1,236 matches
-
temple. Dincolo de poartă se înălța un ginkgo bătrân de două-trei sute de ani. Endō-san! Endō s-a auzit strigat de undeva, din dreptul copacului. Era idiotul de Gaston pe care crezuse că îl lăsase mult în urmă. Arăta ca o stafie ce înota prin ploaie. Cum o fi fost el în stare să găsească scurtătura și să se repeadă astfel de la locul de pândă? Omul era un mare mister pentru el. Endō-san, vreau să vă vorbesc. Ciudat, dar Endō se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mi s-a părut că recunosc forma unui ochi. După ce cortegiul a trecut, luminat de alte două torțe, i-am șoptit lui Gundo: - Andras se-ntoarce la Ravenna, sunt sigur că el era. Preferă să circule noaptea, ca diavolii și stafiile. Nu suntem foarte departe de vizuina lui. În zori, ne-am dat jos din copac; ne dureau toate cele. La nici măcar două mile pe care le-am făcut pe urmele carului, s-a ivit mănăstirea. Ne-am dat pe după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simțit un junghi în inimă. - Rotari, există un singur fel pentru a readuce pacea în regat, a spus. Îți cer să o repudiezi pe Gaila și să mă accepți pe mine drept soție. Ea nu n-are nicio vină, dar stafia mamei sale o însoțește în tot locul. Nimeni n-o să mai cuteze să te conteste, dacă sunt eu alături de tine. Rotari a pălit și, văzând cum îl cuprindea mânia, am tras-o afară pe Gundeperga cât am putut de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-i pe dinainte. Știa că polițistul Îl considera un potențial inamic - din cauza părului lung, vopsit violet și strâns În cozi groase gen rasta, din cauza inelului de argint care-i strălucea În nara dreaptă și a hanoracului decolorat cu glugă de stafie, din cauza pantalonilor prea largi, lăsați până aproape de genunchi, și a câinilor fără zgardă sau botniță. Dar nici polițistul acesta nu-l opri - Îi era prea somn ca să-l urmărească pe vagabondul acela murdar și câinii lui plini de căpușe. Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o stafie din cauza imaginii filmate. Elio Își luă geanta cu discursurile redactate pentru el de Paolo Calvo, scriitor eșuat de romane introspective, ambientate În mediul Înalt-burghez, convertit acum În ghost-writer, și răspunse: — Cobor. Ușile automate ale ascensorului se Închiseră fâșâind. Elio se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cadavrului. Nici de acesta nu-și aduce prea bine aminte. A murit și el după 40 de zile. În total au murit cinci călugări de prin postul Crăciunului până aproape de Paște. În mănăstire se țineau slujbe, iar oamenii credeau că stafia lui Dracula stăpânește încă locurile. După incendiul care a făcut scrum icoana făcătoare de minuni, duhul necurat s-a strecurat în călugări, lăsând două bube roșii pe gâturile lor. Starețul a trimis vorbă la Târgoviște, la palat și la mitropolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în Augustin, acesta se mișca fericit, îndopându-se în continuare, și toată lumea din mănăstire a răsuflat ușurată, împreună cu Zogru, când Augustin a trecut de cele 40 de zile fatale. Dar abia pe la Crăciun s-au convins călugării c-au stârpit stafia aducătoare de moarte și-au ținut slujbă de mulțumire către bunul Dumnezeu. Între timp, Zogru a ieșit în lumea largă și s-a și întors, tocmai la timp ca să scrie prima lui scrisoare cu mâna lui Teodosie, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fantoma se arăta în mijlocul zilei, ca o momâie neagră, încât unii s-au gândit că e vreun soldat evadat ori vreunul care vrea să sperie lumea. Pe la începutul verii, a izbucnit ciuma și atunci toată suflarea și-a amintit de stafia neagră, pe care au socotit-o un fel de mesager al molimei. În București, oamenii mureau pe capete, iar Curtea Domnească se refugiase la Mănăstirea Cotroceni, în inima pădurii, de unde călugării fuseseră scoși încă de pe vremea lui Caragea-Vodă. Zogru n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zoe i-a zâmbit cu bunăvoință și, întinzând spre el mâna în care mai ținea încă Sonetele lui Ronsard, și-a răsucit capul spre femeile care așteptau cu gâturile întinse și le-a spus: - Dumnealui, boierul Văcărescu, are vești despre stafia din Balta Icoanei. Îl credea nebun ori voia numai să-l ajute. Zogru ar fi continuat, căci nu-i păsa câtuși de puțin de soarta lui Ianache, dar a luat atitudinea ei ca pe un act de complicitate și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-mi ceva, ceva greu și pe care Alecu nu l-ar putea face. Ea îl privea în continuare amuzată, ca și când n-ar fi avut de gând să răspundă. - Spune-mi ceva ce te preocupă acum, ceva interesant și teribil... - Ca stafia din Balta Icoanei? - A! Stafia! Am să mă duc acolo mâine, iar mâine seară am să-ți spun povestea ei. - Ba, să-ți vezi de treabă! Acela este un lucru necurat de la care a venit și molima asta. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care Alecu nu l-ar putea face. Ea îl privea în continuare amuzată, ca și când n-ar fi avut de gând să răspundă. - Spune-mi ceva ce te preocupă acum, ceva interesant și teribil... - Ca stafia din Balta Icoanei? - A! Stafia! Am să mă duc acolo mâine, iar mâine seară am să-ți spun povestea ei. - Ba, să-ți vezi de treabă! Acela este un lucru necurat de la care a venit și molima asta. Iar dacă ți s-ar întâmpla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o trezească. Dar iată că era acolo, nemișcată. Am pornit-o amândouă de mână în lumina albă a doamnei luni și ne-am plimbat destul de mult timp. Și iar m-am întrebat dacă era într-adevăr sora mea sau o stafie, pentru că femeia de lângă mine era tăcută, pe când Lea avea mereu ceva de spus. Până la urmă a început să vorbescă cu cuvinte alese despre lună, mi-a spus cât de mult îi plăcea lumina albă și cum vorbea cu luna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
