1,350 matches
-
general pe Nestor Urechia. În lipsa unei „mari tribune pentru public în general”, publicația își propune să fie „o foaie cinstită, eclectica, imparțială, instructiva și beletristica, de îndrumare și de informație, care să aparțină tuturor”. Respingând orice vulgaritate, cât și polemică stearpa și răuvoitoare, redactorii anunță că vor „ține la curent cititorii, în multe și variate rubrici, de ceea ce se întâmplă peste tot”, cele treizeci și două de pagini ale revistei fiind gata să găzduiască „toate părerile, toate școlile, toate talentele, cu
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
spiritul cobilițar” care, în imaginația sa, va resuscita spiritual decăzuta Europă. Nu îi plac, din ideologia românească, „raționaliștii”, „criticiștii”, „zeflemiștii”, în speță Titu Maiorescu și I.L. Caragiale. Acesta din urmă ar cultiva „fronda iresponsabilă, paradoxul ieftin, irespectul valorilor absolute, o stearpă logică [...], un criticism până la absurd”, unii neavând „conștiința responsabilității scrisului și a activității publice”. P. se întâlnește, în critica junimismului și în respingerea ironiei lui Caragiale, cu criterioniștii, de care ideologic se despărțise. Și aceștia îi reproșau lui Caragiale faptul
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
unic în literatura română și chiar în viața noastră publică. Un Don Quijote însoțit nu de Sancho Panza, ci de un Don Juan locvace și insațiabil, pornit să dezlege pasiunile nobile și fecunde și să îndrepte lumea mistificată, obosită, despiritualizată și stearpă. Pentru a defini exact personalitatea lui mai trebuie invocat un personaj: Saint-Just, simbolul dreptății, spiritul necruțător, omul cauzelor cinstite. Teoretic vorbind, aceste persoanje nu au cum trăi împreună. Don Quijote fuge după o himeră, Don Juan zboară de la o femeie la
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La umbra vremii și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp), pierderea crescândă a identității (Anotimp stins). În acest sens sunt și încercările de autoportretizare din Luptă fără sfârșit, din Cerșetorul orb („Cânt cu vremea surpată în ureche/ Azvârlit în prezent parodie/ Ca cerșetorul orb cu armonica veche/ Mereu aceeași melodie
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
carte a lui David Ricci, Tragedia științelor politice.1 Ca profesie, susține Ricci, științele politice reflectă mai degrabă îndemânare decât substanță, mai degrabă tehnici de cercetare decât apărarea normelor democratice și a calității de bun. Aceasta este plină de generalizări sterpe și nu dă suficientă atenție problemelor oamenilor reali care încearcă să trăiască și să guverneze împreună în mod corect și rezonabil. Profesia, spune el, se bazează pe o specializare matematică și pe un ritual academic mai degrabă decât pe conținutul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre două lumi”; una e proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp”) sau insulă („ipotetică”) de cuvinte, e un artefact discreditat și recuzat („depărtează de mine vremea cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor nu iubește vigilența și preferă în locul reacției spontane în conversație doar stereotipia, mimetismul, sloganul călduț sau aproximația stearpă. Ecumenismul se consumă adesea într-o foarte veselă atmosferă de sindrofie fără cauză - o perpetuă prefață la redactarea unor documente care anunță succesul eshatologic al imanenței. La ce bun, atunci, să mai așteptăm un sfârșit? Reîntoarcerea la izvoarele comune ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necondiționat „a fi prezent”, iar „a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de acest proiect nu poate fi decât fructul multelor încercări. Experientia docet. Revenirea la sursele tradiției și chibzuirea prin sfat cu părinții duhovnicești încercați sunt tot atâtea vămi indispensabile ale curățirii noastre lăuntrice. Nimeni nu și-ar putea risipi tristețea stearpă a sufletului fără povața celor îmbrăcați deja în „veșmântul veseliei” (Isaia 61, 10). În prezența luminoasă a Părinților înfiați de Domnul, neputințele și singurătățile noastre se risipesc. Frunzele smochinului care ne-a umbrit rușinea pălesc, blestemate de Cuvântul