3,144 matches
-
din nou din brațele vajnicului asediator al slabei sale redute, se ridică în picioare și cu fața îmbujorată, mintea tulbure și în derută, porni spre mașină. Cristian dezamăgit de finalul atacului, o urmărea ca un cățeluș credincios ce-și urma stăpâna la doi metri în spate. Se gândea la ce a greșit din tactica inițială și a ajuns la concluzia că nu a greșit cu nimic. Era pe drumul cel bun pentru a-și duce la îndeplinire planul diabolic de a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
-n pântec,/Strâmbă / -n noi lumina/ Fețele în rânjet;/Pân’ la noi,/ Cu rostul,/ Dăruirea poate / Mii de ani lumină,/Galaxii străbate...” Scăldată în lumină, ființa umană are sentimentul veșniciei, și extaziată de propria existență, se crede pentru o vreme, stăpână și nemuritoare, în beția unei clipe. Numai cel care poate descifra „sufletul fântânii”, taina ascunsă de oglinda apei, are conștiința revelatorie a efemerului, a faptului că „la noi / Ajunge/Raza / Slută-n pântec,/Strâmbă / -n noi lumina/ Fețele în rânjet
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
ce mormăie el, duhul, semi- demi-eunucul. E propriul prizonier haremului de ieri. Din iarbă, lut și sânge, haremul crește, plânge, ne naștem, un” te culci, râd corbii de conți, duci, deduse sunt, seduse, cadânele supuse, glob susținut, cadâne, suave și stăpâne, acum ești doar pământ, în cer harem și cânt. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Între noi este un vid, / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1259, Anul IV, 12 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate
ÎNTRE NOI ESTE UN VID, de BORIS MEHR în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349808_a_351137]
-
trecut, a scris un protest în versuri intitulat „Ruga reporterașilor cuminți”, pe care a publicat-o pe blogul său. Unii spun că n-a prea fost iubit de colegii săi, unde o anume Luminița Tucă, semnatara comunicatelor de presă și stăpâna vieții sfinților, cumnata mult mai cunoscutului Marius Tucă din Caracal, ajutată de Dana Andronic și Mihaela Stănescu (cunoscută sub numele copy-paste), i-au ‘’copt-o’’ cum se cuvine imberbului. Fetele se fac că muncesc, sprijinite și de un anume Sorin
POVEŞTILE LUI VIOREL ILIŞOI ŞI ALE PRESEI DE PROVINCIE ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349811_a_351140]
-
veșnicie clipa asta-n loc, lângă iubirea-ți limpede fântână și totodată rug cuprins de foc. Să mă îmbăt cu dragostea-ți de zână și fericit, în cel din urmă joc, să îți fiu sclav și tu să-mi fii stăpână. O clipă doar... Dar clipa-abia mai este și în curând cu umbra-i mă cunun. Însă-nainte de a trece peste marginea clipei, aș dori să-ți spun cum ar fi început trista-mi poveste: A fost odată un poet
O CLIPÃ DOAR... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349941_a_351270]
-
nr. 852 din 01 mai 2013. (Ne) Recunoaștere O privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate: „Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin cu plete ninse poarta o deschise-n grabă: „Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă. Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume... Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
au spus clipele vecine ... Citește mai mult (Ne) RecunoaștereO privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate:„Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin cu plete ninse poarta o deschise-n grabă:„Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă.Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume...Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine:„O voi aștepta
MARIANA KABBOUT [Corola-blog/BlogPost/348005_a_349334]
-
01 mai 2013 Toate Articolele Autorului (Ne) Recunoaștere O privire-ngenuncheată-n poarta unei lacrimi bate: „Aș dori s-o văd pe doamna din castelul tău. Se poate?” Un suspin cu plete ninse poarta o deschise-n grabă: „Nu-i pe-aici stăpâna, frate. E plecată-n sat, cu treabă. Ce să-i spun când se întoarce? Presupun că ai un nume... Sau ești negustor de vise și te-ai rătăcit prin lume?” Dar privirea înțeleaptă murmură ca pentru sine: „O voi aștepta
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
