12,195 matches
-
În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împleteau în voie speranțele, visurile lor simple și frumoase. Carmina nu avea loc printre ele. O simțeau străină, ieșită din sfera lor îngustă, rotundă și o respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al imaginației până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel încât să-l convingă pe celălalt că el singur ajunsese la concluzia expusă de ea mai înainte, uite așa, firesc, din raționament în raționament... Mă bucur că s-a întâmplat să vii, îi spuse și-i zâmbi cu buzele strânse, mărginite de două paranteze largi, adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor tăcut, pios, i-a reamintit Elenei că de fapt murise, a privit pierită în urma lor cu buzele împietrite, stupefiată de logica faptelor, s-a lăsat ușor pe genunchi, nu voia să accepte realitatea și a bătut cu pumnii mici, strânși, cu încheieturile albite, covorul. Ultima imagine a Elenei fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse permanent, se rotunjise căpătând forme obraznice, de-a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse parcă din dorința de a inspira cât mai puțin din aerul acelei case, cu pleoapele lăsate pe jumătate, dorind să se înțeleagă, cu orice preț, că pică pe el de plictiseală. Atunci ea ar fi trebuit să se arate excesiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu o gonire, ce ciudat, nu și-ar fi putut imagina o asemenea întorsătură! Nu greșise cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți între riduri avea un aer nefericit. Gestionarul o privea printre zăbrelele geamului Cine știe ce probleme o fi având și dumneaei. Căută cârpa, șterse mușamaua de pe masă, apoi luă una câte una ceștile și le puse pe etajeră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a spus: Ce, ți-ai amintit, între timp, că de fapt nu ești chiar așa de despărțită și te-au cuprins remușcările? Nici măcar nu se străduia să-și ascundă cinismul. Ea tăcea, apa îi șiroia pe față, ținea pleoapele strânse, gura întredeschisă. -Ba chiar sunt despărțită, i-a răspuns cu seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească. Dar cred că ceva nu funcționează normal la mine. El ridică enervat umerii, zâmbetul ironic nu-l părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mele pe care mă simt stăpână și am putere, am putere, vine dinăuntru, din vorbele care îmi scot forța, urâțenia ta ți-o trimit înapoi, dacă vrei să vezi că pot, pot, urâțenia ta ți-o trimit înapoi și buze strânse și ascuțit-întins, eu am altceva pentru tine, uite, și ochiul se luminează cu aceeași intensitate și se dilată și îl văd cum moare, cum cedează clipind, întorcând capul în zâmbet moale, șmecher, țuguiat la față, nu-i prea convine, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
este un simbol al primejdiei care pândește la orice pas și de aceea moto-ul: ,,Sandi, s-asculți pe mămica!” se constituie într-un îndemn care trebuie urmat. 1.2. EXPLICAREA UNUI TITLU Titlul unei opere se află întotdeauna în strânsă legătură directă cu tema acesteia, cu mesajul și viziunea artistică a scriitorului, cu structura și compoziția ei. O astfel de compoziție presupune o cunoaștere perfectă a conținutului operei respective, urmată de o corelare a secvențelor cu trimitere directă la titlu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nr. 102. Steven Hall, York Street nr. 3. Bob Fenton, Charlestown Road nr. 60. Nici una dintre acele scrisori nu-mi era adresată. Croindu-mi drum spre fundul mormanului, am dat peste o tot felul de lucruri ciudate. O casetă video strâns înfășurată în folie transparentă. Un plic de plastic conținând două caiete ponosite. O cutie de carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă, din care - când am ridicat-o ca să mă uit mai atent - s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Zombie, puternic alcoolizat, așa cum se prepară la barul taberei. — Obiceiul ăsta pe care-l ai să compari lucrurile din viața reală cu lucruri din film? — Ce obicei? Ei bine, zise ea, te face să pari superficial, neinteresant și... Cu buzele strânse, capul înclinat, șuvițele de păr negru căzându-i pe față, și un zâmbet fals-compătimitor adăugă: — ... să semeni cu un tocilar ratat, sinceră să fiu. Păi sunt un tocilar ratat. Probabil că ar trebui să-mi dai papucii cât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că vârfurile șuvițelor i se întâlneau deasupra bărbiei, chipul ei palid, ascuns în spatele acelor cortine negre. Sprâncenele îi erau doar puțin încovoiate, umbra îngrijorării. Am încuviințat ușor în semn de sunt bine și ea îmi aruncă un zâmbet cu buzele strânse și se îndepărtă, lăsându-mi în câmpul vizual un covor luminos și neîntrerupt de albastru. M-am sprijinit în coate. — Ei, n-a mers chiar ca la carte, nu? Dar iată-ne aici. Fidorous stând aplecat peste balustrada punții, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
