734 matches
-
cu degetul în sus. — Acolo trebuie să urcăm? — Capătul dârei. — Ce se află acolo? — O să vezi cam peste treizeci de secunde. Bine sau rău, călătoria noastră se sfârșise. Am auzit un zgomot. În capătul cel mai întunecos al încăperii, o stivă de foi de hârtie se nărui cu un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo, înăuntru? — Uite, spuse ea, acolo. Lângă stiva prăbușită se mișcă altă movilă de hârtie. Foile se ridicară o clipă, apoi căzură la loc. Se întâmplă din nou după câteva secunde, apoi am văzut o undă, ceva care se mișca pe sub hârtiile puse una peste cealaltă și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
semăna cu cel dinainte, cu străzi inundate de mașini, curgând Însă mai Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de om, dacă facem abstracție de cele care formau o stivă Însângerată sub copertina terasei de peste drum. Mișcarea aceasta necontenită semăna cu zvârcolirea rufelor În mașina de spălat, căci apăruse și altceva, care dicta o nouă pulsație - să-i spunem program? voință? inteligență? poate chiar suflet? Unii sugerau că tot ceea ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului se depărtează. Cineva răstoarnă din greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide se desface din cauza șocului. Sună telefonul : colegul cu ochelari de lângă dulap se ridică, aleargă spre telefon. Domnul în ținută sportivă se apleacă peste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și mă Îmbie să intru Într-o casă de-a lor. Am Încremenit de cum am intrat. Pe jos era pământ drept ca În palmă. Pe margini, un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște stive mărunte, tocmai bune să le dai foc. - Ba nu sunt pentru foc. Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg ce era să te așezi. L-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște stive mărunte, tocmai bune să le dai foc. - Ba nu sunt pentru foc. Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg ce era să te așezi. L-am urmat. M-am Înmuiat dintr-o dată. Era bine. Da. - Păi, cum altfel? - râse uscățivul. Cuvintele... Mai Întâi ne-au scăpat de Ceața Adâncă și acum ne Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de toate soiurile - mărfuri ambalate În cutii metalice, carne, fasole, fructe deshidratate, muniții pentru arme mici - stive de merinde pentru viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a războiului. Aerul Încins este Încărcat de mirosul tuturor acestor lucruri - de mirosul ovăzului și al pînzei grosolane de sac, de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care locuia acolo, a venit În spatele casei, la bucătărie, și-a zis: „Vai de mine, a fost Îngrozitor. Eu am ajuns primul“ - zice - „am auzit explozia chiar În spatele tribunalului nou și cînd am ajuns“ - zice - „zăcea Întins acolo, după o stivă de cărămizi“. Zice: „Mai Întîi n-am știut cine e, tot creștetul capului Îi era zdrobit și nu l-am putut recunoaște. Vai de mine, Îngrozitor, Îți dai seama“. „Păi nici nu mă mir“ - am zis. „Cei care trăiesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Țara de Jos. Omul își frânsese gâtul de tânăr, pe când se întorcea de la pădure cu un car de lemne. De-abia să fi avut vreo treizeci de ani în momentul în care calul Costel, pe care-l mâna din vârful stivei de lemne, se speriase de un hârciog și răsturnase căruța. Preotul căzuse cu gâtul sub un trunchi de paltin și atâta i-a fost. Fiu-său ajunsese proprietar de case și se lăbărțase peste ditai moșia, că i se urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ceva foarte captivant teme-te de un singur lucru: să nu uiți de-ale tale! L. Metoda pașilor adăugați Din locul În care se oprise trenul, prin fereastra compartimentului În care se afla elevul Popescu, se putea citi pe o stivă de țevi subțiri de trei țoli următoarea propoziție: TRĂIASCĂ PACEA PE TTERA Cel care folosise vopseaua roșie a Întreprinderii În felul mai sus arătat era, probabil, un bun cunoscător al limbii franceze și Își amintise, În timp ce scria Terra cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări mari, cafenii, cu glasuri ascuțite. Și printre acele stive voi fi ultimul și primul bibliotecar, voi ține în mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări mari, cafenii, cu glasuri ascuțite. Și printre acele stive voi fi ultimul și primul bibliotecar, voi ține în mâna stângă o lampă cu gaz și în mâna dreaptă creionul chimic și voi inventa un sistem de clasificare cu totul nou și mult mai înțelept decât decimalul lui Dewey sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de zgomotul fierăstraielor mari de la fabrica de cherestea de pe malul lacului. Și deodată, buștenii din care se făcea cheresteaua se terminară. Goeletele care transportau cheresteaua intrară Într-o zi În golf și Încărcară tot bracul adunat grămadă În curtea fabricii. Stivele de cherestea fură ridicate. Din clădirea mare a fabricii fură scoase toate mașinile care puteau fi mutate, și foștii angajați le transportară la bordul uneia dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni În larg, ducând fierăstraiele mari, platforma mobilă care ducea buștenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să știți?“ „Trebuie să știu“, spuse preotul. — De-aici Începe, spuse hangiul. Fiți atenți. Zi mai departe, Franz. — „Păi“, face Olz, „după ce a murit, i-am Înștiințat pe cei de la comună, și după aia am pus-o-n hambar peste stiva cu lemne. Când am Început să folosesc buștenii mai mari am observat că era țeapănă, așa că am sprijinit-o de perete. Avea gura deschisă, așa că atunci când veneam noaptea În hambar ca să tai lemne Îi agățam felinaru’-n gură.“ „De ce făceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aia alt gard, drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe tine, spuse Nick. Vreau să văd Întîi dacă nu-i cineva pe stradă. Urcat pe gard, se uită la stivele de bușteni Întunecați și la lacul strălucind În Întuneric. Apoi se uită pe drum. N-au cum să-și dea seama pe unde am luat-o și, chiar dacă ar bănui, nu cred că au cum să ne ia urma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