Tatălui. Revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anului: „Cuvântul scris nu mai rămâne un privilegiu al unui cerc restrâns - se știe. Dar ce efect are acest cuvânt În mijlocul maselor care-l primesc - ca un pământ reavăn o sămânță de grâu - se poate afla? Rodește oare sămânța? E stearpă? Neprimitor pământul? Cum trebuie să fie Îngrijită, semănată, cum trebuie să fie Îngrijită sămânța, să rodească Îmbelșugat, Înplântată Într-un sol pe care mai ieri nu creștea grâul, care era lăsat În părăsire, necultivat și pradă celor mai aprige intemperii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o imaginație Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și visarea stearpă a suprarealismului. (Ă). Prin scrisul său, Petru Dumitriu a arătat nu peste mult timp că el caută drumul Înspre munca Închinată aspirațiilor cinstite și mărețe ale clasei muncitoare. Începând să vadă din ce În ce mai deslușit În realitatea din jurul său, datorită atenției tot
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
progresul calitativ al liricii noastre pândesc și poezia Închinată marilor evenimente istorice. Pentru că, spre deosebire de bâlbâială dementă a poeziei dirijate În Occident de esteții trusturilor, poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele largi, generate de viața nouă care se dezvoltă astăzi În țara noastră, ea constituie unul dintre sunetele avântatei melodii a liricii noastre revoluționare”. Succesele poeziei noastre 58: „Dar chiar poeții Încercați, În ultimele luni, au
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
planuri schemantismul, reprezintă linia minimei rezistențe În domeniul creației artistice. E ușor a Înșira cuvinte goale «ce din coadă au să sune», spunea pe bună dreptate Eminescu. E ușor, dar nu folosești oamenilor muncii prin exercitarea unei astfel de Îndeltiniciri sterpe. (Ă). Necunoașterea vieții și lipsa de cultură determină a altă deviere de la realism: schematismul. Dintre cele mai caracteristice poezii schematice care s-au scris pe tema păcii, se cuvine să fie amintită una, intitulată Strajă Păcii a Petrei Duțu. Nici
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de părere că «străbate prin ele oboseala» și «sentimentul de bătrânețe». (Ă). Tov. Maria Banuș trebuie să facă sforțări serioase pentru a nu se Împotmoli În adâncurile poeziei așa-zise „intimiste”, sau „de cameră”, al cărei unic aliment e scormonirea stearpă a propriului „eu”, a unui „eu” izolat de viața intensă, plină de avânt creator a semenilor. Ea are datoria de a da cititorilor opere care să oglindească marile sentimente umane ce dau conținut - un conținut nou - vieții oamenilor muncii din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu mult la orientarea sănătoasă a poeților noștri. (Ă). Din nefericire, străduința de a deveni, prin creațiile lor, «glasul epocii» - cum spunea Gorchi - nu-i caracterizează Încă pe toți poeții noștri. Mai sunt Încă poeți care se Îndeletnicesc cu „scormonirea sterpă a propriului eu”. O asemenea perseverență În scormonirea și etalarea măruntelor și nesemnificativelor impresii personale, demnă de o cauză mai bună, este vizibilă mai ales În poezia din ultimele numere ale revistei Almanahul literar. Formele de manifestare a acestui mărginit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
singuri așa de grațios cheia cu care multe taine se pot descuia. Să luăm aminte, oameni ai artei. Să ne folosim de această cheie prețioasă pe care Însuși dușmanul ne-o Întinde. Să știe acei care alunecă pe panta estetismului sterp și a invidualismului, că făcând aceasta ei slujesc pe dușman. Pentru că dușmanul nu se bucură niciodată de pomană. Iată de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ducă. Și când e vorba să trăim, nu ne mai pricepem”). Toate ca forme de evitare, de ecranare a clipei, a prezentului, căci „la marginile împărăției”, acești turci „de poveste și de lână colorată”, cu reflexe coclite, stau în nemișcare stearpă, fiecare arătând ca „un om mutat în somn pe alte tărâmuri”. Șefki, tânărul cu iubirea lui născândă pentru Umurli, rudă de sânge și tovarășă de copilarie, fuge din Cetate fără să-și lămurească prea bine de ce, împins ca de o
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
