912 matches
-
Capitolul 6 Ultima tușă — Acum ar trebui să adoarmă, spuse Phoebe, când Roddy se lăsă pe pernă și respirația îi căpăta treptat un ritm mai lent, mai regulat. Îi luă paharul din mână și-l puse pe noptieră, apoi băgă sticluța cu pastile în geantă. Hilary îl privea calm pe fratele ei. — Întotdeauna a fost hipersensibil, spuse ea. Dar nu l-am văzut manifestându-se astfel până acum. Crezi că își va reveni? — Probabil e într-o stare de șoc. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bleumarin. La o privire mai atentă se dovediră a fi uniforma unui sergent de poliție. — Ce ți-am spus? N-a fost nici un polițist. Și uite, restul. Îi întinse lui Phoebe chipiul și în timp ce făcea asta, ieși la iveală o sticluță pe raftul din spatele lui. — Clorură de potasiu, citi el rar, examinând eticheta. Ai auzit de așa ceva? — E o otravă, spuse Phoebe. Mortimer o ținea în dulăpiorul cu medicamente. Numai că, ultima oară când am văzut-o, era plină. Arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rar, examinând eticheta. Ai auzit de așa ceva? — E o otravă, spuse Phoebe. Mortimer o ținea în dulăpiorul cu medicamente. Numai că, ultima oară când am văzut-o, era plină. Arătă spre nivelul lichidului, care acum ajungea la un sfert din sticluță. — Mortală? Phoebe dădu din cap. — Acum îmi amintesc - în ziua când m-a concediat, chiar înainte de a pleca, m-a întrebat unde sunt siringile. Nu m-am gândit atunci de ce m-a întrebat. Poate a avut vreo legătură. — S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cum mă așteptasem. — Tu chiar spui ce gândești, nu-i așa? Trebuie că arătam Îngrozită, căci a continuat: Nu, nu, asta e bine. Și este o raritate În domeniul ăsta. Nu aveam chef să beau șampanie cu paiul dintr-o sticluță, mă-nțelegi? Nu mi se pare ceva bărbătesc. Așa că barmanul a făcut săpături și a găsit chestia asta pe undeva. Și-a dat iarăși din ochi bucla, care a căzut imediat la loc În clipa În care și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a celor sus‑menționate. Fondul de ten era cel mai impresionant: părea că cineva chiar prelevase o mostră de piele de pe fața mea și o folosise ca să creeze ceva potrivit pentru ea. Fie că „adăugam lustru“ sau „acopeream petele“, fiecare sticluță se potrivea cu nuanța tenului meu mai bine decât... ei, bine, decât propriul meu ten. Într‑o cutie ceva mai mică se aflau accesoriile: bucăți de vată, pătrățele de bumbac, bețigașe cu capete de vată, bureței, vreo două duzini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alunecîndu-i pînă la brîu, făcînd-o să tremure și udînd covorul. Prosopul era alb-gălbui și destul de subțire, ca un șervet de copil. Săpunul avea straturi cenușii În el. Dar Își adusese pudră de talc și Își tamponă cu parfum, dintr-o sticluță, Încheieturile mîinilor, gîtul, clavicula și spațiul dintre sîni. CÎnd Își puse rochia ușoară din crêpe și-și schimbă ciorapii fildecoși, de iarnă, cu cei de mătase, de culoarea pielii, se simți de parcă era În cămașa de noapte, ușoară și expusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o găleată de zinc lîngă ea. Totul arăta odios: lumina mare metalică proiectată asupra lui și tăvile cu instrumente În jur, mașinăriile ciudate, frezele și sticluțele de anestezic. Simți cum i se urcă un val sufocant de lacrimi În piept și-n gît și, pentru prima oară spuse Nu pot! — Așa, deci, doamnă Harrison, spuse domnul Imrie, văzînd-o cum ezită poate. Scoateți-vă fusta, pantofii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sticlă, strîmbîndu-se apoi. — Apă colorată! Mai Încercă una. Toate erau la fel. Și, uite! Erau și țigări Într-o cutie, dar erau făcute din gips. Ce șmecherie ieftină. Cred că va trebui să ne descurcăm cu