10,115 matches
-
sus, la o populație de 18 milioane de locuitori. După ce familia Sabetay a rămas fără librărie, a reușit să deschidă un mic magazin de vânzare și reparații stilouri. În acel atelier era un pelerinaj constant. Vizitatorii erau fascinați de celebrele stilouri cu penița de aur, Mont Blanc, Pelikan, Parker, Kaweco, aduse din occident, precum și cele chinezești, o premieră mondială. Nu pot fi uitate, familiile Safir, Schuster, Segal, Wachman, Kimmelman, Golștein, Krusty, Aderka, Eskenasy, Kușelic, Bainer, medici, ingineri, comercianți și bancheri, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Gheorghe Grigurcu Cu o modestie nu lipsită de orgoliu, orădeanul Ion Davideanu face un portret al poetului din provincie, care e și un autoportret: ,Poetul din provincie își controlează/ respirația, ridică stiloul și înghite în sec,/ nici la capătul deșertului acest dromader,/ insinuant, nu cere și nu este primit cu apă:/ aceasta se cheamă, simplu, Condiție...// Tenacitatea lui este proverbială, foarte/ departe de calea de dispariție, nisipul clipelor/ îl cîntă doine în
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
cum că el știe, precum s-a spus, că Omul este/ măsura tuturor lucrurilor, se aude o voce, a tuturor trupurilor...// Un înger sau un duh necurat mereu îi șoptește,/ fii pe pace, iar el nu îndrăznește măcar să rîdă/ ridică stiloul și înghite în sec..." (Dromaderul insinuant). De unde rezultă, grosso modo, două lucruri. Mai întîi un joc al contrariilor, între gravitate și ironie, între satisfacție și insatisfacție, între afirmare și retractilitate etc., joc favorizat, desigur, de ambianța mai mult ori mai
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
Ia să vedem balanțele cum sună!/” Dincolo de toate, însă poetul are conștiința propriei valori. și de aceea în Autoepitaf singaporean el scrie: E timpul ca să-mi sânger epitaful/ într-un sonet geometru și claustru/ De mine demn, de-al meu stilou ilustru,/ Cât nu s-alege, încă, de noi, praful!// Pe nimenea nu-l judec nici nu-l mustru,/ Dar nici nu-i sufăr nimănui perdaful/ C-am cultivat boema și taraful/ Din zi în zi, ci din lustru-n lustru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
foarte vii, i l-am dat Patriciei și ea, fericită, mi-a zis, o să-l umplu cu un aranjament floral, e deosebit, dar Mario și l-a revendicat și el, nu, o să pun eu în el pixurile și mai ales stilourile, și tot ce-mi mai trebuie când scriu. S-a discutat despre orice, Mircea Martin a pomenit Elogiu mamei vitrege, ultima carte citită, tulburătoare prin factura-i erotică, excelentă în traducerea Almei Maria Moldovan, Mariana Sipoș considera însă că tot
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
Ioan Lăcustă Multă vreme am crezut în singura putere a scrisului cu străvechile instrumente -creion, toc, stilou (pix). Ordonarea gândurilor în șire după ritmul lent al înaintării creionului pe coala de hârtie îmi părea a fi desăvârșită, truda scriitoricească însemnând și nesfârșite reveniri asupra a ceea ce încercai să-i dai un chip de cuvinte. Adăugiri, ștersături, nesfârșite
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
mai vechi sau mai noi (mai vechi erau mai mulți, mai noi foarte puțini), nu îndrăznește să se revendice public, măcar cît negru sub unghie, de la Marx. Tocmai acum ar trebui ei să-și dreagă vocile și să-și umple stilourile pentru lupte care - vai! - se încăpățînează să nu înceapă. În Franța, însă, lucrurile nu stau pe loc. Punerea în chestiune a democrației constituționale și a capitalismului, mai ales după 11 septembrie 2001, duce, cum e și firesc, la apariția unor
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați în registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rar, excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia de aparențe. Nu întîmplător, deși în subtitlu epoca antimodernității apare situată între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și opusculul lui Lindenberg Chemarea
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
care ne pusese pe toți în încurcătură, iar când termina cu explicațiile, profesorul îi mulțumea, în vreme ce noi îl priveam, unii cu admirație, alții cu invidie. Nu-i plăcea să fie ținta privirilor noastre, așa că își făcea de lucru căutându-și stiloul sau întorcea capul și intra în vorbă cu elevul din spatele lui. La examenul de bacalaureat, Hișam a ieșit primul pe școală. A vrut să se înscrie la Politehnică, dar mama lui l-a implorat plângând, invocând sufletul tatălui său și
