? o Întrerupse el, uitându-se la mine și schimbând subiectul. Este... M-am uitat În jur. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci de ani, nu ți-ai mai tras-o de foarte multă vreme... trebuie să fie Înspăimântător. Toată chestia asta a fost atât de stânjenitoare... doar Își mișca limba orizontal, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Era un sărut ciudat, mecanic, și singurul lucru la care m-am putut gândi a fost dacă mâncase, oare, În seara aia cartofi piure cu usturoi. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
decât o groaznică teroare. Eram și eu, o dată În viață, ușurată că sunt invizibilă, așa cum eram ascunsă În mijlocul mulțimii de turiști și de grupuri organizate de elevi: nu voiam să mai fiu băgată În seamă niciodată. Ce putea fi mai stânjenitor decât un soț adulterin? Din acest moment, mă gândeam eu, o să mă ascund: o să trăiesc În afara vieții adevărate, ca turiștii sau ca persoanele din jurul meu aflate În trecere prin oraș. Fără Îndoială, aveam să fiu prost dispusă pentru tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
făcea decât să accentueze starea mea de singurătate. M-am uitat lung la ziar În timp ce lacrimile cădeau pe el, una câte una. În clipa aceea ceva alb mi-a apărut În fața ochilor: o batistă era Întinsă către mine. Cât de stânjenitor. M-am uitat În sus și am roșit: În fața mea era Hunter. — Am făcut ceva Îngrozitor, spuse el. Îmi pare foarte rău. 24tc "24" Soare la orizonttc "Soare la orizont" — Oprește-te, am protestat eu, ștergându-mi lacrimile cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am găsit pe toți ceilalți colegi avocați Istorisiri nesănătoase fericirii 73 înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui Victor, căci la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva clipe de liniște stânjenitoare, venindu-și în fire, cu o undă perceptibilă de emoție în glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
danseze la Petits Champs, dar probabil nici nu știa unde. Și-o aminti cum privea curajoasă și tulburată În Întunericul plin de zgomote. — Mie Îmi place Pera Palace. — Da, am stat o dată acolo, spuse Myatt, dar s-a petrecut ceva stânjenitor. De aceea nu m-am mai dus la ei. — Spune-mi. Hai, nu fi prostuț. Trebuie să-mi spui! Te rog! Ei bine, eram cu o prietenă. Părea o bucățică tânără și drăguță. — O fată din ansamblu? „Fetițele lui Dunn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
își aținti ochii nu pe vasul lui, ci, la fel ca și majoritatea celor prezenți, pe tristele rămășițe ale celui care fusese cel mai crâncen dușman al lor. Dintr-odată, vocea răgușita a lui Miti Matái se ridică în tăcerea stânjenitoare de pe plajă și, unul câte unul, bărbații, femeile și copiii din Bora Bora se alăturară rugăciunii lui: Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate, ele să treacă pe dedesubt, o, zeule Tané! iar piroga mea să treacă pe deasupra. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu puțină furie. Dintr-o sticlă își pune un păhărel de vișinată. Lichidul o încălzește și parcă este mai bine dispusă să accepte singurătatea. Un al doilea păhărel anihilează starea creată de primul și singurătatea îi devine mai mult decît stînjenitoare. Începe să plîngă și se sperie de-a binelea. Mult n-o să mai pot rezista singură. O să mă las... și o să devin o destrăbalată. Plînge cu hohote și viziuni oribile o cutremură. O să devin o curvă. Săracu' Gavril, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care hainele ni se încălziră, în care am respirat același aer și inimile ne-au bătut la unison pulsând în vârful degetelor și-n timpane, ea șopti: — Pot să-ți spun ceva? Mda, sigur. — E-un sfat, de fapt. E stânjenitor, așa că o să ți-l spun în șoaptă. Se întinse și își schimbă poziția, trăgând tivul sacului de dormit aproape de urechea mea odată cu ea. — Bine. Infinit de slabele micro-sunete produse de gura ei, ticăitul și șuierul care înconjurau fiecare cuvânt șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
folosit alte cuvinte ca s-o spună. Un zâmbet firav. — Mi se pare corect. Voiam să aflu mai multe, dar nu voiam să întreb mai multe. Cuvintele îmi stăteau în gât, dar timpul pentru pus întrebări trecuse. Urmă o tăcere stânjenitoare. — Trebuia să te împiedic să pleci, spuse Fidorous. Mă refer, adică, la Eric Sanderson Unu. — Nu cred că ai fi putut schimba ceva. Mi-am lăsat sentimentele să intre în joc și, prin urmare, n-am făcut tot ce-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre mine. — Am spus că n-a fost. — Tu spui tot felul de lucruri. Își cuibări din nou capul la pieptul meu și am stat așa, tăcuți, câteva minute. — Ți-amintești ieri când ne-am trezit; ai spus ceva foarte stânjenitor cum că știi în adâncul sufletului că este ceva, ceva corect în ceea ce s-a întâmplat între noi? — Mda, am recunoscut. — Și m-ai întrebat dacă și eu simt același lucru. — Mi-amintesc. M-ai făcut pervers. — Mda, păi, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
