2,691 matches
-
Tu te simți așa de bine Când te mângâi solitar. Dar din zare negre vremuri Se apropie gonind, Să te rupă de pe ramuri Și-n tristețea ta lovind. Vei muri ușor, vei trece Fără lacrimi de regret - Cu un zâmbet stins și rece Căci ai fost un vals concert. Tu - o floare Tu - un vis Te iubesc la disperare Plăpândă floare de cais ... Referință Bibliografică: PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1631, Anul V, 19
PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352900_a_354229]
-
am dorit și timpul Să-ți fiu în scris poem Și sufletu-ți flamand De un dor boem. Ți-am dorit privirea Cu liniștea nimicitoare Mângâierea lor de vis Cu culoarea din cicoare. Te-am dorit pe tine Dincolo de cerul stins, Ascuns sub amintirea Dincolo de marea azurie, Cu orizontul închis. Referință Bibliografica: Dorința / Constantă Abălașei Donosă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul ÎI, 09 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constantă Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DORINTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354324_a_355653]
-
de galerii cu o muzică din tot felul de instrumente lucrate de ei, din os, lemn, din tije vegetale, din piele de capră, din pene de gâscă, tobe, fluiere, arcușuri din cozi de cal, era o muzică cu un aplomb stins, tânguitor, adesea asemănătoare cu strigăturile și urletele coyot-ului din preerie, cu fredonări legănate la refrene și răspicate, alertate, când invocau divinități care își întârziau indeplinirea feluritelor implorări, erau “surde” la apelurile prosternărilor și rugilor, înălțate din varii pricini omenești de
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Alungă-mă din gând, nu mă mai vreau povară, Trecutul să-l lăsăm doar de tristeți umbrit, Cu lacrimi nu vei șterge ce-ai greșit, Nimic n-o mai aprinde când stinsă este para. În fapt același și totuși altu-n gând, Nu ai știut iubirii să ții fierbinte lava, Ori banii te-au orbit ori rob te-a făcut slava, Ce-a fost frumos noi am pierdut pe rând. Ce-ai câștigat
POEM DE ADIO de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354349_a_355678]
-
zmeură, atenți la fiecare zgomot ce putea anunța venirea ursului. Nu uit pantele line pe care ne rostogoleam spre vale, mestecenii de care ne aninam ca să ne „dăm huța” sau ritualul spălatului pe dinți cu cărbunele scârțâitor din vreo vatră stinsă, care ne făcea gingiile negre, ca la vampiri. La paisprezece ani, după admiterea la liceu, vegheată de sora mea mai mare, am promovat întâia ascensiune pe crestele lor extreme (Negoiu și Modoveanu). A fost ca o revelație! Atunci am înțeles
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
la răstimpuri, anume tentative de a se salva, de a-și redobândi existența firească, spiritualitatea uitată. Una dintre aceste tentative este de ordin structural (vizează reorganizarea); cealaltă - este de ordin dinamic : țelul, proiectul, vectorul ce poate motiva, reactiva, mobiliza energiiile stinse și asigura un viitor. Astfel, pe de o parte, din masa socială informă se desprind, când și când, coagulări cât de cât conturate, supuse unor reguli și unei conduite. Atâta doar că atare substitute, atare întreguri fie își contrazic, chiar dacă
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SĂ TRECEM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Prea mulți farisei se-arată smeriți Calcă pe fapte trec zdrențuiți Au candela stinsă făr' untdelemn, O toaca mai bate smerită în lemn... În templu ne vând chiar pe Hristos Și banii aceștia nu-s de folos, Iuda nu știe a cere iertare, Doar streangul alege ca alinare... Tremură frunza, dar și pământul, Când
SĂ TRECEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353946_a_355275]
-
este infinit de mare? Zbaterea de fragment, viu, ce-și constată propria existență, încearcă să treacă de granițele existețialismului său mărginit, de frontierele materiale, unele vizibile, altele nu, de unele doar bănuite scormonind în cenușa imperiului materiei, fie de mult stinsă, fie în plină fericire a existenței. Oare fericirea poate căpăta formă și conținut palpabil? Uite că eu exist, și tu! Suntem fericiți? Și toate acestea se întâmplă ca să existe perechea împlinirii și constatării reciproce, lege din începuturi. Exist și pun
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