revenirea în Centrala M.A.E., lucrează la Direcția Relații cu Românii din Afara Granițelor, iar la 31 octombrie 1994, este numit în fruntea acestei direcții. Continuă și amplifică preocupările începute în Franța în favoarea românilor de pretutindeni, aflându-se într-o strânsă și permanentă colaborare cu Uniunea Mondială a Românilor Liberi (U.M.R.L.), condusă de domnul Doru Novacovici. Având la bază discuțiile cu reprezentantul U.M.R.L., precum și solicitările acestora, pregătește și inițiază, sub semnătura ministrului afacerilor externe, demersurile adresate președintelui statului, primului ministru, președinților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Secretar I, iar în ultimul an la post la Lisabona este notificat în gradul de Consilier diplomatic. La încheierea misiunii la Lisabona, în septembrie 1980, în raportul elaborat a pledat pentru dezvoltarea schimburilor comerciale româno-portugheze și, având în vedere raporturile strânse stabilite între cele două țări după reluarea relațiilor diplomatice, a propus folosirea experienței Portugaliei și a raporturilor acesteia cu țările occidentale pentru apropierea țării noastre de Comunitățile Europene, România fiind singura țară est-europeană care avea un acord cu C.E.E. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Centrale", ținute la Universitatea "Palermo" din Buenos Aires. În domeniul raporturilor politico-diplomatice, este de subliniat reușita lansării unui dialog între MERCOSUR și O.C.E.M.N., printr-o fructuoasă colaborare cu C.A.R.I. (Consiliul Argentinian de Relații Internaționale), instituție ce funcționa în strânsă colaborare cu Ministerul de Externe argentinian. Părțile au acceptat ideea și s-au organizat două reuniuni: cea dintâi la București (iunie 1997), iar cea de-a doua la Buenos Aires (mai 1998). Următoarea reuniune era prevăzut să se țină la Sofia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de evenimentele din iunie 1990. Instituirea unor noi relații bilaterale a devenit astfel și un subiect sensibil în opinia publică, element important într-o țară cu regim democratic consolidat. În aceste împrejurări, un obiectiv prioritar îl constituia crearea unor relații strânse, într-o atmosfera nouă, de încredere și colaborare, cu ansamblul societății belgiene și cu factorii de conducere ai "Organizației Satele Românești". Printre principalele acțiuni organizate în acest scop în România și în Belgia au fost: oficializarea colaborării prin încheierea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
personalități din societatea civilă dar și personalități politice (deputați, primari, alți aleși din zonă) și un mare număr de membri ai diasporei românești, a contribuit printr-o susținută activitate de peste cinci decenii la cultivarea sentimentelor de prietenie față de România. În strânsă și permanentă colaborare cu structurile locale ale "Asociației Satele Românești", cu primarii și alte autorități locale belgiene, a inițiat și a contribuit la realizarea unui amplu program de manifestări cultural-artistice (numeroase expoziții românești de artă plastică, de artizanat, de ceramică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
încât să identifice evenimentele potențiale care pot să afecteze organizația și să gestioneze riscurile viitoare în limitele apetitului de risc, cu scopul de a furniza un nivel corespunzător de asigurare în privința atingerii obiectivelor. Gestionarea riscurilor la nivelul organizației este în strânsă legătură cu conducerea corporativă și cu controlul intern, așa cum am menționat deja, dar există o strânsă conexiune cu gestionarea performanței. În vederea asigurării atingerii obiectivelor programate, în mod anticipat, se impune stabilirea indicatorilor-cheie ai performanței, pe baza cărora, ulterior, să poată
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
limitele apetitului de risc, cu scopul de a furniza un nivel corespunzător de asigurare în privința atingerii obiectivelor. Gestionarea riscurilor la nivelul organizației este în strânsă legătură cu conducerea corporativă și cu controlul intern, așa cum am menționat deja, dar există o strânsă conexiune cu gestionarea performanței. În vederea asigurării atingerii obiectivelor programate, în mod anticipat, se impune stabilirea indicatorilor-cheie ai performanței, pe baza cărora, ulterior, să poată fi stabilit nivelul apetitului de risc, acceptat de organizație. Procesul de gestionare a riscurilor pune la
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
activitate de identificare continuă a riscurilor noi, a celor datorate schimbărilor intervenite în organizație sau a celor care apar datorită modificării legislației ș.a. În practică, riscurile trebuie să fie relaționate față de obiective și să poată fi evaluate și prioritizate, în strânsă legătură cu obiectivele, pornind de la obiectivele individuale și continuând cu obiectivele de ansamblu ale entității. Pentru toate riscurile identificate, trebuie să se stabilească persoanele responsabile care vor gestiona și monitoriza în mod permanent riscul respectiv. Responsabilul de risc se impune
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
organizației. Managementul riscurilor se organizează pornind de la obiectivele organizației și reprezintă o parte componentă a procesului de planificare strategică și, de aceea, trebuie integrat în sistemul de măsuri al performanței. Strategia de implementare a procesului managementului riscurilor se află în strânsă legătură cu măsurarea performanței organizației în activitatea de monitorizare a progreselor strategiei adoptate. Guvernanța corporativă 268 Practicienii americani 31 consideră că există mai multe etape de dezvoltare a activităților de evaluare a riscurilor în cadrul procesului de managementul riscurilor, după cum urmează
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]