de obicei după ce ei nu mai sunt. Și chiar și cu acest preț, pe mulți mari artiști români îi refuză și posteritatea, deși măcar ea nu are pecete pe lacăt, iar cine-o vizitează din timpul vieții îi poate fi stăpână după. Dar cine aruncă pe oamenii de valoare afară din posteritate? Întocmai cei ce pregătesc locul pentru ei! Iată, avem azi un acordeonist care ar putea fi un Galliano român. Este Vali Crăciunescu. În grea iarnă muzicală românească și cruntă
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
Strofe > Timp > ÎN FOND ÎMI E INDIFERENT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vă mulțumesc pentru bacșișul Căzut din generoasa mână Ce taie aerul ca șișul Și-i dă alură de stăpână În fond îmi e indiferent La ce tarabă vând țigări Pe vreun peron sau chiar pe scări Cum dumneavoastră azi un kent E viața zilnic tot mai grea Dar vă grăbiți că vă așteaptă Un domn mai vârstnic cu o
ÎN FOND ÎMI E INDIFERENT de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348062_a_349391]
-
Fericirea există datorită Iubirii. Iubirea ne-a dat Viață. Singură Mama pe care o cunoaștem cu adevărat și o veneram de la începutul timpurilor este Iubirea care ne-a dat viața! Femeia este Iubirea, bărbatul este cel care iubește. Femeia este Stăpâna Îngerului din inimă bărbatului, iar el este doar sclavul trupului ei innaripat. A iubi înseamnă să ajungi la Dumnezeu. Câtă Iubire atâta Împlinire. Și câtă Împlinire atâta Inalatare. Niciodată corpul unui înger nu va fi îngropat în pământ. Îngerii trăiesc
O NOUA CUPOLA PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348078_a_349407]
-
putea vedea cum se înalță Fecioara de Lumină la cer prin Puterea Îngerilor, dar și cum coboară prin Puterea Iubirea care leagă și dezleagă un nou legământ. Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu-Fecioara, cea care a împreunat pe Dumnezeu cu oamenii, Stăpâna Îngerilor, bucuria celor necăjiți și ajutorul celor străini, si Isus Cristos Mântuitorul și mijlocitorul neamului creștinesc, să fie cu noi cu toți ! În numele Tatălui, al Fiului și al Sfanțului Duh ! Amin! Vă mulțumesc pentru atenție! ( poze cu Steaua arzătoare cu
O NOUA CUPOLA PENTRU OMENIRE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348078_a_349407]
-
un miros canin Pescărușii se zbenguiau înalt, cu un prosop deasupra capetelor, noi fugeam mereu către un alt adăpost pentru amândoi Cântam și doream să ne plouă, alergam ținându-ne de mână o singură făptură din două părea peste toate stăpână urcând cu încetinitorul, mereu treptele unui-de-vis curcubeu Referință Bibliografică: Alergând prin ploaie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ALERGÂND PRIN PLOAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348124_a_349453]
-
În toate acest efort această sforțare De a ucide să nască Memoria de sine gravidă Ciclic din distrugeri sporind Uroburos delir în deriva spre roșu Zvârcolind anatema-n cunoașteri. Plurilume-tu, ochi compus Al Eonului. 7. Și oarba estetică-a Memoriei. Stăpână a comorii flămânde... Dintre piatră și spulber răbdare. Și artele profanul din sacru căzut Electronii sărind de pe orbite Precum în cer așa și pe pământ Ca să repeți în eroare din logos străpuns Verbul „ suntem „ verbele „ sunt” Unul plural Uhronie- a
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
a tot ce știa el despre înaintașii lui pe care-i laudă fără rezerve, față de contemporani. Dar venea cu o înzestrare nativă din copilărie când îndrăgise eresul popular, „cuvântul ce exprimă adevărul”. „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”, va decreta Eminescu... „Limba și legiele ei dezvoltă cugetarea.” Încă din copilărie, Eminescu a fost marcat de puterea și vraja cuvântului. El știa, din experențele cu teatrul, că ritualurile, slujbele religioase, magia șamanilor, descântecele mamei, oratoria văzută prin Parlament
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
Culianu credea cu adevărat în zei și zeițe, dar în același timp credea și în Apocalipsul Sfintei Mame a lui Dumnezeu și în Apocalipsul Sfintei Fecioare, pe numele lor adevărat Diana Sancta Potentisima și Zeița Eurinome - Zeița Extazului. Mekor Hayym (stăpâna grădinilor lui Tozgrec), Zeița de smarald și Tozgrec erau cele trei mari entități celeste care îl purtau în Călătorii în lumea de dincolo, pe tărâmuri galactice și extragalactice numai de el văzute și cunoscute. I.P. Culianu era conectat la Computerul
