971 matches
-
de amețeală și cade cu fața În noroiul Înghețat, În timp ce convoiul de prizonieri se Îndepărtează spre barăcile lagărului, pierdute În ceață și-n albul zăpezii. „Are tifos! Are tifos! Are tifos!” strigă cu glas pițigăiat un băiat pirpiriu cu privirea sticloasă ascunsă după ochelarii mici și rotunzi. „Mă, ficior! Mă, ficior! Mă, ficior! Uiuiu, uiuiu, uiuiu, bum-bum-bum! Mă, ficior de la Bihor cu cuțâtu la chicior!” Și roata se Învârte și joacă lumea la nunta lui Bitancu. Bitancu Îi om frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de oameni care aleargă disperați, privind cu ochi măriți de groază către cerul de un albastru rece ca o lespede de mormânt. Alarmă! Alarmă! Toată lumea la adăpost! Marius prinde de mână un sergent de stradă care-l privește cu ochi sticloși, înfricoșați: Unde este adăpostul? Aici, în spate, dom' locotenent! Dar mai repede, mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la cei care încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai bine, apoi privirea se oprește asupra unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în întregime. Râde cu glas gros, dement. Degetele negre, asemeni unor gheare, îl prind dureros deasupra cotului. Se oprește din hohotele înnebunitoare, doar pentru a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți să fiți blestemați! Toți... Încet, cu blândețe, Marius se desprinde din strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spuneți că... vreți să mă culc cu ea...? - Da. Trebuie să fie o relație reciproc consimțită. X vrea. Tu vrei? M-am ridicat din fotoliu, mi-am pus ochelarii și m-am așezat pe marginea canapelei. În ochii mari și sticloși ai lui X citeam o anticipație concentrată; parcă era un câine căruia i se prezintă o bucată de carne. Sprijinită în cot, alături, Z mă privea și ea atentă. - Nu se poate, am spus încet. Nu pot să mă culc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de artificii ale raiului. La ora două, locțiitorul comandantului intră tiptil În baraca generalului și spuse În șoaptă: ― Să trăiți, aștept ordinele dumneavoastă de contraatac, să trăiți! ― Auzi cum scârțâie? ― Nu pricep, să trăiți! ― Picioarele mele. Picioarele mele subțiri și sticloase. ― Da, să trăiți, Îmi dau seama că generalul are probleme cu picioarele, dar Îmi permit să susțin, cu tot respectul, să trăiți - acum vocea Îi era doar un pic mai puternică decât o șoaptă, - că nu e momentul să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
diferența? Tramvaiul Înaintă, Îndepărtându-se de reperele pe care le cunoștea, de aprozar, de cinematograf, de hidranții pentru pompieri și de standurile pentru ziare din cartier. Ochii ei de sătean, care puteau deosebi copacii și tufișurile dintr-o privire, priveau sticloși la indicatoarele de pe drum, la literele romane fără sens, care se Înghesuiau unele În altele, și la reclamele stradale zdrențuite, care Înfățișau fețe cojite de americani, chipuri fără ochi, fără gură sau cu nimic altceva decât un nas. Când recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mai Întâi soții Pickett: Nelson, care fusese Înaintaș În echipa Georgia Tech, iar acum lucra la compania farmaceutică Parke-Davis, și soția lui, Bonnie, care citea mereu povestirile miraculoase din Guideposts. De cealaltă parte a străzii stăteau Stew Fiddler, zis „Ochi Sticloși“ un vânzător de componente industriale căruia Îi plăcea Bourbonul și barmanițele, și soția lui, Mizzi, al cărei păr Își schimba culoarea de la o zi la alta. În capătul străzii erau Sam și Hettie Grossinger, primii evrei ortodocși pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu avea zăvorul pus, așa că am aruncat o privire Înăuntru. Fratele meu stătea la el În pat, Înfășurat Într-o pătură de lână veche pe care i-o croșetase Tessie. Capul Îi atârna Într-o parte a patului - cu ochii sticloși -, iar picioarele albe de cealaltă. Amplificatorul stereo era pornit și acul radioului sărea. În acea primăvară Capitolul Unsprezece primise două scrisori: una de la Universitatea din Michigan, În care era informat că fusese acceptat, și alta de la guvernul Statelor Unite, care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