să îți scriu! Pe flori de cicoare, pe leandrii trecuți Să-ți las sărutarea, să-ți spun că mi-e dor Și fluturii albi ce umblă desculți Să-ți mângâie visul cu lacrima lor. Cu stele de gheață și fulgere stinse Presară-mi perdeaua ce-ai tras-o la geam, Iar jumătatea tăcerilor plânse Picteaz-o cu frunze căzute din ram. Stropește-mi cărarea cu mir și cu rouă, Când ochii flămânzi, iar, merg să se culce, Împarte-mi, iubitule, cerul în
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
-Oh! Denisis nu vorbi așa dacă nu știi, mă gândesc că aceasta a fost probabil una din ultimele ispite cu care diavolul a încercat să-l batjocorească pe fiul lui Dumnezeu! -E înfiorător ce-mi spui! exclamă Denisis cu voce stinsă. -Și asta nu e tot, continuă Stephanus. Atâta timp cât cei condamnați sunt pe cruce, romanii îi păzesc pe aceștia sub cea mai aspră pedeapsă și lasă de obicei corpurile atârnate pe lemn unde animalele, păsările de pradă și descompunerea firii fac
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
-mi cuvântul ce dor m-a durut, Ce lavă fierbinte mi-a curs printre pleoape, Când ploaia de vară-mi fura un sărut Și stropi de iubire cădeau peste ape. Întreabă-mi cuvântul ce dor s-a pierdut, Ce zâmbete stinse și visuri deșarte Își cheamă tăcerea spre-un alt început, Spre-o altă iubire să-mpartă o moarte. NU-I TIMP SĂ MĂ JUDEC ! Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
trei, alta la șase și alta la doisprezece. Veți extrage un bilețel din căciula fermecată și veți vedea la ce oră mergeți la întâlnire și am rezolvat problema grupelor. - Doamna, eu vreau să rămân în grupa Măriuței! se aude glasul stins a lui Vasilică. - Copiii, îi dăm voie să rămână acolo unde este acum? - Daaaaaaaaaaaaaaaa! - Și acum să începem. Desenați și colorați pe foile puse pe mese ceea ce simțiți în acest moment. În timp ce se lucrează, trag cu urechea la ceea ce se
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
de lucruri. - Nu trebuia, am șoptit apăsând pe burtă jucăria care scoase un mieunat ciudat. - Trebuia... trebuia mai multe, zise privindu-mă direct cu ochii aceia în care cerul se pregătea să plouă. Începu să îmi vorbească apoi cu glas stins, dar înverșunat, despre copilăria lui, despre modul în care s-a refugiat din Basarabia, despre cum au pierdut bunicii toată agoniseala, case, pământuri, păduri, herghelii, despre cum au reușit să-și refacă cât de cât viața, despre copilăria lui, despre
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
Sleit de energie, Nicu se oprea. Parcă și sufletul i se scursese în pământ, prin picioarele de plumb. Dar fața-i zâmbitoare arăta că acea scurgere era părelnică. În realitate, sufletul lui tot mai zbura prin înălțimi, purtat de melodia stinsă. Așa erau împătimiții jocului, ce se risipeau în cântec, doar de plăcerea lor. Așa au fost acele HORE legendare din Piață, care au dispărut. Dacă mă întreb astăzi dece au dispărut, nu sunt în stare să găsesc răspunsul Și nimeni
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
ar lăsa-o Aburii într-un cotlon. Trece ca o sidefie Siluetă din neant, Ca o bură de stafie, În decorul dezolant. Trece ca un trist arpegiu De suspine în eter, Ca un surd și mut solfegiu, Ca un vaier stins, stingher. Trece ca o lună rece Pe deasupra de oraș, Înainte să se-nece Un bătrân sinucigaș. Trece-ncet cu roți de ceară Ca fantoma unui tren Într-o părăsită gară, Ca-ntr-un cerc închis, peren... Trece ca o garnizoană
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
în: Ediția nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului Târziu de VIOLETA CÎMPAN Nu ești de toate vinovat, Nici de iubirea mea aprinsă. La ușa ta n-am să mai bat, Că prea-i târziu și-i lampa stinsă. Și nu ești vinovat de rugi, Cum nu ești vinovat de toamnă, Și nici că ți-a venit să fugi Că norii-n pleoape lacrimi toarnă! Tu nu ești vinovat de timp, De-a rostului predestinare, De spinii care mă
TÂRZIU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353693_a_355022]
-
îl cunoșteam... - De unde îl știai? - Din ghetou..., bâigui ea. Îl știi și tu... - Îl cunosc???, întreb uimit. - Da... E puștiul ăla ceacâr... Maor Gruber se numește... - Maor Gruber... Maor Gruber... Raisa, cum ai putut să faci așa ceva?, îngaim cu vocea stinsă. - Trebuia s-o fac! Nu puteam să stau pasivă la toate crimele voastre... Ar fi trebuit să le dau drumul la toți, ar fi trebuit să deschid porțile și să-i las slobozi, să respire aer curat, să simtă libertatea