țeava automatului. Am pornit, făcându-ne mici În spatele rusului, pentru a nu fi descoperiți din prima dacă ar mai fi fost cineva Înăuntru. Locul era luminat slab. Când ne-am convins că nu mai este nimeni În spațiul liber dintre stivele de lăzi, Undiță i-a legat rusului mâinile, că cine știe ce Îi mai trecea prin cap? „Ce aveți În aceste lăzi?” - l-a Întrebat Undiță. „Muniție”. „Ce anume?”. „Cartușe, grenade, mine și automate noi <Șpaghinaă”. Eu am ieșit pe peron și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ajuns, marfarul a tras pe liniile dinspre niște rampe de descărcare. Se Însera... ― Până aici ne-a fost binele, frate Drâmbă . Hai să ne facem nevăzuți până nu-i târziu! Am sărit din vagon și ne-am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de plecare, cu locomotiva agățată cu fața spre apus, este al nostru. Indiferent de felul trenului. Dacă-i personal, ne urcăm pe vagon - mă sfătuiește Drâmbă. ― Dacă am ajuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de valoare frumos rânduite pe rafturi, fapt care m-a determinat să rămân peste noapte cu gândul la cărți, la valoarea lor dar și la munca de elaborare. Așa se face că într-un loc unde mă aflam au apărut stive de cărți rânduite după mărime, stive care creșteau și manifestau un echilibru precar, fapt care a determinat la un moment oarecare prăbușirea și împrăștierea haotică a acelor volume. Și tot sporea numărul de cărți de care răspundeam, ele fiindu-mi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fapt care m-a determinat să rămân peste noapte cu gândul la cărți, la valoarea lor dar și la munca de elaborare. Așa se face că într-un loc unde mă aflam au apărut stive de cărți rânduite după mărime, stive care creșteau și manifestau un echilibru precar, fapt care a determinat la un moment oarecare prăbușirea și împrăștierea haotică a acelor volume. Și tot sporea numărul de cărți de care răspundeam, ele fiindu-mi date ca inventar cu acte în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
amestecat cu var. Holul avea o lumină bolnăvicioasă, ce mirosea a ou clocit, venind dintr-un bec chior, atârnat de două fire verzi, împletite. Duhoarea se îngălbenea pe măsură ce te apropiai de casa scărilor ; undeva, în subsol, vremurile vechi putrezeau în stive amestecate, de cartofi și de morcovi, pe care nimeni nu le mai răscolea, să le aerisească. Simți ceva mișcându-i-se printre glezne, surceaua îmblănită mieună și țâșni spre pragul primei uși deschise de la parter, întregind tabloul. Doi țânci în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași?/ între oase/ osmoza schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând fotonii/ bordei va deveni bordel și spațiul/ o stivă fumegândă de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul pâlpâie ierboasa/ lăptoasa ceață spumă insomnie/ sfidarea de zăpezi și scoici golite/ de vorbăria perlei surdomute/ și chiciura de sulf certând ciracii/ ce vin la stupi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Golgi Aparatul Golgi este o structură celulară strâns legată funcțional și structural cu reticulul endoplasmic și cu veziculele secretorii. Toate aceste structuri sunt dispuse perinuclear, ocupând o mare parte din spațiul celular. Infrastructural, aparatul Golgi este organizat sub forma unor stive de saculi, care la extremitățile lor laterale au atașate microveziculele de transport. Aparatul Golgi este prevăzut cu molecule „polarizate”, care spre fața nucleară au o conformație cis, iar cea mai îndepărtată de moleculă, o conformație trans. Transportul produșilor de secreție
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Ludovic nu iubea Parisul, cu atmosfera sa mizeră, cu mulțimile înfometate care îi aminteau mereu de Fronda. Fără un sediu central bine definit, curtea regală călătorea adesea de la un castel la altul, urmați de către miniștri. Caleștile acestora erau pline de stive de dosare. Adesea, trebuiau să transporte chiar și mobilă pentru a putea da un aer de minim confort reședințelor temporare. Mai ales doamnele din familia regală găseau extrem de neplăcut tot acest disconfort, obligația de a mânca adesea mâncare rece sau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bulevardele, fiind mai lesne de îngrijit și administrat laolaltă decât separate. Canalurile de pildă trebuiau scoase din pământ ca să nu-l mai incomodeze și îngrămădite, ca în șantierul unei fabrici de tuburi de beton, la diametrul și lungimile lor, în stive demonstrative în mijlocul unui parc cu lac, iar becurile electrice aveau să fie scoase din oraș și îngropate în lac ca să-l lumineze pe dedesubt în culori. Toate lucrurile la locul lor, este principiul Primarului General. E o simplificare și o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
împingîndu-și fără greș zidul orb și inexpugnabil, sub care se ascunde acea substanță elastică în cel mai înalt grad, cașalotul înoată înapoia lui ca un adevărat munte viu, care nu poate fi măsurat altfel decît cu funia folosită la măsurarea stivelor de lemne și care ascultă de o singură voință, întocmai cum ascultă și o insectă, fie ea cît de minusculă. De aceea, cînd vă voi vorbi în amănunt de toate formele speciale de manifestare a puterii ce sălășluiește în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]