multe despre ce s-a Întâmplat acolo, la clinică. Pe atunci eram În Marquette. Și nu vorbeam cu mama și cu tata la momentul respectiv. ― Am fugit. ― De ce? ― Aveau de gând să mă taie. Simțeam cum mă privește cu ochi sticloși, care mascau activitatea lui mentală considerabilă. ― E cam ciudat pentru mine, Îmi spuse. ― Și pentru mine e ciudat. O clipă mai târziu pufni În râs. ― Uau! Ciudat! Al dracu’ de ciudat, futu-i! Dădeam și eu din cap, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alte lucruri mai clare și mai importante: Florin Iaru este totuși un suprarealist, chiar dacă unul evoluat. Este singurul din întreaga generație '80 ce are legături serioase cu Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu. Construcția poemelor sale e rareori altfel decât amorfă, sticloasă, compusă dintr-o aglutinare de imagini greu comprehensibile, în care obiectele, fără să se umanizeze, capătă o personalitate neliniștitoare. Omul însuși, când apare, nu este mai mult decât o jucărie mecanică sau un manechin î la Chirico, dar țopăind spasmodic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat, de pildă, cât de asemănătoare sânt femeile din toate picturile surrealiste? Ele nu sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași la Magritte, Dali sau Delvaux, este lipsită atât de personalitate, cât și de senzualitate. Suprarealismul este pur latin, superficial și risipitor, încărcat ca baldachinul lui Bernini. Miracolele lui sânt puerile ca "Viețile sfinților". Enigma este în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am tot rostii la timpul lor. Atll le-am repetat... Ne-am înșelat..." Cei din public, îmbogățiții și colaboraționiștii orașului, putred de corupți, păreau să fi uitat până și ei Sodoma josnică și monotonă a vieții lor. Unii tăceau, privind sticlos în fața ochilor. Alții duceau paharul alungit de șampanie la gură și beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur și dârmon, plângeau ca școlărițele. Se surprinse și Zaraza lăcrimând și nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un fel de ceață. Lumina veiozei, scara blocului, chipul lui Filip. Ceața aceea mohorâtă care apare dintr-o văgăună a muntelui, mai întâi furișându-se, încă plăpândă, încă străvezie, ca apoi, pe nesimțite, să se umfle, să se ridice, rece, sticloasă, opacă, până te acoperă cu totul (un fel de respirație vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și sensul și devin vulnerabile, gata să dispară pentru totdeauna. Ca să le redescoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
leneș sau ursuz sau gânditor. Se pierde în spațiu: Rogu-te politicos, nu sta în picioare, Suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și cucerească o dimensiune proprie: Și am spart sticlosul perete, Acea dimensiune care mă fascina. (Muzeul) Numai astfel dispare posibilitatea de a vedea prea mult ori de a se vedea într-o multiplicitate devastatoare. Nevoia de a crea un spațiu autonom este la fel de acută și în proză: Singur, blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cred, Doamne!... striga în el durerea. Ajută-mă să mă trezesc din coșmar, Doamne!” Mistuit de gânduri rele, alerga pe stradă bezmetic, urla se lovea de trecători... Nu putea crede că s-a întâmplat cu adevărat,... pașii scrșnind pe zăpadă sticloasă, parcă îi număra cuvintele: ”nu cred... nu cred” ” Am pierdut-o, Doamne”. Alerga în gerul aspru al iernii, fără vlagă, cu mergsul unui om în care s-a cuibărit o boală devastatoare, mistuindu-l ascuns. Zvârcolindu-se în somn, se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Hetaera Esme-ralda mea... Am încercat să citesc ceva, dar cu Măgărie și ai lui era imposibil. Am zăcut vreo două ore pe spate, cu ochii-n tavan. în minte, ca un resac la țărmul mării, îmi veneau, cu o consistență sticloasă, versuri obsedante: Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Păianjenii îmi caută inima/ Este o lumină ce se stinge în gura mea../' Și simțeam cu adevărat păianjenii împle-ticindu-se sub așternut, pe pielea mea uscată și fierbinte, trăgîndu-mi-se spre inimă. Deja se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