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
românilor Mihai I și cu Principesa Margareta - una din aceste zeițe ale pământului venite din cer, pline de senzualitate, de bogăție și mister, pe care el le adora, l-a împins „în afara acestei lumi” Că a fost zeița Mekor Hayym (stăpâna grădinii), Zeița de smarald sau Zeița Eurinome - Zeița extazului, numai Dumnezeu știe, noi nu știm! Știm că a trăit pe pământ doar 41 de ani, că a plecat din România la 22 de ani și că a făcut o carieră
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
cu furca câteva pale de fân jos de pe claie, apoi coborî și începu să care fân pentru animalele din grajd. Zăbovi mult cu această îndeletnicire aproape sfântă pentru un țăran de la munte, apoi intră în casă. Nu mult după aceea, stăpâna casei, Catrina, ieși și ea cu două căldări de apă încălzite, pe care le duse în grajd, să adape vitele. Se întoarse în casă, luă altă căldare, albă, cu care intră în grajd să mulgă cele două văcuțe. Se întoarse
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau nu din localitate. Trebuia să vândă totul. Cui să-i vândă și pe ce preț? Și dacă relația cu Mircea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
Un fluture o căuta Pe-un fir de romaniță. Mi-a apărut apoi în toate, În ochi de-nvățătoare, În muzică, în vers, în carte Și-n planta ce răsare. În tot ce, soarele lumină, Născut în bucurii, Iubirea, recunosc stăpână: Iubesc pentru-a trăi... Suflet deschis Atâtea bogății am strâns În ochii-mi blânzi și părul nins Dar când furtuna a venit Doar o epavă-am devenit! Căutătorii de comori M-au ocolit de-atâtea ori Și, leneși, ei au
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
Acasă > Strofe > Atașament > STĂPÂNUL PUSTIIRII Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Îți scriu de-aici, din nesfârșita lume A umbrelor stăpâne peste vise, Cu vulturi răstigniți peste abise, Un loc unde ecoul n-are nume. E liniște în toate. Muribunda, Lumina clatină arar perdeaua De aburi reci, ce'nvăluie podeaua Speranței iluzorii. N-o inundă Nimic din ceea ce a fost izvorul
STĂPÂNUL PUSTIIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350153_a_351482]
-
până în ziua plecării băiatului. Fiind timp puțin la dispoziție, fata nu a reușit să facă mare lucru. A spălat doar geamurile de la balcoane. Ai casei erau peste tot și aruncau lucrurile ori gențile de voiaj aiurea, prin fiecare încăpere. Așa că stăpâna casei, coana Liliana, a tras-o de-o parte și i-a zis: - Lasă treaba acum, fato! Vii mâine și poimâine, de dimineață și până seara, după ce plecăm noi. Este mâncare destulă în frigider să ajungă băiatului și, unde mănâncă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
la bucătărie. Parcă înțelegând vorbele ei, Prinț îi sări din brațe și o luă înaintea ei, dând vesel din coadă. Pe holul pavat cu marmură albă, câinele alergă întorcând din timp în timp capul și privind-o în ochi pe stăpână, să vadă dacă îl urmează. “Ce vesel este, își spuse fata gânditoare, ce știe el? Este hrănit, îngrijit, spălat, parfumat... ce grijă are? Nici una.”, își spuse ea gânditoare, privindu-l duios. Îi plăcea acest caniș negru care-i fusese credincios
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau nu din localitate. Trebuia să vândă totul. Cui să-i vândă și pe ce preț? Și dacă relația cu Mircea
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
pe care pe Cruce l-ai dat Tatălui Tău, să mă călăuzească spre Tine cu harul Tău. Nu aduc inimă zdrobită în căutarea Ta, nici nu am pocăință, nici frângere, care amândouă întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am, Stăpâne, lacrimi de mângâiere. Căci întunecatu-sa mintea mea de cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu zdrobire. Răsucitu-s-a inima mea în multe ispite și nu se mai poate încălzi la lacrimile iubirii către Tine. Ci, Doamne Iisuse
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]