1,253 matches
-
afla școala de artă. Făcură schițe într-un parc de joacă asfaltat pînă cînd niște băiețași insistenți î„Ci schieți, domnule? Schieți o poză a casei de-acolo, domnule? îmi schieți și mie o fotografie, domnule?“) îi alungară pe o străduță pietruită care cobora spre canal. Traversară podul de lemn ușor arcuit și urcară pe lîngă niște depozite, pînă în vîrful unui deal cu verdeață rărită. Rămaseră lîngă un stîlp de electricitate și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i înapoi. El se holbă la bani fără să se miște. Ea-i luă și-i vîrî într-un buzunar al hainei lui. Thaw se ridică și-și trase haina. Ea îl conduse pînă jos. El o luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suplimentar al Monumentelor istorice și restaurate. Curtea Saint-Émilion este și acum pavată, păstrîndu-și șinele folosite cîndva pentru transportarea butoaielor. Ea ne ajută să ne facem o idee, una aseptică și curată, despre Bercy-ul de altădată: o înlănțuire de curți și străduțe, botezate cu numele marilor podgorii. Renovarea a făcut una cu pămîntul acest labirint pitoresc. Cramele din Curtea Saint-Émilion au fost transformate în magazine și în restaurante de către o societate imobiliară privată, sub supravegherea arhitecților de la Bâtiments de France. Ele au
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
anumite instituții, care li se pare incompatibilă cu ambițiile lor vizavi de școală, recurgerea la derogări și false adrese permite eludarea rigorilor hărții școlare care riscă să inducă promiscuități estimate ca nefaste pentru viitorul educativ al copiilor lor. Mansarde și străduțe în pantă Cadrul urban nu oferă aceleași potențialități precum Montmartre sau Saint-Germain-des-Prés. Mai curînd haotic, acest peisaj este făcut din bucățele, o aglomerare de construcții heteroclite înălțate pe vestigiile unui trecut rural din care nu mai există decît cîteva fragmente
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Arhitecții par să se fi eliberat de inhibițiile legate de plafoanele de cost, astfel încît locuința socială recentă se înfățișează ca spațiu privilegiat al creativității lor. Dacă asemenea inovații îi pot seduce pe burghezii-boemi, ele nu pot rivaliza cu bătrînele străduțe pavate și reamenajate, cu lampadare demne de Bruant. Arondismentul 20: o antologie a locuinței sociale Fiecare stradă este marcată de prezența masivă a locuințelor cu chirie mică (HLM). Pe strada Boyer, găsim la nr. 3 o clădire construită în 1922
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
aici regăsești, pe lîngă un public larg, nostalgia unui Paris, poate mai mult imaginat decît real, unde se presupune că diversele clase, generații și țări de baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de verdeață: impresia unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii săi, cu băncile sale, cu coloana Morris, fîntîna Wallace și gura sa de metrou
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Saint-Martin la canalul Saint-Denis 99 Condiții de locuit din ce în ce mai bune 104 Lipsa de confort de după război 104 Confortul de astăzi 106 Piața publică și piața privată 106 Locuința socială: o piedică în calea gentrificării. Exemplul arondismentului 20 108 Mansarde și străduțe în pantă 109 O treime de locuințe sociale 111 Arondismentul 20: o antologie a locuinței sociale 113 Un spațiu urban pestriț 114 V. Parisul, oraș burghez, oraș de stînga? Paradoxurile electorale ale capitalei 118 Parisul, în mijlocul luptelor sociale și politice
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de Palatul Regal, era ca un hotel mare, cât a fost în armată a văzut Viena și putea să compare, și a ajuns la un bulevard cu lumină electrică și tramvaie, a luat-o la dreapta și apoi pe-o străduță scurtă de lângă parc. Wilhelm murise, din păcate, iar proprietarul actual l-a ținut o noapte, pe sofa, fără să plătească, dar nu mai mult. A ajuns aici, la Frascati, e ținut tot gratis, cu condiția să refacă zugrăveala din bucătării
