769 matches
-
În ea întîlnim "amanți" în căutare de "iubire adevărată", despre a căror dragoste "știe lumea toată". "Amantul" invită pe "amantă" să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe scări, vegheam Cu gândul dus în patru părți! ...Azi știm atâtea de prin cărți - Și tot mai rar privim pe geam!... GEORGE DUMITRESCU Tot de natură intimistă este ceea ce e mai valabil în poezia lui G. Dumitrescu, dedicată cu statornicie petrarchiană unei unice femei moarte, pe care poetul o evoacă în mediul casnic, până și în bibliotecă: Biblioteca mă-nconjoară, stearpă De-nvățătură - pentru ce mă doare. Păianjenii descântă, ca pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
individualist și negativ al copilului. În urma studiilor efectuate, s-a constatat că 78% din subiecți opinează că mediul școlar și cel familial prezintă conflicte din toate sferele, iar 76% susțin că relațiile de prietenie și amiciție sunt afectate de insuficienta statornicie, datorată de interese fie materiale, fie afective. Cercetările și sondajele efectuate au condus la necesitatea efectuării în școală a activităților de mediere care au un caracter aparte, în desfășurarea lor nu se dezbat norme și reguli moral-civice, de comportare, nu
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
aceste răni pe care voi acum le vedeți, și ca să știți că eu sunt slujitorul aceluia pe care vi l-am predicat răstignit, mort și înviat. Însă, pentru ca orice îndoială să fie îndepărtată și să puteți persevera în credință cu statornicie până la sfârșit, aceste răni, pe care acum le vedeți în trupul meu deschise și sângerânde, se vor însănătoși și se vor închide imediat ce voi muri, astfel încât nu se vor distinge deloc de restul trupului meu». 13. Imediat, fără vreo rezistență
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost fratele englez William din Ashby, încă novice cu glugă, tânăr ce intrase în Ordin de puțin timp. Acesta, în diferitele oficii pe care le-a ocupat de-a lungul timpului, lăsându-se condus de duhul lui Isus Cristos, cu statornicie deosebită ne-a dat exemple de umilință și sărăcie, de caritate și blândețe, de ascultare și răbdare, și a toată desăvârșirea. Când fratele Grigore, ministrul Franței, l-a întrebat dacă voia să meargă în Anglia, a răspuns că nu știa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai mare evlavie, a perseverat până la sfârșit. William Ioynier a construit mai apoi capela pe cheltuiala sa și a oferit în diferite ocazii o sumă de circa două sute de lire sterline pentru a ridica și alte construcții; a rămas cu statornicie până la moarte prietenul fraților și binefăcătorul lor. Pentru construirea infirmeriei, Petru de Elyland a lăsat la moartea sa o sută de lire sterline. Henry de Frowik și Salekin de Basings, un tânăr foarte bun, au contribuit în mod deosebit prin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai rezistent, în timp ce ajuns în Franța s-a simțit mai slăbit. 88. Lui i-a urmat fratele Crescențiu, ce fusese un medic renumit și ministru provincial de Verona. Zelul său era înflăcărat de caritate, modelat de știință și întărit de statornicie. Dar frații provinciei sale îi erau atât de potrivnici, încât chiar în noaptea dinaintea capitulului general în care a fost ales, în urma plângerii pe care îl făcuse grupului fraților zeloșilor din Ordin cu privire la o revoltă a unora dintre confrații săi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi astfel: „Altfel că nu poci trăi, fără de-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este dator”, va striga amorul lui chiar și În iad și „fiteunde” va fi. Amenințare teribilă: „Voi striga, făr-a ascunde, Că tu ești amorul meu.” Alecu are și anumite exigențe etice. Cere virtute și prieteșug curat. Reclamă crezămînt și făgăduiește statornicie. Se culpabilizează și promite Îndreptarea: „Ce feli să urmez Să vă-ncredințez Și cum să mă Îndreptez?” În fine, acest discurs Îndrăgostit, străbătut de atîtea rîuri de lacrimi și pîrjolit de atîtea flăcări, are și un personaj ideal, altul decît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Într-o convenție literară prestigioasă. Luntrea bătută de furtuni este o imagine curentă În poezia timpului. CÎrlova a ținut astfel să Încoroneze poemul său și să-și Înnobileze jalea printr-o referință din afara spațiului său de meditație. Acela sugera o statornicie, marea (un spațiu străin) dublează sugestia insecurității și limitează