asta, presupun. Adusese o sticluță de brandy. Îi scoase dopul și-i oferi să bea. Ea refuză. — Domnul Imrie a spus că ar trebui să beau bere neagră. — O să-ți aduc mai tîrziu, dacă vrei. Acum ia o Înghițitură din asta. Nu mîncase toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stau cu tine. Așa că Duncan se dădu la o parte de la fereastră și Alec se săltă pe pervaz cu genunchii și picioarele spre cameră. O făcu destul de neîndemînatic, așa cum se Întîmpla Întotdeauna - căzînd ca un bolovan, iar podeaua bufni, și sticluțele și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și pe față Înainte de a bea cu Înghițituri mici dintr-o sticlă mare de apă plată Evian. Își lasă apoi pe spate capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Jersey Trează de la ora 4 dimineața, prinsă În ușa turnantă a decalajului de fus orar. Nu există roomservice până la ora 6, așa că-mi iau o cafea râncedă cu gust metalic de la distribuitorul din hol și adaug un strop dintr-o sticluță din minibar. Whisky-ul dă fierturii din iad o notă de distincție susținută. Zăresc o femeie bătrână În oglinda din baie și mă uit În altă parte. În dimineața asta, mă Îmbrac pentru bătălie În armură Armani completă. E incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Dumnezeule! Mama! Ce coșmar. Ν Nu degeaba e numit Lexington Kinnicut regele trandafirilor exotici din Manhattan. Transformase sufrageria lui Muffy într-o boltă de trandafiri și orhidee roz care miroseau atât de delicios, de te-ai fi crezut într-o sticluță de parfum Fracas. Fețele de masă din bumbac aveau exact aceeași nuanță de roz ca și florile, de-ai fi zis că provin din aceeași seră. Lexington reușise cumva să procure chiar și veselă din sidef roz, umplută ochi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Julie. Apartamentul era format dintr-o sufragerie imensă, cu un balcon cu vedere spre Place Vendôme. Din sufragerie intrai în două dormitoare, fiecare cu baia ei plină cu săpunuri ștanțate cu sigla Ritz și șampoane și gel de duș în sticluțe Ritz atrăgătoare. În mod normal, asta mi-ar fi dat o stare de bună dispoziție. Azi, însă, opulența accesoriilor din baie m-a lăsat rece. Singura problemă cu stările de spirit negative este aceea că sunt la fel de previzibile ca foștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
înveselească. Genul acesta de respingere e foarte supărător. —Mă simt ca naiba, l-am aprobat. Și nu-mi mai trece. Ah, dar o exfoliere Alpha-Beta va face minuni, mă încurajă dr. Fensler, punându-și mănușile de plastic. Și-a pregătit sticluțele cu un lichid limpede și m-a rugat să mă întind. Îmi întinse pe față prima soluție. Înțepa. —Aau! m-am miorlăit. — Ah, foarte bine! Tenul tău o să fie imaculat când o să pleci de-aici. Fiecare celulă va fi perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
voluptății, a rămas într-o penumbră nobiliară, spunîndu-și povestea, printre relicve romane și bijuterii de argint cu tăietură primitivă, cui vrea s-o asculte. Și sînt destui cei care, preț de o oră, se despart de duty free pentru o sticluță care intră în costul biletului, dintr-o vreme cînd relația cu clientul, și bucuria de-a munci pentru el, pentru frumusețea vieții lui, nu erau, încă, vorbe-n vînt. Aceeași frumusețe, subiectivă, ca și gusturile, își trăiește răgazul la Muzeul
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
are un număr de respirații sortit ca lungime de viață. Dacă respiră mai rar, trăiește mai mult. Japonezii exportau nativilor aflați foarte departe de patrie cutioare cu aer din țară. Deschideai capacul, trăgeai în nări aerul livezii cu cireși înfloriți. . Sticluțe pe care să scrie: "Dâmboviță apă dulce", mă-nțelegi, la un preț foarte rezonabil!
