1,184 matches
-
cel însurat cu jupânița Ilinca, fiică a lui Radu Șerban, și care l-a „slujit” pe Matei Basarab „de la începutul domniei lui până la moarte”. Cei doi părinți sunt urmați de băieți («Drăghici Cantacuzino biv vel spătar, Costandin Cantacuzino biv vel stolnic - figură rotundă, cărnoasă, cu o senzualitate marcată de pieptănătura buclată în jurul frunții, „europenească”, cu un aer ușor arogant și cumva duplicitar -, Matei Cantacuzino biv vel aga, Mihai Cantacuzino vel spătar, Iordache Cantacuzino biv vel spătarț) și de fete („Ilinca Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Postelniceștilor”. El susține că această întreprindere judiciară, menită să elimine orice pată de pe efigia bătrânului postelnic, a fost o înscenare (interpretare ce distruge orice prezență a „judecății drepte”) instrumentată cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „răvășale”, scrisorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare, sunt aruncate sub umbra incertitudinii, într-o ambiguitate generatoare de îndoieli. Abil, Anonimul Bălenilor produce nu numai nesiguranță cu privire la prezența în sala de judecată a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de plată”. Descendenții trebuiau căpătuiți ... ...dar nu oricum, ci urmând proiectul de integrare a Cantacuzinilor (aici este vorba de cei din Valahia) pus la cale de postelnicul Constantin Cantacuzino. Un proiect încheiat într-o proporție covârșitoare de urmași (care, precum stolnicul Constantin Cantacuzino în scrisorile sale către contele Luigi Ferdinando Marsigli, pune mai presus însemnătatea aristocrației valahe decât măreția unei presupuse coborâri din împărații Bizanțului 295). Spun „proporție covârșitoare” fiindcă doar Ancuța (îl rog pe cititor să observe apelul la fondul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fusese „neguțătoriu de abale” într-un târg sud-dunărean -, descoperindu-i astfel și alogenia. Ghețea a venit în țara Românească sub Mihnea al III-lea Radu, a adunat avere și a urcat încet scara dregătoriilor. A fost mare paharnic, mare clucer, mare stolnic (între anii 1666 și 1669) și din nou mare clucer în anii 1669-1670 și între anii 1671 și 1692. în Ghețea, Cantacuzinii (Șerban, în particular, care îi mai înșela din când în când fiica cu Anastasia, Doamna Ducăi-Vodă) au avut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi mai înșela din când în când fiica cu Anastasia, Doamna Ducăi-Vodă) au avut un sprijinitor fidel (Stoica Ludescu îi înnumără, în cronică, cutremurat, pățaniile provocate de această solidaritate exemplară), un devotat „om de casa”lor302. Lui Constantin - viitorul mare stolnic (rang la care a ajuns în anii 1675, după ce fusese, pe rând, postelnic al doilea, postelnic apoi, după ce mânuise uneltele lui Marte la Ujivar, în 1663, și pe cele ale savanților la Constantinopol și la Padova, după ce își salvase viața
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1678-1684). Lângă arme, ziceam, la el stăteau muzele. în 1683, l-a pus pe un Gheorghe diac să-i copieze un cronograf. A alcătuit - arăta scriitorul - această carte de istorie „din porunca și cu cheltuiala marelui hatman Alexandru Buhuș”304. Stolnicul Constantin Cantacuzino a mai fost însurat și cu Maria. Nevestele - cele trei - ale spătarului Mihai Cantacuzino, al patrulea fiu al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, n-au avut nume sonore. Cel despre care se spune că ar fi făcut studii de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un pelerinaj la Locurile Sfinte, în 1682, însoțindu-și mama, și s-a aflat între sfetnicii apropiați ai nepotului său Constantin Brâncoveanu. Cum interesele „casei” erau mai importante, s-a despărțit de Brâncoveanu în 1707 și l-a urmat pe stolnic. Va împărtăși chiar și destinul tragic al aceluia, pierind ucis de turci în 1716305. Matei Cantacuzino (ajuns agă în 1669 și folosit, apoi, de fratele său Șerban în misiuni diplomatice) a fost însurat cu Bălașa, fiica marelui vornic Gheorghe Rodoș
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pună Domn, să facă din el un al doilea Antonie Vodă din Popești. „Om de casa Cantacuzinilor”, Rodoș a fost întemnițat de Grigore I Ghica, în 1672, și omorât un an mai târziu. Și Iordache (postelnic, apoi mare căminar, mare stolnic în 1681 și, în fine, mare spătar din 1686 până în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a avut două neveste: pe Ileana și pe Maria Fărcășanu, care trebuia să fi fost sora lui Barbu Fărcășanu și fiică a marelui stolnic
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stolnic în 1681 și, în fine, mare spătar din 1686 până în 1689), ultimul dintre fiii marelui postelnic, a avut două neveste: pe Ileana și pe Maria Fărcășanu, care trebuia să fi fost sora lui Barbu Fărcășanu și fiică a marelui stolnic Radu Fărcășanu. Și căsătoriile fetelor reprezentau „punți” către aristocrația valahă. „Nunțile” Ancuței le-am evocat. Măritându-se a doua oară (dacă întâi va fi fost căsătorită cu grecul Ianachi Catargi, cel ce va deveni socru al lui Alexandru Iliaș 307