utilitariști, fracturiști și alte chestii de ultimă oră. Eu Îi Împrumutam din clasicii de la Joy’s. Dacă ne-am fi născut cu un secol mai devreme, am fi Închegat o frumoasă prietenie literară. Așa Însă, clubul ăsta era suficient de stânjenitor. * Ce ne lega? O oarecare sinceritate. Ne spuneam unul celuilalt ce aveam de spus. Ne făceam confesiuni. Literare. Nu era mare lucru, În definitiv, beam destul de mult de fiecare dată când ne Întâlneam. Mi-aduc aminte de o seară de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chestii cap la cap, Florin le-a trecut pe toate pe hârtie, când le-a citit cu voce tare ni s-a făcut tuturor rușine. Nu eram noi acolo, era Literatura. Și atunci Cătă, Încheind seara: - Să descriem cele mai stânjenitoare momente ale relației noastre cu literatura! Pentru data viitoare. * Așadar, primele mărturisiri. Ne pregăteam pentru o treabă rușinoasă, era cazul să scăpăm mai Înainte de toate amintirile penibile care ne legau de literatură. Să intrăm proaspeți, curăței, gata de orice porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui Manole restabilește încrederea : are cineva ceva de spus ? Nu se găsesc oratori, Manole își limitează intervenția finală la convingerea că vinovatele vor fi în viitor mai conștiincioase. Ședința se termină abrupt, suplimentul oferit de Lucian devine astfel și mai stânjenitor. Dimineața de sâmbătă : grăbită, ca de obicei, fără memorie, naivă promisiune și vagă. Pânze albe acoperă cele două mari ferestre, pentru a proteja de lumina violentă și de arșiță. Cămășile, rochiile, pantalonii și bluzele lipite de trupurile umede, năclăite, fierte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
plimb și am văzut... m-am gândit să cercetez... Doamne, oare ce-o să crezi despre mine? Era să mor de frică... să mor în fața lui Morty... Glasul i se stinse și tuși; o tuse ascuțită, nervoasă. Pentru a alunga tăcerea stânjenitoare, Mortimer spuse: — E splendidă, nu-i așa? Grădina. Nu știu cum reușesc s-o întrețină atât de bine. Trase aer în piept. Miroase a iasomie. Simți? Tabitha nu-i răspunse. Fratele ei o luă de braț și o conduse înapoi la terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva de ani, poate, și în timp ce încercam să ajung la o concluzie, mi-am dat seama că terminase de vorbit și aștepta să-i răspund și eu nu auzisem o vorbă din ce spusese ea. Se lăsă o lungă tăcere stânjenitoare. M-am ridicat, mi-am băgat mâinile în buzunare și m-am dus la fereastră. N-aveam încotro, a trebuit să mă întorc după câteva secunde și să spun pe un ton cât mai politicos: Ați mai putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape că terminase și atunci mi-am dat seama că habar n-aveam despre ce vorbise. Se lăsă din nou o tăcere și mai lungă, și mai stânjenitoare decât cea dinainte. Mi-am calculat bine următoarea mișcare înainte de a o face: am pășit nonșalant și cufundat în gânduri spre celălalt capăt al camerei, apoi mi-am așezat degajat fesele pe margine mesei, astfel încât să mă las ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o văzusem, că am uitat să fiu atent la ceea ce povestea ea rar, tare și răspicat, și, imediat ce a terminat, mi-am dat seama că va urma altceva, cu totul altceva, mult mai rău decât o altă tăcere lungă și stânjenitoare. — N-ai ascultat nici o vorbă din ce-am spus, nu-i așa? Am clătinat din cap. — Am impresia, spuse ea ridicându-se repede în picioare, că îmi pierd vremea aici. Mă privi acuzator; și pentru că nu mai aveam nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mama și cu mine avusesem ultima ceartă explozivă, după care încă nu se refăcuse relația dintre noi. Jurasem să nu mai vin niciodată aici, de teamă că vreun membru al personalului m-ar putea recunoaște și ar face vreo aluzie stânjenitoare - pentru că ne dădusem în spectacol atunci - dar acum, descoperind că eram calmat și înveselit de prezența Fionei, această îngrijorare părea absurdă. În fond, era unul dintre cele mai populare restaurante din zonă și când mă gândeam câte mii de clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am abătut privirea, prefăcându-mă că admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe spate, smulse un fir lung de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
despre care se crede că e mort se arată și pretinde că e polițist, ca să-i ducă pe o pistă falsă. — Nu știu ce e în mintea celorlalți, dar pe mine mă ia amețeala de atâtea teorii, spuse domnul Sloane, spulberând tăcerea stânjenitoare care urmă acestui schimb de replici. Propun să ne ducem toți în camerele noastre, să încuiem ușile și să rămânem acolo până se domolește furtuna. Explicațiile pot aștepta până dimineața. — Splendidă idee! spuse Tabitha. Eu sunt istovită, drept să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Adică nu e treaba nimănui... Nu-i nimic... Zău că nu-i nimic. Se forță să zâmbească. A murit, nu-i așa? Michael confirmă dând dincap. — Îmi pare tare rău. Își puse mâna pe genunchiul lui preț de câteva clipe stânjenitoare; pe urmă și-o retrase. Vrei să... te-ar ajuta să vorbim despre asta? — Nu, nu cred. Îi strânse mâna, ca să-i arate că gestul ei nu trecuse neobservat. E stupid, de fapt. O cunoșteam doar de câteva luni. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai făcut nici una la fel de bine după ea și să-i amintească picioarele durdulii și maronii, abdomenul plat, sânii mici și tari, brațele care-l strângeau tare, limba vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se sfârși vreodată, sfârșit dintr-odată, pasărea mare care a zburat ca o bufniță-n amurg, atât că În pădure era zi, și acele de cucută care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea Înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii Înfundați În orbite, era trist s-o privești, și vizibilă suferința ce ne chemase acolo. Prezența noastră ne era stînjenitoare fiecăruia din noi, ca-n atîtea asemenea Împrejurări, și poate: mie În primul rînd, cel care avea să-i citească testamentul Întocmit de avocat la cererea ei, s-o Întreb dacă aceasta Îi era ultima voință, totul sub apăsătoarea prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]