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
colivie. — Toată viața am vrut să fiu osti la templu și nu o negustoreasă din souk! Am să vin să vă văd în nord, iar tu ai să te întorci în vacanțe, copilule. El știa că, odată ieșit din labirintul străduțelor de paiantă, n-o să se mai întoarcă în Ardakan. Chiar așa: în templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o iesle a credințelor și a focului. Ai fi vrut să sfârșești în el, fără ca vreun om să întrebe unde ții să ajungi ori de unde vii. De la un perete la altul, pe străduțele precum niște vene, se zbăteau plase mari de păianjen, iar în ele - tristețea lui Dumnezeu. Omar - împăratul acestor tăceri - stătea ghemuit lângă rezervorul de apă și număra orele până la asfințit. Dar parcă fusese în altă viață. Azi, Omar - cavalerul atâtor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe un gâtlej însetat. Praful prinsese crustă, vântul se îmblânzise. La șiiți era ziua Sisdah Bedar, când ieșeau din case și umblau ca furnicile. După ploaia de noapte, se făcuse mai cald, iar femeile tinere și copiii se-mbulzeau pe străduțele orașului vechi. Mama lui avea prietene din credința Profetului și cu ele gândise un dus la Kerman. Mai fusese o dată la Abyaneh, la o ceremonie de spălare a covoarelor, dar era prea copil să-și aducă aminte. Obosise urcând ulicioarele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bărbia în pumni. Părea să mediteze. ― Știți ceva? Eu, unul, aș desființa proba cu martori. ― De ce? ― Pentru că mi se pare complet lipsită de valoare. Fără relevanță, cum ați spune dumneavoastră. Mi-aduc aminte de o chestie... Mă aflam întîmplător pe străduța aceea din spatele Bisericii Albe. Așteptam pe cineva. La un moment dat, văd doi indivizi care sar gardul de la Athenee Palace și o iau la goană. Au trecut chiar prin fața mea... Mă ascultați? ― Evident, răspunse maiorul. ― Mi-am dat imediat seama
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă. Lentilele mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-a terminat! Melania Lupu urcă într-o mașină de piață care o lăsă aproape de Cimitirul Bellu. Parcurse câteva străduțe și se opri în umbra unui copac. Trotuarele pustii, acoperite de clisă, străluceau murdar. Prin perdele, se strecurau lumini gălbui, albastre sau de un roz intens. Trecu un cuplu fără să o observe. Melania Lupu prinse frânturi de discuție. ―... e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moartea, treptat, învățînd să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparîndu-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest păcat în varicele mari, ca niște lipitori vinete, dar care iubea acum câinii cu o căldură și un devotament ce-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cer scuze, adaugă el, dar nu cunosc pe nimeni în orașul ăsta și corespondentul ziarului meu are nefericirea să fie imbecil. Rieux îi propune să meargă împreună până la un dispensar de centru, deoarece avea de dat câteva ordine. Au coborât străduțele din cartierul negru. Se apropia seara, dar orașul, atât de zgomotos altădată la ora asta, părea ciudat de singuratic. Câteva sunete de goarnă sub cerul încă auriu dovedeau doar că militarii voiau să pară că-și fac meseria. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se scuză. Nu era liber a doua zi și de altfel Rambert nu mai avea nevoie de el. CÂND ZIARISTUL A INTRAT, ZIUA URMĂTOARE, ÎN RESTAURANTUL SPANIOL, TOATE CAPETELE S-AU ÎNTORS ÎN URMA LUI. ACEASTĂ PIVNIȚĂ ÎNTUNECOASĂ, SITUATĂ SUB O STRĂDUȚĂ GALBENĂ ȘI USCATĂ DE SOARE, NU ERA FRECVENTATĂ DECÂT DE BĂRBAȚI, DE NEAM SPANIOL ÎN CEA MAI MARE PARTE. DAR DE ÎNDATĂ CE RAOUL, AȘEZAT LA O MASĂ ÎN FUND, I-A FĂCUT ZIARISTULUI UN SEMN ȘI RAMBERT S-A ÎNDREPTAT ÎNTR-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Tarrou și Rieux, Rambert și ceilalți mergeau în mijlocul mulțimii și simțeau și ei cum le fuge pământul de sub picioare. Multă vreme după ce părăsiseră bulevardele, Tarrou și Rieux auzeau încă această bucurie urmărindu-i, chiar în ceasul în care treceau pe străduțe pustii, de-a lungul ferestrelor cu obloanele trase. Și, din pricina oboselii lor, ei nu puteau să deosebească această suferință care se prelungea dincolo de obloane, de bucuria care umplea străzile puțin mai încolo. Izbăvirea care se apropia avea un chip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DIN NEFERICIRE, N-O SĂ MAI POATĂ SĂ-L INTERESEZE ÎN VIITOR, DEȘI PROPRIA LUI BUNĂVOINȚĂ, A LUI TARROU, NU VA FI ÎN CAUZĂ. CĂCI EL ÎNCERCASE SĂ-L REVADĂ. CÂTEVA ZILE DUPĂ SEARA DE 25 IANUARIE, SE POSTASE ÎN COLȚUL STRĂDUȚEI. PISICILE ERAU ACI, EXACTE LA ÎNTÂLNIRE, ÎNCĂLZINDU-SE ÎN BĂLȚILE DE SOARE. DAR, LA ORA OBIȘNUITĂ, OBLOANELE RĂMĂSESERĂ ÎNCHISE CU ÎNCĂPĂȚÂNARE. ÎN CURSUL ZILELOR URMĂTOARE, TARROU NU LE-A MAI VĂZUT NICIODATĂ DESCHISE. EL CONCHISE ÎN MOD CURIOS CĂ BĂTRÂNELUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cealaltă gura, înăbușindu-i strigătul. Auzi sunetul de parcă l-ar fi scos altcineva. Își dădea seama că era trasă înapoi, chiar dacă ochii și gura îi rămăseseră acoperite. Încercă să-și elibereze mâinile, dar erau ținute strâns. Fu târâtă pe o străduță și izbită puternic cu spatele de perete, cărămizile lovindu-i inelele șirei spinării. Mâna care-i astupa gura coborî și o apucă de gât. Se auzi scoțând un șuierat uscat. I se luă și mâna de pe ochi, dar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vărul lui. Pe celălalt Afif Aweida. —Te rog. Te duc eu. Nu, nu. Nu e nevoie. Vreau doar să mă întorc la hotelul meu. Dar nu o ascultă. O prinse de cot și o târî după el prin labirintul de străduțe și alei din Ierusalimul Vechi. Am înnebunit, se întreba Maggie în timp ce, pentru a doua oară - în cât să fi fost, o oră? două? -, urma un necunoscut printr-un oraș străin. De data asta însă nu mai era deloc la fel de distrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Privi în sus și simți că o trec fiorii. Două avataruri planau în apropiere. Aveau aceleași capete ciudate de iepurași pe care le văzuse înainte, dar acum erau amândouă colorate în negru. Pentru o clipă, își aminti de bărbații de pe străduță, cu măștile negre de schi și răsuflarea lor fierbinte. Maggie se uită la Uri. —Ne urmăresc. Vor să obțină înaintea noastră informația pe care a ascuns-o tatăl tău aici. Ce putem face? — Putem vorbi cu ei? Maggie se holba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zăreau semnele animației de mai devreme: restaurante și baruri închise noaptea. Auzi ecourile agitației dintr-un bar. — Localul lui Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a Ierusalimului. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
secunda aceea fu cuprinsă de ușurare. Căci acum putea vedea lumina zilei. Trebuia să străbată un culoar, să treacă prin bariera turnantă și era afară. Înghițind cu lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro, cu o frânghie maro în jurul taliei. Se afla pe Via Dolorosa, drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Fortuna îl salvase de un ciclu, încotro îi va toarce oare destinul? Ciclul cel nou urma să fie complet diferit de tot ce cunoscuse până atunci. Myrna mâna și cârmea Renault-ul în mod magistral prin traficul din oraș, șerpuind pe străduțe imposibil de înguste, până când scăpară și de ultimele lumini de pe străzile ultimei mahalale mlăștinoase. Apoi se aflară în întuneric, în mijlocul terenului cu mlaștini de apă sărată. Ignatius privi indicatorul autostrăzii luminat de farurile lor din față. U.S. 11. Indicatorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]