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
nedumerire amorfă, impersonală, în timp ce încerca să-și facă o gură cum credea ea că trebuie să arate o... Se uită astfel la mine, dar numai o clipă, apoi începu să se șteargă cu vată, pe care o înmuie într-o sticluță, reușind să se boroșcăiască pe obraz și pe bărbie, enervîndu-se, o enervare rece, flegmatică, amestecată cu nedumerire că găseam ceva de râs în toate acestea... Râdeam fiindcă o iubeam, deși o simțeam departe de mine, dar mi se părea că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
păru că ține, dar pudra se deslipi la prima grimasă, arătam și mai rău, ca o fantomă, sau ca un vampir. Pe urmă îmi veni altă idee: ceva care se putea lipi foarte bine era fondul de ten. Desfăcui o sticluță și începui să dau cu lopățica aceea înșurubată în dop. Era perfect. Nu se mai cunoștea nimic. Puteam să merg și la cursuri și să mă întîlnesc după aceea și cu Ion Micu. Revenii în hol foarte vesel și spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiind fundamentale; floral, putrid, eteric, aromatic, empireumatic, rășinos. Tehnicile și instrumentația ce se utilizează în investigarea senzațiilor olfactive sunt foarte variate. Astfel, Toulouse și Pieron propun măsurarea acuității olfactive într-o atmosferă inodoră și calmă, la 15 C, cu ajutorul unor sticluțe ermetic închise conținând soluții apoase de substanțe odorifice, care vor fi prezentate subiectului timp de 3 secunde, sarcina subiectului fiind de a inhala aceste substanțe și să spună ce a simțit. Examinarea începe cu concentrații slabe apoi din ce în ce mai mari până când
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
mai departe, silențios, înghesuit printre blocuri. Cu Paul, povestea nu se termina niciodată; la urma-urmei, nici nu trebuia să te străduiești prea tare ca s-o înțelegi. Aș fi pus pariu că ține-n baie, în dulăpiorul de perete, o sticluță cu briliantină, câteva lame inoxidabile „Pobeda“, învelite în foițele lor cerate, bucăți expirate de săpun „Maxam“, casabil, tuburi goale de deodorant „Miraj“ și „Rexona“, sticle de plastic de la demachiantul „Doina“, cu zimții ăia rotunzi, de-acordeon alb. Fiecare obiect păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În 1849, Philadelphia a fost devastată de o epidemie de holeră. Trei sferturi din populație s-a prăpădit; oriunde mergeai, dădeai de case cu X-uri galbene spoite pe uși, ca-n Evul Mediu. Calomelul nu se mai aducea în sticluțe mici, ca de gin, ci venea direct cu damigeana; căruțe întregi treceau zilnic prin oraș. 1849. Philadelphia. Un mare scriitor american, mort de holeră. Nu-ți spune nimic?“ „Sincer? Nu.“ „Poe. Edgar Allan Poe. Nici de el n-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu pot s-o cred, sună a poveste toată ziua!“ „Ce nu sună a poveste, în ziua de azi?“, am adăugat eu. „Din păcate, e-adevărat. Confirm, dom’ profesor. Nu e de stat la Tribunal. Lumea vine cu naftalină sau sticluțe de spirt la ea.“ Tânărul Lupu părea dezolat. Mihnea și-a vârât iarăși capul printre scaunele din față. „Dom’ profesor?! M-ai dat pe spate, Robane! Ți-ai luat studenți secretari sau ce? Pe când la Academie, cu moșalăii locali?“ Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu tropotea din pantofii ăia cu cataramă, butucănoși ca un vapor, care te întâmpinau în filme sau fotografii. Își făcea apariția într-un pulover subțire, bleu, prin care-i curgeau sânii și se plimba desculță pe parchet, cu cârpele și sticluța de spirt. Când ștergea geamurile, se ridica pe-un taburet alb, îi observai călcâiele negre și gambele puternice, încordate. Doamna Ioana apuca fiecare obiect, îl ștergea de praf, de pete, de pufi, de orice ar fi avut, după care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
concediu conținea și-un pachet cu medicamente, instalat confortabil și liniștitor în compartimentul principal. Desfăcutul lui dura vreun sfert de oră, era primul lucru pe care îl făceam în orice călătorie: scoteam bandajele și feșele supraelastice, pansamentele mici și leucoplastul, sticluțele cu spirt și rivanol, alifiile și cremele unguente. Urmau medicamentele propriu-zise, aliniate pe mărci și tipuri de afecțiuni, ca la camera de gardă, în dulăpior. Le aranjam atent, plasând fiecare cutiuță la locul potrivit, fie în cele două sertare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
majoritățile în stare de-a suporta un cabinet compus din elemente eterogene, nici credem în fine că asemenea elemente, întru cât sunt serioase și ar putea împlini misiunea ce li se destină, ar primi, ar fi figuri de șah și sticluțe de caleidoscop în mînile cancelarului nostru. Un lucru însă cată să recunoaștem. Schimbarea la față a partidului roșu, renunțarea la principiile lui din trecut, apostazia și lepădarea de republicanismul și de antidinasticismul de până mai anțărț, amenda onorabilă făcută principiilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]