1,031 matches
-
În lumea ei, chiar când autobuzul o lua din loc din stație, fărĂ ca eu să apuc să urc În el. o clipă am ezitat, privind În derivă autobuzul care se Îndepărta. Apoi inima mea a decis. m-am smuls din strânsoarea nebunei cu toate puterile și am reușit să mă urc În autobuz din mers. Am zărit-o preț de o clipă alergând În spatele roților, Încercând cu disperare să urce. i-am auzit strigătele sau mai bine zis mugetele În urmă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prin mine ? spuse el trântindu-se la picioa- rele mele și apucându-mi cizmele. CĂ nu‑l poți găsi pe angalok dacă rămâi un om obișnuit ! — DĂ-mi te rog drumul ! m-am tras Înapoi, Încercând să mă eliberez din strânsoare. — Trebuie să mă ajuți ! Eu sunt unica ta șansă ! strigă el, strângându-mă și mai tare, printre mici sughițuri. — Și ce trebuie să fac ? Cum aș putea să te ajut ? — Nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să-ți pese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
te atingă ! Fluturii dinăuntrul lui abia așteaptă să- ți devoreze inima ! Vino ! strigă el apucându-mă de mână și trăgându-mă spre ieșire, În timp ce câinii de pe umerii săi s-au năpustit asupra nefericitu- lui meu frate. m-am smuls din strânsoare și am alergat să-l iau În brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor Împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii deja Își terminaseră treaba. Un roi de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în lumea ei, chiar când autobuzul o lua din loc din stație, fără ca eu să apuc să urc în el. O clipă am ezitat, privind în derivă autobuzul care se îndepărta. Apoi inima mea a decis. M-am smuls din strânsoarea nebunei cu toate puterile și am reușit să mă urc în autobuz din mers. Am zărit-o preț de o clipă alergând în spatele roților, încercând cu disperare să urce. I-am auzit strigătele sau mai bine zis mugetele în urmă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trece prin mine ? spuse el trântindu-se la picioarele mele și apucându-mi cizmele. Că nu-l poți găsi pe angalok dacă rămâi un om obișnuit ! Dă-mi te rog drumul ! m-am tras înapoi, încercând să mă eliberez din strânsoare. — Trebuie să mă ajuți ! Eu sunt unica ta șansă ! strigă el, strângându-mă și mai tare, printre mici sughițuri. — Și ce trebuie să fac ? Cum aș putea să te ajut ? — Nu trebuie să faci nimic. Trebuie doar să-ți pese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să te atingă ! Fluturii dinăuntrul lui abia așteaptă să- ți devoreze inima ! Vino ! strigă el apucându-mă de mână și trăgându-mă spre ieșire, în timp ce câinii de pe umerii săi s-au năpustit asupra nefericitului meu frate. M-am smuls din strânsoare și am alergat să-l iau în brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii deja își terminaseră treaba. Un roi de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de pe scaun, veni către el. I se opri În față. Se ridică și el de pe scaun. Respirațiile li se Întâlniră. El Îi cuprinse capul Între palme și Începu să o sărute fierbinte, Îndelung. Pe când el Începu să-i slăbească, din strânsoarea palmelor, capul, frumos, acoperit cu bucle blonde, ea, cu o blândă strângere de mână, Îl opri. Plec, șopti el. Nu, veni șoapta ei. Nu pleci. Doar n-o să dormim În troiță. Nici vorbă. Cum să dormim În troiță?! Dar? Am
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai văd”. A întins brațul drept să prindă colțul de stâncă pentru a se ridica și a-și urma traseul ales. În acea clipă a auzit țipătul ei disperat. Încercând să-și răsucească parțial trupul pentru a privi în jos, strânsoarea pietrei a slăbit. I-au alunecat degetele și a scăpat acea piatră ieșită din colțul stâncii. Disperat, a încercat să se prindă cu mâna stângă, dar mișcarea bruscă a trupului a făcut ca piciorul să-i alunece. În această situație