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
manta/ Vrea să i se dea/ Niște bani, ceva/ Pentru-o tuse rea/ Fugi, băiete,-ndată/ C-ai făcut-o lată/ Ai căzut de bou/ Și-ai să cazi din nou/ Du-te unde știi/ Ascunde-te, vere/ Tipul cu stilou/ Bancnote îți cere/ De unșpe dolari/ și tu ai doar decari.../ Maggie vine repede/ plină de funingine/ Să ne spună: «Plantele/ Au crescut sub plapume»./ Telefonui ascultat/ Mulți inși zic că au aflat/ Că inspectorul de stat/ Nu mai trebuie
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
am găsit-o, simplu, în cutie. Avea chenarul acela roșu-albastru, în culorile British Airways, pe care îl aveau scrisorile francate «Par avion». Toți preferam într-o vreme aceste plicuri, le cumpăram de la papetărie cu duzina, hârtia era mai bună și stiloul aluneca atunci când scriai adresa, apreciam cum arătau aceste răvașe în chintesența lor poștală.” Pornind de aici, prozatorul clujean face de fapt „cronica unei morți anunțate” - e vorba despre moartea unei forme de comunicare, scrisoarea, fără de care, până de curând, viețile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
viață, oare n-a sosit momentul La cei cincizeci de ani bine-ndesați Să-ți întocmești în tihnă testamentul Așa cum fac barbații ce-s bărbați? 2. Deci m-am pornit a scrie trist și tandru Cu pixul, cu creionul, cu stiloul, Ba chiar cu creta ca și copilandrul Ce desenează pe un gard cum boul Se suie delicat pe a sa vacă În lunca verde ce străluce-albastră Și-i rage în ureche , ca să-i placă, Cîntece dulci de-mpreunare vastă... 3
Micul testament by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10489_a_11814]
-
ani (eram să zic"de sute de ani"! ; memoria îmi joacă feste!!!) scriu cu pixul. Pasta, lipăitul asemănător melcilor pe foaia de brusture zgrumțuros, subțirimea liniei literei, rapiditatea cu care poți schimba instrumentul (îl arunci, iei altul de alături; cu stiloul e mai complicat: trebuie să-l umpli mereu, cauți călimara preferată, o mai și verși, sau o găsești uscată, goală, sau o afli cu un mîl albastru-n ea de-ți vine să-i înghiți dopul și să rupi eticheta
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
scriu de zor/ - Splendide valée! Opaa! Intrare în conversație. Rămăsesem numai eu cu James Bond în compartiment. Eu scriu de zor... "begonii, azalee,... - C"est pas une valée, voyons! J"ai pas dit valée, Valais, le canton, quoi! /îmi ia stiloul și corectează, trăsese cu ochiul/. Capitale, Sion, XIV-XV-čme sičcle. Écrit! - o fi profesor, îmi zic, puțin neîncrezătoare, "nu se lovește" cu personajul. Se încălzește, se simte în largul său. Vorbește cu un accent ne...latin - Monte Bré. Ah! les bons
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
Simona Tache V-ați întrebat tot timpul cum arată și cum a fost inventat stiloul care sfidează gravitația, deci poate fi folosit pe lună la scris bilețele de amor, rețete, jurnale, demisii și/sau liste de cumpărături? Iată, vă lămurește blogul de știință Sciencefriction.ro, în articolul În pix cu satelitul. Vă întrebați, de-o
Despre cum împroaşcă bărbaţii apă la duş şi stiloul cu care poţi să scrii pe lună by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18753_a_20078]
-
Pledoarie pentru scrisul de mînă De cîte piedici n-am parte cînd m-apuc să scriu de mînă! Hîrtia trebuie să aibă o anume porozitate, nici prea mare, căci atunci s-ar transforma în sugativă, dar nici prea mică, altminteri stiloul, alunecîndu-mi prea repede, ar lua-o razna; apoi cerneala trebuie să aibă numai culoarea aceea care îmi place mie, iar stiloul e musai să aibă o anume dimensiune și o anumită peniță, căci coeficientul de frecare dintre peniță și hîrtie
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
aibă o anume porozitate, nici prea mare, căci atunci s-ar transforma în sugativă, dar nici prea mică, altminteri stiloul, alunecîndu-mi prea repede, ar lua-o razna; apoi cerneala trebuie să aibă numai culoarea aceea care îmi place mie, iar stiloul e musai să aibă o anume dimensiune și o anumită peniță, căci coeficientul de frecare dintre peniță și hîrtie trebuie să fie tocmai cel potrivit pentru o caligrafie cît mai mulțumitoare. Unde mai pui că degetele îmi transpiră, făcînd stiloul