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lăcuind într-o dragoste frățească [...] ce iaste mai bine și mai frumos decât a lăcui frații împreună cu pace?”321) - reședința comună sporind evident coeziunea familiei și solidaritățile, cu soțiile și copii lor, și să asculte, ca de un „ispravnic”, de stolnicul Constantin, răspunzător și altădată - eficient și plin de merite - de soarta clanului: „[...] să-l cinstiți și să vă plecați învățăturii lui cei bune, și toate tocmelile ce am lăsat asupra lui să le țineți cu deadinsul, neîndoiți și neschimbați, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ghen. 19 d[ni]” - notează el în însemnările de călătorie, se afla la Veneția, de unde va pleca la Padova. Același jurnal („carnetul [său] de student” - va zice Nicolae Iorga) ne comunică lista cărților cumpărate (și a banilor cheltuiți, căci viitorul stolnic era o fire meticuloasă), „câte și câte cât, pân într-una, măcar și cea mai mică” - „Adaghiile adică Parimiile lui Erajmu” (Adagioruivn chiliades a lui Erasmus din Rotterdam), „Eloghiile Domnilor Veneții”, „Iliada și Odisia Omirului”, greco-latine, „o grămatică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fratelui ei, Lupașcu Buhuș, mare spătar] - a trebuit să se încheie după moartea lui Buhuș; acum nu mai avea „cine să mai pune pentru dânsul” la Vodă [Buhuș era cumnat cu Șerban Cantacuzino, o soră a lui fiind măritată cu stolnicul Constantin Cantacuzino] și Șerban a fost nevoit să fugă]), și în starea posconjugală. „N-avu deloc grija” - murmură Nicolae Iorga - „numelui ei bun, nici față de soț în tinereță, nici, la bătrâneță, față de copii. La București, când Duca se pribeji a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împărți averea, testamentele - participând la păstrarea memoriei, transmițând un patrimoniu și precizând pozițiile feluriților membri ai grupului familial - ne lasă a observa un spor de sensibilitate față de clipa morții 521. Aceste acte (ce transmiteau ca moștenire valori importante - Stana, văduva stolnicului Deatco, își lăsa ocina surorii sale Maria și Voievodul Radu cel Mare îi întărise la 6 octombrie 1499, dreptul de stăpânire asupra acelei proprietăți 522; o văduvă din Oltenia îl făcea stăpân, după 1582, pe fiul ei, Stepan, asupra unei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl vrea despovărat de blesteme lumești ori bisericești: „Și mă rog, fata mia, să silești pentru cartea ci au făcut de afurisanie jupâneasa Manului, să se dézlege, să nu rămânem cu acel păcat asupra noastră”) după moarte, Safta Cantacuzino, văduva Stolnicului, și-o punea în urmași: „[...] mă rog tuturor, și celor mai mari și celor mai mici, ca să aibu de la toți ertăciune și mă rog, fie-mea Stanco, să-ț fie mil[ă] de sufletul mieu cel greșit, dacă n-am
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
incapacitatea organismului de a se apăra), curmau existențe. Un mediu septic (în care medicii erau rarități; doar Curțile Domnești își puteau permite să angajeze - de multe ori cu greutate, deși îi plăteau generos - asemenea specialiști: pe Iacob Pylarino, prieten al Stolnicului, Constantin Brâncoveanu l-a „moștenit” de la Șerban Cantacuzino; în șirul doctorilor care au încercat să-i ajute pe Brâncoveni îi mai aflăm pe grecul Ioannes Komnênos, „iatrofilosof” vestit în Levant, pe „archiiatrosul” Panteleor [cu siguranță Pantaleone Caliarh], pe chirurgul sas
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
glăsuiește o piatră funerară fostă la Mănăstirea Bucovăț) își conjurau urmașii, rude ori străini, spunându-le că vor să-și afle odihna eternă lângă defuncții lor soți585. Pe muchia din stânga a acelei pietre de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter local atent și la pretențiile tradiției, dar deschis către nou586), a lui Stroe Buzescu de la Mănăstirea Stănești (unde gloria privată a stolnicului, cu care se măritase prin 1570 era brodată pe gloria timpului), jupâneasa Sima Buzeasca (născută
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lor soți585. Pe muchia din stânga a acelei pietre de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter local atent și la pretențiile tradiției, dar deschis către nou586), a lui Stroe Buzescu de la Mănăstirea Stănești (unde gloria privată a stolnicului, cu care se măritase prin 1570 era brodată pe gloria timpului), jupâneasa Sima Buzeasca (născută Rudeanu), rudă cu Doamna Stanca lui Mihai Viteazul, a pus să se scrie (îi fusese dat Simei să-și aducă soțul acasă în coșciug; îi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domnul, iarăș aici să i să odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 [1720]”589. Aproape aceleași cuvinte ne comunică dorința similară a Bălașei, fiica lui Constantin Brâncoveanu, văduva marelui ban Manolache Lambrino (cu care o cununase, în 1708, stolnicul Constantin Cantacuzino). Și ea a atârnat o candelă de argint la mormântul (se prăpădise chiar în acel an; ea va răposa în 1752) fostului ei soț din biserica Sf. Gheorghe Nou din București: „Această candelă, ce s-au dat la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