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se ridice. - Te-ai lovit cumva, doamnă? Sper că nu ți-ai rupt vreun picior... Stai, stai așa! Încerc eu să te ridic. Nu forța picioarele, o sfătui acesta, în timp ce-și apropia fața de părul ei scăpat din strânsoarea căciuliței căzute în zăpadă, învăluindu-se vesel în părul ei. În fața lor, un alt tânăr urmărea atent scena, îndoindu-se din mijloc de atâta râs. Laura și-a revenit repede din sperietură, mai ales când a înțeles din privirile lor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de răgaz să-și pregătească mama ... să se obișnuiască....” S-a lăsat mângâiat ca un copil alintat și acceptă să se întindă în pat. Abia acum realiză cât de obosit era după o astfel de zi și se desprinse din strânsoarea delicată a degetelor Laurei la a cărei atingere reacționase atât de intens. Iuliana nu știa Tainicele cărări ale iubirii despre ce este vorba, dar a intuit imediat, amintindu-și ce rugăminte îi adresase Laura înainte de operație... * În ziua următoare, soarele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
înțelese, trebuie să avem în minte mereu adevăratul sens al monahismului». Viața consacrată, pentru a fi cu adevărat creștină, trebuie să fie o prelungire a întrupării Cuvântului, nu o spiritualizare în sensul de des-trupare sau de fugă de exigențele și strânsorile istoriei. Până nu demult - în unele locuri chiar și în zilele noastre - intrarea în viața consacrată însemna «părăsirea lumii». O atare atitudine nu numai că nu e posibilă, ci, din punct de vedere evanghelic, nici nu este compatibilă decât în măsura în care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
undesunt pomi? - E un heleșteu! - Un heleșteu? Auzi, Felix? Un heleșteu! Hai să mergem! Pascalopol urcă, luând aere de martir, în brișcă, împreună cu ceilalți doi, și porniră. Ieșiseră din raza culturilor, și acum se vedea ceva surprinzător. Pământul scăpat de strânsoarea vegetației era negricios și colbos, încît caii intrau cu picioarele în el ca-ntr-un lichid fumegător. O perdea groasă și scundă de sălcii se rezema în jos pe orizont, și din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfățișarea unui smârc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
heleșteul de la moșia lui Pascalopol, o turmă de bivoli în câmpie etc. Descrierea heleșteului îl definește pe Călinescu drept un intelectualist, expresia sa artistică apropiindu-se de lirica lui Ion Barbu sau de prozele lui Geo Bogza: "Pămîntul scăpat de strânsoarea vegetației era negricios și colbos, încît caii intrau cu picioarele în el ca-ntr-un lichid fumegător. O perdea groasă și scundă de sălcii se rezema în jos pe orizont, și din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfățișarea unui smârc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de serviciu secret, al numitului Victor Rugnis, domiciliat în zona Olari - Calea Moșilor, profesie incertă, oarecum literat, caracter întortocheat, 32 de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ivanov, surprins că se cunoșteau atât de bine, a intervenit: - Nu se poate, tovarășul director! Și luându-l pe după gât prietenește. Tovarășul inginer nu pleacă de la mine. Îi prinse umărul cu mâna protector dar fără să-l slăbească din strânsoare, în vreme ce semna actele. Ivanov era de altfel singurul din șantier care vorbea cu tovarășul, restul erau domni el îl domnea chiar pe Ivanov însă niciodată acesta nu s-a supărat pe el. L-a pus meșterul să facă de toate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
curtea se umpluse de oameni, maică-sa o chema să-și întîmpine ginerele, și fata nu mai avu timp să se privească în oglindă. Cârciumarul i se păruse urât și bătrân. Avea o față negricioasă, și gâtul îi înțepenise în strânsoarea gulerului cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii după ele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care se pierdea încet, încet. Îmi ridicam capul, priveam cu atâta amor în fața ei roșită de căldură și strînsoa-ea brațelor mele, simțurile mele erau îmbatate și nu puteam răspunde de ele de iritate ce erau, privirea mea era un foc, strânsoarea mea o turbare. - Poesis, zisei cu voce înecată, te iubesc! - Tst! tată-meu! țipă ea încet, sculîndu-se și răzimând mâna dreaptă de marginea ferestrei. Mă sculai din genunchi la această veste neașteptată. Ea rupse floarea de crin din oala din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mă cu ea singur!... Ceilalți se sculară spre a ieși din casă... C-o deciziune teribilă, sărmana fată se repezi cu furie, izbindu-se cu creștetul capului de