2,070 matches
-
lui Barbu de Vlad înecatul pentru „hiclenie” (Barbu murise în 1530 în lupta de la Viișoara, sprijinindu-și cumnatul). Pe marele vornic Cârstea (grec de neam), însurat cu Maria Corbeanu, Alexandru Iliașa (cel care îi confiscase „toate ocinele” pretronului Stoica din Strâmba, vistierul hoț însurat cu Dochia, fiica jupâniței Marina) l-a omorât - în 1618 -, căci participase la răscoala lui Lupu Mehedințeanu. I-a luat apoi „banii și hainele și caii și ferecăturile și tot ce a găsit din averile lui”. Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care, la drept vorbind, nici nu le-ai putea separa / de ceea ce știi... dumnezei minusculi ai contaminării, / pe care o mână i-a amestecat treizeci de ani; / o mână care ar putea fi chiar a ta», a spus tatăl meu strâmbându-se ușor / din pricina ceaiului prea fierbinte” ( Ce i-am spus tatălui meu când l-am întrebat ce este aceea o sinucidere grațioasă și migăloasă). Culegerea Amurgul nobililor (1998) cuprinde interviuri cu descendenți ai unor familii aristocratice. SCRIERI: Poeme provinciale, București
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
printre sonerii, lumină, / de Sfântul Bartolomeu al afișelor. // Dinspre bariere noaptea vântuie, - / treci între cristale, feerică, deci, / pe rugul tău lăuntric răstignită, / în dâra farului, snop imponderabil, / cu echipaj, pe pneu rostogolit. // Și s-au aprins stelarele vitrine, / cumplit se strâmbă Negrul la volan, / înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub țilindrul inutil”. Odată cu concentrarea asupra activității gazetărești militante, și îndeosebi după încetarea apariției „Contimporanului” (1932), lirica lui V. își
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența cultivată, clientul doctrinelor dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă imitația, strâmbă din nas în fața valorilor naționale (Cultură și grimasă), se dă în vânt după ocultism, după șarlataniile teosofilor sau se complace în respectarea formală a „neocreștinismului cotidian, de foileton și de cafenea, de budoar și thé dansant” (Creștinism de actualitate). Un
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
o cămașă ruptă și murdară), precum și cele certate cu virtutea. Un călugăr ipocrit, care îndrăznește a-l dojeni pe vodă pentru pedepsele date, este omorât și el, pasămite pentru a nu pierde ocazia de a deveni mucenic. Unei slugi care strâmbă din nas la mirosul trupurilor trase în țeapă i se oferă o țeapă mai înaltă, în vârful căreia va avea mai mult aer. Domnitorul știe să răsplătească un răspuns sau o faptă înțeleaptă; în felul acesta se acoperă de cinste
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
și tehnică populară, București, 1910; Sărbătorile de vară la români, București, 1910; Agricultura la români, București, 1913; Cromatica poporului român (în colaborare cu Mihai Lupescu), București, 1914; ed. îngr. Antoaneta Olteanu, București, 2001; Însemnări cu privire la moșia, satul și biserica de la Strâmba din comuna Puiești, jud. Tutova (în colaborare cu V. C. Nicolau), Bârlad, 1914; Sărbătorile la români. Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului, București, 1914; Sărbătorile la români. Crăciunul, București, 1914; Sibile și filosofi în literatura și iconografia românească, Bârlad, 1916
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
a oferi măcar o idee limpede a necesității luptei pentru apărarea păcii, poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu strâmbă-n găoace, Ci aripă ninsă pe harta Întinsă, Nu șubredă, slabă, spoită-n tabără Ci dreaptă și darnică, Lungă și trainică». (Nina Cassian, Sufletul nostru, EPLA, 1949, p. 46). Pe cât de ermetică este această strofă, pe atât e de hilară
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
altă grădină, va trebui să pregătiți solul pentru sezonul următor. Cum cultivați legumele pe un balcon sau o terasă Nu toată lumea se bucură de șansa de a avea o grădină, dar asta nu contează! Dacă nu aveți grădină sau dacă strâmbați din nas la ideea de a petrece prea mult timp ocupându-vă de una, nimic nu vă împiedică să cultivați câteva legume... pe pervazul unei ferestre, pe terasă sau pe balcon. Pentru a obține rezultate în grădina dumneavoastră de pe balcon
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