etc. Această „prezență zero” nu trebuie să ne contrarieze. Sunt situații când absența este mai puternică, mai evocatoare decât prezența. Îmi amintesc o imagine dintr-un text al lui Panait Istrati. Un cocostârc stătea trist și derutat în mijlocul unei câmpii sterpe, cu noroiul uscat și crăpat de vântul care sufla cu putere. De fapt, nu pasărea conta, ci imaginea unei ape absente, evaporate de o secetă cumplită, imagine amorsată de prezența cocostârcului. Prin contrast, pasărea evoca o „prezență zero” a elementului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
completează imaginea obștei. Acești oameni trecuți prin tot felul de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice, ca în cazul povestirilor din războiul cu „franțogul”, la „Măilat”, rememorează vremurile de odinioară, fruste, necorupte, și formulează critici de bun-simț la adresa agitației sterpe a oamenilor mai noi. B. este și un memorialist cu aplomb, ce se sprijină pe amintirea intactă a momentelor evocate, adesea și pe documente, ca în însemnările despre Jan Urban Jarník, George Dima, Iacob Mureșianu. El introduce în spațiul evocării
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
iertare și Bună seara, iubito (1989-2000) sunt cărțile unui ironist. Poetul ia o poză manieristă, dar efectele poetice sunt, și aici, demne de remarcat: „Mă jur pe dumnezeul fricii / pe cel mai dur, pe cel mai rău / pungaș din cerurile sterpe / mă jur cu mâna pe călău / că n-am furat un O din Ou / mă jur pe liturghia țuicii / din birtu-n care se făcu / câmpie sufletul meu seara / mă jur așa cum juri și tu / că n-am furat din oU
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
Chiar de nu-i drum ci numai o eroare. / Eroarea însăși e un ce nebun / Cum vina mea mi-e stranie onoare.” Cerbicia sa este înfrântă însă, ca în mitologia creștină, de blestemul neîndurător al muncii pe un pământ din ce în ce mai sterp: „Câte rânduri de viță n-au îmbrăcat dealul / din miile de neamuri, / și toate s-au uscat pe rând. Pământul e cu râie-n rădăcină / și vasele oricărei vieți / ce-și suge traiul din răceala lui / se-nădușă de la o vreme
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
acele condiții precare, el a dat o celebră Proclamație către armata din Italia, care avea să-i sporească nu numai prestigiul de comandant, ci și simpatia, poate chiar dragostea, în rândurile luptătorilor: „Soldați! V-ați bătut până acum pentru stânci sterpe, devenite celebre prin curajul vostru, dar inutile patriei... Lipsiți de toate, ați învins toate greutățile. Ați câștigat bătălii fără tunuri, ați trecut râuri fără poduri, ați făcut marșuri forțate fără încălțăminte, ați petrecut nopțile în bivuacuri fără rachiu și adesea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
la rafinăriile alăturate, legate de niște coșuri mai puțin impresionante. Era ca o pădurice, de parcă semințele celor opt furnale mari ale Rouge-ului fuseseră purtate de vânt și acum zece sau douăzeci sau cincizeci de trunchiuri mai mici răsăreau din solul sterp din jurul uzinei. Lefty vedea acum șinele de cale ferată, silozurile uriașe de pe malul râului, cărbunele, cocsul și minereul de fier așezate ca Într-o cutie de condimente uriașă și pasarelele care se Întindeau deasupra capului său ca niște păianjeni giganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ușor pe-aici. Trebuie doar să arunc o privire. Relaxează-te. Doctorul Îi făcu un semn din ochi asistentei. De pe ambele părți, Începură amândoi să mă dezbrace. Asistenta Îmi trase cămașa peste cap. Îmi ieși la iveală pieptul, tânăr și sterp. Nu-i interesa. Nici pe mine. Între timp doctorul mi-a desfăcut cureaua. Îmi desfăcu nasturele de la pantaloni. L-am lăsat. Jos cu pantalonii. Urmăream scena ca din depărtare. Mă gândeam la altceva. Îmi aminteam cum Își ridica Obiectul șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a devenit insuportabilă. La ce servesc stilul umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite... Vipsania face o grimasă amuzată. Vezi să nu! Tocmai într-o lume ca a noastră, în care comentariile politice sunt periculoase și fără rost, oratorii nu mai au cum să se preocupe de viața reală sau de problemele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]