părete, însă, numai leșinată, ea recăzu în brațele canibalului care, c-o strânsoare murdară, cu hainele dehamate și camașa descheiată la piept, astfel încît i se vedea pieptul plin de păr roșu - el voi să apese gura lui murdară și cu musteți roșii, rare, pe buzele ei cele vinete ca porumba... O simți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i cădea pe umeri, acoperit de-o largă pălărie neagră... Era într-adevăr frumos ca o femeie, blond, palid, interesant. - Parcă ești o fată! îi zisei, strîngîndu-l la piept. - Și tu parcă ești un băiat, zise el râzând nebunește. Dar strânsoarea cea rece și tare a mînei lui atât de micuțe îți dovedea că [ai] a face cu degete într-adevăr lungi, delicate, albe, însă pătrunse de măduva de leu. Ajunserăm cu toții la moară. Salutarăm pe sas, care ni deschise ușa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de idei când dulci, când amare. Apoi dezbrăcîndu-mă, mă culcai în patul ei cel alb. O visai alături cu mine - capul ei cel blond și dulce pe pieptul meu - gura mea fierbinte pe fruntea ei albă - și nu era nimica! Strânsoare în van, tandreță în aer - nu era nimica. Strângeam cu unghiile mele perina infamă, până ce somnul avu milă de mine și-mi adormi mintea obosită. Aș fi putu rămânea în căsuța ei, care rămânea a mea, aș fi putut să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și asemănători în cadrul căruia ideile și emoțiile fiecăruia tind să se exprime în mod spontan. O mulțime, o masă este un animal social care și-a rupt lesa. Interdicțiile morale sînt înlăturate, la fel disciplinele rațiunii. Ierarhiile sociale își slăbesc strînsoarea. Diferențele dintre tipurile umane dispar, oamenii își exteriorizează în acțiune, adesea violentă, pasiunile și visele lor, de la cele mai brutale la cele mai eroice, de la delir la martiriu. O mulțime este un grup uman în fierbere, o forfotă constantă. Este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o mare putere totalitară, care cerea și avea mijloace să impună țărilor intrate în orbita sa o supunere totală față de Moscova. În atari condiții, pentru România, destinderea și perspectiva unei conferințe europene putea însemna înainte de toate oportunitatea de a slăbi strânsoarea sufocantă a "fratelui mai mare", de a-și împlini aspirația spre autonomie și independență. Pentru că o asemenea aspirație se născuse deja; ea avea să capete contur după înlăturarea din conducerea partidului comunist a "aripii moscovite" reprezentate de Ana Pauker și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
o negație: negație care Îngroașă existența unui misterios ce, ființă numenală, cogito-ul, marele necunoscut al iubirii. În gîndirea Văcărescului el are două calități: 1) aduce simbadie, netezește, altfel zis, calea sentimentului, provocînd starea psihică favorabilă receptării și 2) Înnoadă cu strînsoare I unde va fi dat prinsoare: Întărește, secondează jurămîntul, prieteșugul, provoacă intervenția conștiinței care fixează și fortifică sentimentul. Foarte multă văz plăcere, poemul de 17 strofe din care am citat versurile de mai sus, are În opera puțină și stîngace
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
celălalt capăt se află Steluța: durerea ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru Alecsandri, a seriei Două lucruri În același timp: 1) a intimiza, a stăpîni și ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului. Un refugiu, o solitudine fecundă și, totodată, o expansiune În spațiile reveriei, o acumulare de peisaje care se constituie Într-un vast peisaj imaginar. Despre figurile acestui peisaj am vorbit. Mai trebuie spus ceva despre peisajul retoricii („Au paysage
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Doar o singură dată; dormeam sub un smochin, după-amiază, auzind că latră câinele m-am trezit și am văzut un șarpe atârnându-mi deasupra capului, răsucit în jurul copacului. M-am îndepărtat alergând; aveam senzația de a fi fost sufocat de strânsoarea lui. Era cumva același șarpe pe care l-ai văzut mai târziu în biserică. Nu, Tommaso, ăla era mult mai mare și avea aripi. Se gândea mult la Carlo și se întreba: de ce oare l-or fi întemnițat, n-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]