inspirației și rezistenței fizice la masa de scris: Dacă aș mai putea scrie 12.000 de cuvinte, aș avea o variantă încheiată a cărții. ș...ț Și totuși, până la sfârșitul lui septembrie, ar trebui să existe ceva la care să strâmbi din foarte politicosul tău nas. E mai degrabă un talmeș-balmeș de vreo 75.000 de cuvinte, dar probabil o să tai 5.000 sau mai multe. Voi avea nevoie de o lună ca să-i dau o formă (Chandler, 1981, p. 9
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în scris: stilul”. Firește, va trebui să plătească pentru asta, va avea de înfruntat adversari și rezistențe. Dar va beneficia, pe termen lung, de avantajele acestei încăpățânări născute din speranță și credință în superioritatea textului literar: Agentul tău literar va strâmba din nas, editorul va înțelege greșit și va fi nevoie de oameni de care nici n-ai auzit pentru a-i convinge încetul cu încetul că scriitorul care-și lasă amprenta personală asupra scrisului e unul rentabil. El n-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să mănânce, se înfurie un pic, iritat de refuzul acela de a vorbi: „Ascultă, ce ai de taci așa? Gata, de acum suntem departe, nu-ți vor mai face rău. Spune-mi măcar cum te cheamă!“ Chipul tinerei femei se strâmbă într-o grimasă, dădu ușor capul pe spate și desfăcu buzele. Între dinți, în locul limbii, Nikolai văzu o tăietură mare, oblică. Atunci când își veni în fire, se gândi că fusese mutilată pentru a nu putea spune ce văzuse. Dar cui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de derutante. La gară, așteptând plecarea lungului convoi format din vagoane de marfă în care aveau să fie urcați, surprinse ultimele cuvinte ale unei perechi care-și lua rămas-bun, lângă un tren ce mergea la periferie: „Mâine, pe la șapte...“ Se strâmbă dând din cap, scuturând parcă amețeala. Întâlnirea aceea de la ora șapte era plasată într-un timp, într-o viață, într-o lume în care el nu va putea niciodată pătrunde. Trăia încă în zilele în care, după luptă, soldații se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dimineața, mama lor pleacă după hrană. Abia se cerne lumina prin călimara albastră, când cei doi micuți își deschid ochii și văd așternută la picioare, o lume prea complicată pentru înțelegerea lor. Totuși își scot capul din scorbură și se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeți galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agățat de cer. Razele călduțe le mângâie boticul umed dar și blănița maro-sură iar ei mulțumiți de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picățele de somn. -Oare când
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai e? Întrebă Tessie suspicioasă. ― Cum adică pentru ce? ― Nu-i ziua mea. Nu e aniversarea căsătoriei noastre. Atunci pentru ce Îmi dai un cadou? ― Trebuie să am un motiv ca să-ți dau un cadou? Hai, deschide-l. Neconvinsă, Tessie strâmbă dintr-un colț al gurii. Dar era greu să ții În mână o casetă de bijuterii fără s-o deschizi. Așa că până la urmă Îi scoase panglica și o deschise. Înăuntru, pe catifea neagră, era un termometru. ― Un termometru, spuse mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nașterii? ― Paris. Funcționarul ridică privirea. ― Pașaportul. ― Totul a pierit În foc! Mi-am pierdut toate actele! Lefty Își țuguie buzele și pufăi, așa cum văzuse că fac francezii. ― Uitați-vă cum sunt Îmbrăcat. Mi-am pierdut toate costumele bune. Funcționarul zâmbi, strâmbând din nas, apoi semnă hârtiile. ― Aprobat. ― E și soția mea cu mine. ― Presupun că și ea s-a născut tot la Paris. ― Desigur. ― Cum o cheamă? ― Desdemona. ― Desdemona Stephanides? ― Exact. Ca pe mine. Când se Întoarse cu vizele, Desdemona nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bun de făcut? În ziua a cincea Lefty și Desdemona făcură Împreună o plimbare pe punte. În ziua a șasea el Îi oferi brațul și ea Îl acceptă. ― Eu le-am făcut cunoștință! se lăuda un bărbat. Fetele de la oraș strâmbau din nas. ― Își poartă părul Împletit În codițe. Arată ca o țărancă. Pe ansamblu, bunicul meu era tratat mai bine. Se spunea că fusese negustor de mătase În Smirna și Își pierduse averea În incendiu; că era fiul regelui Constantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se străduiește. Între timp, cel mai scund intrase În bucătărie. Sălta capacele de pe cratițe, deschidea cuptorul, se uita În coșul de gunoi. Desdemona se pregătea să protesteze, dar Lina o opri dintr-o privire. (Și observați cum Desdemona Începuse să strâmbe din nas. În ultimele două zile simțul mirosului Îi devenise incredibil de ascuțit. Mâncărurile Încep să-i miroasă ciudat: brânza feta a șosete