231 (trimite la Catalogul documentelor țării Românești, vol. IV, p. 288, doc. nr. 533). 223. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 413. 224. De ceilalți ce să mai vorbim... Dumitrașcu Cantacuzino l-a spânzurat de mâini, pentru bani, pe Gavril Brăescu, mare stolnic (Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 354). 225. „Pseudo-N.Muste” le știa și pe nume: „Pe giupâneasa lui Ștefan Brăescu, și pre giupâneasa lui Bucium [era deja văduvă] și pre giupâneasa Sandului Stamati comisul [...] de stau ziua legate, iară noaptea stau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra evenimentelor istorice. Are la îndemână doar scrieri minore, de propagandă antifranceză, tipărite la Viena, Buda sau Moscova, buletine și „gazeturi” franțuzești și germane, o cronică a slovenilor, cronografe grecești. Surse interne sunt stolnicul Dumitrache, Genealogia Cantacuzinilor a lui Mihai Cantacuzino, scrisori și documente cunoscute de eclesiarh. Mai importantă este latura memorialistică a operei sale, aerul de autenticitate fiind dat de amintirile personale și de informațiile orale. Spirit naiv, balcanic, când înclinat spre fabulație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
memorabile în apărarea libertății țării provoacă suspiciuni domnitorului. Considerat un cărturar incomod pentru puterea filoturcă, „prea bun la voroave”, Constantin Cantemir, la sfatul vistiernicului grec Iordache Ruset, poruncește, în decembrie 1691, decapitarea cronicarului și a fratelui său, Velicico. Împreună cu scrierile stolnicului Constantin Cantacuzino, ale lui Nicolae Milescu și Dimitrie Cantemir, opera lui C. certifică existența umanismului românesc, în linia întârziată a latinismului european propagat spre estul continentului. Este primul nostru cărturar care scrie două cărți despre români și originea lor, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
1-274 (vol. I), 5-223 (vol. II). CII.~1705 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică. Ed.: D. Cantemir, Opere complete, IV, Istoria ieroglifică, ed. S. Toma, București: Editura Academiei, 1974, 51-289. CIst.1700-50 Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești. Ed.: Istoria Țărâi Rumânești atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, ed. O. Dragomir, București: Editura Academiei Române, 2006, 145-202. CL.1570 Coresi, Liturghier. Ed. Al. Mareș, București: Editura Academiei, 1969, 127-148. CLM.1700-50 Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei. Ed.: M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, București: Editura de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Într-o veche familie boiereasca, Constantin Brâncoveanu era fiul lui Matei Brâncoveanu și al Stancăi Cantacuzino, sora domnitorului Șerban Cantacuzino. Deoarece a rămas orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al sau, stolnicul Constantin Cantacuzino care i- a oferit o educatie aleasă Învățând, printre altele, greacă, latină și slavona. A fost căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești cu care a avut patru fii și șapte fete. ,,Adus la tron la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
giupănului Jurca și a copiilor lui, credința giupănului Ilias și a copiilor lui, credința giupănului Dan paharnic și a copiilor lui, credința giupănului Isaia logofetul și a copiilor lui, credința giupănului Munoricica. credința giupănului Ivan Moșuleț (Deadcă), credința Jupanului Dâmăcus stolnic, credința giupănului Șțan visternc, credința giupănului Iacus visternicul, credința giupănului Procelnicul și a copiilor lui, credința giupănului Jurja Stravici și a copiilor lui, credința giupănului Stan BÎrlici, credința giupănului Șerbea din Vaslui, credința giupănului Ciurbe și credința tuturor boerilor noștri
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
era dată de: numele dat românilor de străini; numele pe care și l-au dat ei înșiși, acela de români; latinitatea limbii (număr mare de cuvinte din limba latină); urmele lăsate de romani în fosta provincie Dacia (dovezi arheologice); o Stolnicul Constantin Cantacuzino în lucrarea „Istoria Țării Românești”, susținea că ei, românii, țin și cred că sunt urmași ai romanilor și se mândresc cu această descendență glorioasă; o Grigore Ureche în lucrarea „Letopisețul Țării Moldovei”, nota „rumânii, câți se află locuitori
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]