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
icoană, ca la zâna cea bună din povești. - Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul să se oprească pentru totdeauna aici și acum... -Ai primit vreo veste din Spania? am întrebat cu glasul stins, cu teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți citi în ochii unui condamnat la moarte... - N-am primit nicio veste! Mai durează 2-3 zile până când vor fi identificați toți... și brusc s-a ridicat în picioare și
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
Și cad pe cerul sufletului ploi, Ce sting încet, încet, visarea. Trec pașii toamnei pe cărări, Lăsând în urma lor parfumul... Se mistuie averea din comori, Doar vântul îi mai mângâie scrumul. Trec pașii toamnei peste timp, Peste mormintele de frunze stinse, În versuri mai îngrop un anotimp, În templul meu de gânduri, și de vise. Trec pașii toamnei fără speranță, Ne amăgim că viața-i ca o roată, Cu toții am dori, cu siguranță, Să o întoarcem, cel puțin, o dată. Trec pașii
TREC PAȘII TOAMNEI PESTE NOI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354570_a_355899]
-
să se înfiripe Vreodată va reînvia? Nu cred. Căci totul a trecut E mult de atunci, nici nu mai știu Ce-aș putea în ochi să-ți citesc Disprețul, ura? Iubirea e târziu Să-ncerc s-o reînnoiesc. Toate dorurile stinse Care-au fost doar niște vise Le revăd din nou aprinse, Înflorind în voi narcise. 1964 Referință Bibliografică: Toate dorurile / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 430, Anul II, 05 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
TOATE DORURILE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354757_a_356086]
-
octombrie ca iulie schimbă anotimpurile pe mărunții din palma reumaticului se râde mult și e bine las valul acela amețit de joacă să-mi umple oasele dureroase articulațiile scârțâie la început eram și sunt o restricție a bucuriei în vadul stins al ascultătorului de cursă lungă Emerson, Lake&Palmer îmi cântă finalul începutul chitara adoarme brusc ritmul l-am prins mișc mingea de pe gât ritmat degetele aleargă nebune pe taste și uite încă o dimineață nebună în care motivul deschiderii pleoapelor
O MIE DE MÂŢE ÎN PLIN ACORDAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347203_a_348532]
-
să cauți adevăruri când totul e ascuns! și eu... eu să cred că viața-i scoasă la mezat când nopțile se tăvălesc în abisal desfrâu? ... “nu-i adevărat! nu-i adevărat!” mă chinuia un gând prăbușit la temelia șubredă a stinsului avânt... ... Ridicați ziduri înalte mult mai înalte să n-auzim tăcerile jelind să n-auzim tăcerile murind “eu sunt aici! eu încă respir!” și mă mir când nimeni nu-mi răspunde... ... ... de-aș mai avea timp pentru o singură tăcere
ÎN UMBRA ADEVĂRULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357125_a_358454]
-
câte una și să o ridice. Dacă sub farfurie era un pieptăn înseamnă că își va găsi iubitul într-o pădure, dacă era o oglindă înseamnă că în anul care intră v-a fi cocheta. După ce corectă câteva povestiri Țină stinse lumină și aprinse radioul de pe noptiera. Asculta câteva minute un post în care că de obicei era criticat guvernul. „Mam săturat de atâta bârfa. Toți ne-am săturat de această bălteală. Avem o clasă politică sub orice critică. Este rezidul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
de la C.E.C-ul din comuna. răspunse Dorel. -Din întâmplare eram în poarta, pe la orele când găinile se duc la culcare... Îl conduceam pe Cârțu și ne oprisem să terminăm de vorbit... când am văzut o mașină neagră, cu farurile stinse, care a demarat din fața sediului C.E.C de la noi. -Pe unul l-am văzut, interveni Dorel, doar o clipă când a trecut cu autoturismul prin fața noastră. Îți aprindea țigară. Era un ... tuciuriu! -Vă doresc succes și multă sănătate! -Noroc și
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
rănit de roțile utilajelor. Semnele adânci lăsate de cauciucuri erau amprentele vinovăției. -Să ne odihnim pe buturuga aceasta. -Bine. Eu stau pe bucata de cărămidă, i-am zis Tinei. -Era o poieniță în care se găseau câteva vetre de foc stins, unde locuitorii cartierului veneau la sfârșit de săptămână să-și petreacă timpul liber la o friptură și la o bere. O pasăre, destul de mare, și-a luat zborul de lângă noi. În pădure se auzea un lătrat de câine. „Își plimbă
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]