murdare, măslinele a căcăreze de capră.) ― Cât de des faceți baie, domnule Stephanides? Întrebă cel Înalt. ― În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu micuț, latent. Bunicul meu arăta ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am dat seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea să se strâmbe, mă ducea la fereastra de la mansardă, de unde priveam În jos Împreună, din cele două capete ale vieții, la cartierul nostru Înfrunzit. Curând am Început să merg. Animat de cadouri frumos Împachetate, alergam prin cadrele filmate de tatăl meu. Pe acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus eu. Clementine primi replica fără să crâcnească. Veni lângă mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui În formă de Carul Mare, anunță ea. Am stat una lângă alta În fața oglinzii până-n podea și ne-am strâmbat. Clementine avea ochii roșii. Căscă. Își frecă nasul cu dosul palmei. Apoi Întrebă: ― Vrei să exersăm sărutul? Nu știam ce să răspund. Știam deja să sărut, nu? Mai era ceva de Învățat? Dar În timp ce Îmi treceau prin cap astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că-s așa de afurisită azi. M-am periat În continuare. Voiam să sufere un pic. Obiectului Îi apărură riduri pe frunte, iar ochii i se muiară, implorând. ― Mă urăști? ― Mă mai gândesc. ― Ești așa de rea! Îmi spuse ea, strâmbându-se comic, și trase perdeaua dușului cu o smucitură. După micul dejun am stat pe balansoarul din verandă, bând limonadă și legănându-ne Înainte și Înapoi, ca să facem curent. Eu țineam picioarele pe barele de susținere, Împingându-mă În ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am pus geamantanul jos și când mi-am ridicat din nou privirea, am văzut că figura lui Tessie se schimbase. Se pregătise pentru acest moment de luni de zile. Acum sprâncenele subțiri i se ridicară, iar colțurile gurii i se strâmbară, Încrețindu-i obrajii palizi. Expresia de pe chipul ei era aceea a unei mame care privește cum un doctor desface bandajele de pe un copil cu arsuri grave. O față optimistă, prefăcută, care veghează la căpătâiul patului. Și totuși Îmi spunea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăgadă, că nu pot pricinui nici un fel de vătămare. Bătrânul principe pare subit interesat. Orice e mai bun decât clismele, spuse ca pentru sine. — În primul rând, stăpâne, n-ar trebui ca pâinea să-ți lipsească de la nici o masă. Augustus strâmbă nemulțumit din nas. — Este o părere unanim recunoscută, insistă Musa, pe care nu mai Themison se încăpățânează să o nege, că pâinea conține nenumărate calități vindecătoare. Apoi mierea, untdelemnul și chiar oțetul... Plictisit, cezarul flutură disprețuitor din mână. Antonius Musa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sale. Închide ochii cu un suspin. Măcar să nu-l mai vadă! Îi deschide însă din nou după câteva clipe și rostește șuierat: — Funcționarii care primesc salariu sunt foarte puțini. Ianuarius îl contrazice: — Toți reprezentanții statului, cu excepția magistraților, primesc salarii. Principele strâmbă disprețuitor din buze. — Și ce-i cu asta? O mână de oameni acolo, guvernatori se na toriali, legați sau procuratori ecveștri... — ...Al căror număr crește constant. Bătrânul se simte dintr-odată nespus de ostenit. — Cât? întreabă din vârful buzelor. Răspunsul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de bine, suspină în gând. Insistă: — Te-ai înțeles cu Flaccus Vascularius, nu? Adaugă amenințător: — V-ați adunat doi delatori... Trio neagă vehement din cap. Principele se încruntă. — Vreți să vă împărțiți între voi averea lui Libo... Fără să vrea, strâmbă ușor din colțul gurii. — Mă rog..., ce-o mai fi rămas din ea... Lui Fulcinius vorbele par să i se fi oprit în gât. Augustus îl contemplă cu tristețe. Nu pentru bani uneltesc pierzania lui Libo. În spatele acestei intrigi murdare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sclavi... Sub privirea cruntă a împăratului, devine din ce în ce mai puțin sigur: — ...care cunosc... — Ce cunosc? face sec Augustus. Că sunteți în stare să adu ceți o grămadă de mincinoși, gata să-și împrumute veninul limbii pentru o pungă cu galbeni? Se strâmbă disprețuitor. — Atacați un om nevinovat și, pentru că nu aveți fapte reale în sprijinul acuzației de complot și trădare, îi zvârliți în față cuvinte injurioase și-i reproșați că se ocupă de magie! De mânie i se zbârlesc rebele până și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]