seamă, de parc-aș fi fost invizibil. El îi spunea ceva, indianisme de-ale lui: santana... reflectarea fulgerului în rouă dimineții... Stătea adus de spate, căci era cu mult mai înalt decât ea. Clara îl privea liniștită, cu ochii ei sticloși și cuminți reflectând chipul băiatului pe un fundal de nori învolburați. Legătura celor doi, începută aici, la Bu-dila, - sau mai curând acolo, în valea plină de flori - avea să dureze, așa cum se-ntîmplă cu puține perechi de liceeni. I-am revăzut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
reci. În sintagma „frumoasa și bestia“, termenii căzuseră acum altfel pe referentul lor. Avea o strungăreață enormă, prin care, ca în Alien, ar fi putut ieși oricând o limbă aptă să mă înfășoare și să mă ducă încet spre dinții sticloși. Mă gândeam nu dacă, ci unde mă va omorî; și cât sânge va stoarce din mine. Când am ajuns acasă, am ieșit din taxi și am tras ușa blocului după mine, mi-am dat seama de ce mă lăsase totuși în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
optzeci înălțime. Purta un trening roșu ca flacăra, bluză și pantaloni, în picioare avea bascheți, dar tot aspectul său fizic contrasta cu ținuta asta sportivă. Mâinile, fața îi erau zbârcite, mersul clătinat părea de om bătrân. Doar după ochii lui sticloși îl mai puteai recunoaște. Era efectiv o ruină. Nu numai eu ci și ceilalți care stăteau la coadă la cele două ghișee sau așteptau pe canapele, privind absent prospectele cu profilaxia gripei sau a bolilor venerice și nelipsita cană de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
către vârful degetelor, și mâinile mele, ca și când ar fi știut ele singure ce să facă, încercau s-o dezbrace. Dar ea era întreagă, dintr-o bucată, hainele erau una cu trupul ei. Ea nu era decât o statuie de consistență sticloasă, dar vie, mișcătoare. Ea nu putea fi dezbrăcată. Un moment mi-am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
banală sau așa ceva, dar eu nu mi-o închipui plângând, e prea uscată) fata de șaptesprezece ani care se mișcă în spațiul ăsta secționat și îmbălsămat în culoare veștedă și în umbră. Covoarele de pe jos fuseseră strânse, așa încît luciul sticlos, și el murdar, al policandrelor, câte unul în tavanul fiecărei camere, nu avea în ce să se estompeze. Cumplită viață moartă. Un pasaj care trebuie notat. Din Alteță regală de Th. Mann: "Trebuie să mărturisesc că n-am avut altă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi urinat cineva, gneisul striat, gresia. Zone speciale erau rezervate pietrelor semiprețioase, cu luciu mat sau limpezi ca apa: aventurinul verde translucid, cum erau înfățișate pe harta lui Piri Reis mările Chinei, agatul cu o mie de culori, de la cafeniu sticlos la roșu sticlos și de la albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedonia azurie, cuarțul ochi-de-tigru, pe care cine îl vede moare în același an, piatra de Mokka, de o culoare necunoscută, fără nume, sardonixul, heliotropul zis și matostat, malachitul de culoarea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gneisul striat, gresia. Zone speciale erau rezervate pietrelor semiprețioase, cu luciu mat sau limpezi ca apa: aventurinul verde translucid, cum erau înfățișate pe harta lui Piri Reis mările Chinei, agatul cu o mie de culori, de la cafeniu sticlos la roșu sticlos și de la albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedonia azurie, cuarțul ochi-de-tigru, pe care cine îl vede moare în același an, piatra de Mokka, de o culoare necunoscută, fără nume, sardonixul, heliotropul zis și matostat, malachitul de culoarea otravei, serpentinul și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
speciale erau rezervate pietrelor semiprețioase, cu luciu mat sau limpezi ca apa: aventurinul verde translucid, cum erau înfățișate pe harta lui Piri Reis mările Chinei, agatul cu o mie de culori, de la cafeniu sticlos la roșu sticlos și de la albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedonia azurie, cuarțul ochi-de-tigru, pe care cine îl vede moare în același an, piatra de Mokka, de o culoare necunoscută, fără nume, sardonixul, heliotropul zis și matostat, malachitul de culoarea otravei, serpentinul și prasopalul stând sumbri unul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]