perspectiva salvării. VI Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării „În sfîntul meu nesațiu, delirul meu cel mare” Pentru Ion Heliade Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mari”) se transformă În dragoste nebună și, atunci, bucuria devine durere, ființa liniștită trece Într-o „ființă cu Înfocare”... Armistițiul dintre prieteșug și amor fusese, dar, scurt, pacea, desfătarea n-au putut dura. Maica lume nu primește pe roțile ei statornicia: „că pe-a roțîi tale scări/ nu primești statornicie, ci pre-. faceri și schimbări”. Nu-i trebuie mult Înamoratului poet să Împrumute glasul Ecleziastului!... O formă incipientă a pasiunii conachiene este simbatiea. Invocată intr-un frumos poem În stil popular
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
devine durere, ființa liniștită trece Într-o „ființă cu Înfocare”... Armistițiul dintre prieteșug și amor fusese, dar, scurt, pacea, desfătarea n-au putut dura. Maica lume nu primește pe roțile ei statornicia: „că pe-a roțîi tale scări/ nu primești statornicie, ci pre-. faceri și schimbări”. Nu-i trebuie mult Înamoratului poet să Împrumute glasul Ecleziastului!... O formă incipientă a pasiunii conachiene este simbatiea. Invocată intr-un frumos poem În stil popular (Toată lumea est-o școală): „Lumea este Învățătura, Lumea-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ah, cine poate să scrie cîte ochii au văzut? Și Îndată la picioare cu vaiete am căzut.” TÎnărul cade cu vaiete la picioarele dumnezăoaiei și-i Închină cu umilință viața. Fata se arată Înțelegătoare și laudă pe tînărul pătimaș pentru statornicia și vrednicia lui În dragoste. Îl ia sub aripă și-l duce la „palatul fericit” unde locuiește proslăvitul Amoriu. Priveliștea dinăuntru este orgiastică: „De o parte canapeaua unde-amoriul odihnea, Învălit cu trandafirii ce zînele curăța, Și Într-alta Afrodita, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la opreală Și pășește spre ibovnic cu frică și cu sfială.” Răbdarea, pîrjolirea, lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii): „Avînd numai bucurie Că pei În statornicie’’... Am analizat mai Înainte scamatoria acestei suferințe. Conachi dezvăluie el Însuși mecanismul imposturii Într-un poem care grupează toate temele: Ce durere, suflețăle. Durerea este Întoarsă cu frivoliate spre plăcere, pasiunea tristaniană spre donjuanism. Tema reală a poemului este chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are propriu-zis preferință pentru un anotimp sau pentru o oră anumită. Lipsește dealtfel În poemele lui orice referință la rotirea anotimpurilor. Iubirea nu-i În funcție de schimbarea vremii. Înamoratul nu depinde de poziția astrelor. El iubește mereu, vara și iarna, cu statornicie și egală intensitate. Timpul erotic nu este, În această epocă, În legătură secretă cu timpul cosmic. Conachi, ca profesionist al amorului, iubește „zi și noapte”, fără răgaz, indiferent la rotirea anotimpurilor. „Nopți și zile lăcrămez” - serie el Într-un loc.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atît de ușor, ca Alecu Văcărescu sau Conachi, dulcele lanț. Vrea, firește, să fie rob statornic și chiar să poarte „acest dulce de rob nume” și pe lumea cealaltă, Însă, Încă o dată, numai dacă Safta sau Lucsandra arată și ele statornicie și credință. Oglinda, nurul, lanțul, locul, trupul În văpăi sînt, și la Pann, obiectele, imaginile cele mai răspîndite. Ele sînt bunuri ale epocii. Poeziile par Împrumutate de la alții, cu ușoare modificări pentru ca numele vizat să iasă bine În acrostih. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care au generat-o. Oscilant în alte opinii teoretice, a combătut naturalismul de pe pozițiile clasicismului. Adversar hotărât, pe plan teoretic și practic, al curentelor literare novatoare, și-a făcut din clasicismul francez un ideal, pe care l-a păstrat cu statornicie. SCRIERI: Încercări critice de literatură franceză, precedate de un studiu de estetică, Iași, 1898; Starea societății și a republicii romane pe vremea lui Cicerone și a lui Cesar, Iași, 1901; Studii după corespondența lui Cicerone, Iași, 1901; Praecepta insigniora litteraria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
-