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
stiloul e musai să aibă o anume dimensiune și o anumită peniță, căci coeficientul de frecare dintre peniță și hîrtie trebuie să fie tocmai cel potrivit pentru o caligrafie cît mai mulțumitoare. Unde mai pui că degetele îmi transpiră, făcînd stiloul să-mi alunece printre ele, iar degetul mijlociu, al cărui tendon s-a preschimbat într-un zgîrci rebel și umflat, mă doare tot mai des în ultima vreme. Despre crampa scriitorului nu-ți mai vorbesc, dar nu pentru că ai ști
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
vreme. Despre crampa scriitorului nu-ți mai vorbesc, dar nu pentru că ai ști cum e, ci pentru că, dimpotrivă, foarte puțini au trăit-o pe propria piele. E îndeajuns să îți spun că apare la vreo două-trei ore de ținut întruna stiloul în mînă. La aceste piedici se adaugă altele: lumina trebuie să cadă într-un anumit unghi, altminteri umbra mîinii și a stiloului pe hîrtie ar acoperi cîmpul vizual în care urmează să-mi aștern literele; scaunul trebuie să aibă o
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
-o pe propria piele. E îndeajuns să îți spun că apare la vreo două-trei ore de ținut întruna stiloul în mînă. La aceste piedici se adaugă altele: lumina trebuie să cadă într-un anumit unghi, altminteri umbra mîinii și a stiloului pe hîrtie ar acoperi cîmpul vizual în care urmează să-mi aștern literele; scaunul trebuie să aibă o înălțime adaptată la cea a mesei, ca să nu mă cocîrjez prea rău sau ca să nu mă doară coastele tot lovindu-mă de
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața de masă, crisparea sau moliciunea gestului cu care apuci ceașca de cafea ducînd-o la buze și tresărind iritat cînd bagi de seamă că deja s-a răcit, mîna preocupată cu care îți ștergi penița stiloului cînd întinează sau gestul pripit și nervos de a-ți usca podul palmei suflînd în el sau ștergîndu-l de pantaloni, apoi poziția corpului și puzderia de gesturi însoțitoare, cînd încovoiat deasupra unei propoziții care nu se lasă scrisă, cînd proptit
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
propoziții care nu se lasă scrisă, cînd proptit cu fruntea în palma stîngă, cînd ridicîndu-te brusc de la masă, pradă unui acces retoric în fața unui auditoriu imaginar, cînd stană de piatră privind în gol și întrebîndu-te cine Dumnezeu ți-a pus stiloul în mînă, cînd îndreptîndu-ți marțial șira spinării și așezîndu-te picior peste picior într-o poză cît mai pe măsura convingerii de nezdruncinat că nu-i pe lume geniu mai mare ca tine, iată un rezumat sărăcăcios al repertoriului, teoretic infinit
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
Orice panică e bună dacă o poți metaboliza într-un tonus de ordin afectiv. Dar frumusețea ritualului e nu numai aceea că îți înlesnește depășirea unor limite, dar că, pe deasupra, te face să le îndrăgești. Fără ritual aș urî hîrtia, stiloul, bătătura de la degetul mijlociu, crisparea și transpirația, petele de cerneală, tremurul mîinii ce-mi stîlcește caligrafia, și tot așa. Prin ritual însă, toate piedicile care mi-aminteau cît de mărginit sînt în ființa mea de scrib manual capătă înfătișarea unor
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
a unor prieteni de care, de-ar fi să mă despart, aș suferi. Și-așa se face că ajung să-mi îndrăgesc propria caligrafie, oricît de urît aș scrie de mînă, așa se face că ajung să mă leg de stiloul meu, oricît de vechi și de uzat ar fi el, după cum tot așa se face că masa la care am scris mai multă vreme ajunge să facă parte, prin forma ei, prin culoarea si consistenta lemnului ei, din mine. Îmi
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
care am scris mai multă vreme ajunge să facă parte, prin forma ei, prin culoarea si consistenta lemnului ei, din mine. Îmi amintesc cum profesoara de engleză din liceu, cînd și-a dat seama în timpul unei ore că îi lipsește stiloul, a întrerupt ora, ne-a rugat pe toți să-i căutam printre rîndurile de bănci stiloul, a dat fuga la cancelarie în speranța că-l va găsi acolo și, înapoindu-se într-un tîrziu fără el, ne-a povestit cu
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]