râdeau de ea și o tratau ca pe un câine. Ruti, singură, se închidea în sine. Devenise așa o ruină, încât nimeni nu se mai uita la ea. Când a venit disperată să-i ceară ajutorul Rahelei, părea mai degrabă stafie decât femeie. - Doamnă, te implor. Dă-mi ierburi ca să dau afară copilul pe care îl port, a șoptit ea pierdută. Mai bine mor decât să-i mai dau un fiu, iar dacă e fată o s-o înec înainte de a crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
morți? A fost o lungă tăcere și capul i s-a lăsat în jos pe sub văl. - Da, a zis ea. Și apoi, după o clipă: - Nu. Nu m-am întors. Adevărul e că sunt moartă. - Ce ciudat să întâlnesc o stafie din acele vremuri aici, în această casă mare de lângă fluviu. - Spune-mi, a întrebat ea, și tu ești tot o stafie? - Probabil că da, am zis eu, înfiorată. - Probabil că ești, pentru că cei vii nu pun asemenea întrebări și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apoi, după o clipă: - Nu. Nu m-am întors. Adevărul e că sunt moartă. - Ce ciudat să întâlnesc o stafie din acele vremuri aici, în această casă mare de lângă fluviu. - Spune-mi, a întrebat ea, și tu ești tot o stafie? - Probabil că da, am zis eu, înfiorată. - Probabil că ești, pentru că cei vii nu pun asemenea întrebări și nici nu pot suporta durerea adevărului fără consolarea muzicii. Cei morți înțeleg. Ai văzut fața morții? a întrebat ea. - Da, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întrebat cel cu râsul. N-ai limbă? Sau poate că nu ești femeie de-adevăratelea, pentru că nu ai culoare de femeie. Ai culoarea unui rahat de câine bornav. O să te aud plângând și atunci o să vedem dacă ești femeie sau stafie”. Și atunci au început să-mi facă ceea ce vezi. N-am mai vorbit despre asta până acum. Werenro și-a lăsat vălul și a început din nou să se miște. - La primii pași care s-au auzit, m-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sub control. Încă nu am nici o dovadă. Trebuie să mă concentrez la ce am de făcut. Haide. Pot să fac asta. Traversez strada și mă îndrept hotărâtă spre scări. Îmi vine în minte fără să vreau imaginea mea ca de stafie, alergând buimacă, într-o stare de șoc. Parcă a fost în altă viață. Nu arăt doar ca o altă persoană, chiar mă simt ca o altă persoană. Mă simt ca și cum m-aș fi reconstruit din temelii. Inspir adânc, îmi ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar vă rog mult nu spuneți nimănui. Nu vreau să se știe. — Deci cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât fata care a scăpat eclerul. Cariera juridică ți-e distrusă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-o spun cu voce tare. Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbînd toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitîndu-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
voce tare. Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbînd toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitîndu-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbînd toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitîndu-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punîndu-i o mînă pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
întrebă el. Stătea de vorbă cu cineva, din întunericul de afară... - Uite-i, cum vin!... Si blocul din fată... cum vine!... murmură el. Cu ochii la fereastră, se uita la mulțimea de copaci desfrunziți dintre blocuri... Umbrele lor ca niște stafii negre, se clătinau pe luciul lunii de pe alee. Luna strălucea rece undeva, sus... peste blocuri. Uite-i, cum vin spre fereastră... și, luna vine! Își zise el. ... O mulțime de lume tăcută umplea strada fin fața Bisericii... Cotropit de somn
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
toate secretele pe care mi le-ar fi putut dezvălui. Poate că nu fusesem suficient de puternică pentru a-l conduce. Sau poate că pe măsură ce crești devii din ce În ce mai surd, mai orb și mai prost. la fel se Întâmplase și cu stafiile. În apartamentul nostru de bloc aerul era tulburat de ființe gri, păstoase, a căror prelingere răutăcioasă putea fi simțită mai ales când În jur era liniște. Adina Dabija 16 odată, când aveam cinci ani și trebuia să stau acasă pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
plin de cocoloașe, așa cum Îmi plăcea mie. Al mamei era Întotdeauna prea gros și fărĂ nici un cocoloș și mirosea puțin a ars, pentru că Îl fierbea bine - ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu Îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era o fetișcană zdravănĂ, cu coșuri, pasionată de modă și croitorie, care ți-ar fi râs În nas dacă i-ai fi vorbit de stafii și poate ți-ar fi dat și una după ceafă, ca să te trezești la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu Îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era o fetișcană zdravănĂ, cu coșuri, pasionată de modă și croitorie, care ți-ar fi râs În nas dacă i-ai fi vorbit de stafii și poate ți-ar fi dat și una după ceafă, ca să te trezești la realitate. mai târziu, când am Început școala, Îmi petreceam cele trei ore dintre venirea mea de la școală și sosirea alor mei de la serviciu cu ușa de la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]