ale secolului al XIX-lea -, poate fi urmărit în cazul tuturor orașelor din Moldova. Prezentăm mai jos câteva exemple relevante în acest sens (1803-1859): Capi de familie / Număr de locuitori Dincolo de acest aspect, tot în această perioadă apar și semnele statorniciei locuitorilor, a unui anumit tip de „atașament” față de locul în care trăiau. În mod paradoxal, fenomenul este sugerat de înființarea cimitirelor comunale. Deși a fost ignorat până în prezent, acest „indicator” este, cel puțin în cazul Bacăului, cu atât mai relevant
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
coliba sa cu tot ce era în ea, ,,născocind o minciună caritabilă”, cum că ar vrea să părăsească acele locuri, însă reîntorcându-se după câteva zile pentru a-și construi o altă colibă. Acesta este prezentat ca un model de statornicie, având în vedere cei peste 50 de ani de viață călugărească în același loc. Tot aici, Cassian și Gherman au vizitat pe Avva Piamun și pe Avva Avraam doi mari anahoreți cu vastă experiență ascetică. Cei doi prieteni au fost
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cutreierare și rătăcire și, ori de câte ori este readus la teama de Dumnezeu și la contemplație spirituală, înainte de a se fixa bine pe această cale, fuge înapoi. Mintea este foarte mobilă, adevăr exprimat de Scriptură, însă și de inimă. De noi atârnă statornicia inimii în bine, urcările, adică gândurile care duc la Dumnezeu sau coborârile, adică toate cele pământești și trupești. Războiul cu duhurile și cu patimile poate fi dus, după spusele părintelui Serenus, folosindu-ne de câteva arme: credința, platoșa dragostei și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unei adânci păci interioare. În Convorbirea duhovnicească I, Cassian definește curăția inimii drept curăția și liniștea minții, folosind cuvântul minte ca sinonim pentru inimă. Liniștea e principala manifestare a curăției inimii și funcționează adeseori ca o metonimie pentru ea, precum statornicia și tăria. Cu harul lui Dumnezeu, monahul poate atinge o stare tot mai înaltă, adică ,,sfârșitul desăvârșirii și al curăției”, după ce s-au lepădat de toate atașamentele exterioare și interioare. Cassian descrie în Convorbirea duhovnicească a XII-a iubirea desăvârșită
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
accentuează efectele negative ale irascibilității și nevoia cultivării răbdării. În Convorbirea duhovnicească XVIII și XIX el pune accentul pe liniștea, delicatețea, calmul și blândețea monahului ce nu mai este robul irascibilității. Chinovia devine terenul de antrenament unde monahul își dezvoltă ,,statornicia unei minți netulburate și tăria neclintită a răbdării” (Convorbirea duhovnicească XIX), căutând s-o unească cu Hristos în limita îngăduită de slăbiciunea omenească. Ascetismul și contemplația se întâlnesc în curăția inimii. În ultimile Convorbiri, Cassian îl pune pe Avva Pinufius
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
efortul imens al desăvârșirii duhovnicești. a. Personalitatea patristică a lui Dionisie cel Smerit Etapa străromână a culturii noastre, în geneal, și a teologiei, în special, consemnează ca personalitate marcantă pe Dionisie Exiguul care era un creștin integru, legat total cu statornicie de rânduielile strămoșești”. Acest nume este cunoscut mai ales în studiile istorice de circulație apuseană. Dr. Aloisie L. Tăutu îl numește Dionisie Românul. Având în vedere însă concepția lui despre viață, Dionisie Smeritul este numele cel mai potrivit cu care literatura
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai mare gen de înfrânare să fii între plăcerile omenești și să păstrezi măsura cumpătării. Dar, ca să ne referim la bunele podoabe ale minții lui cu un cuvânt de laudă, putem spune că era un creștin integru, legat total, cu statornicie de rânduielile strămoșești; și ceea ce pot să găsească unii citind la diferiți scriitori, era cunoscut că strălucește în știința lui. Unii oameni răi se silesc să umbrească într-un mod calomnios numele lui glorios al lui și, prin aceasta, ei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe fostul asistent, azi profesorul Stanciu Cărpenaru, decan al Facultății de drept de la Universitatea "Nicolae Titulescu" din București, cât și pe distinsa doamnă a dreptului românesc, profesor universitar doctor Sofia Popescu, care urmează să fie răsplătiți, după o viață închinată statorniciei spiritului legii și dreptății, prin conferirea aceluiași titlu doctor honoris causa. În ce-l privește pe domnul Ion M. Anghel, aș dori să subliniez că cele câteva momente pe care le-am prezentat din viața sa profesională și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]