810 matches
-
în Balcani și Caucaz, pentru a împiedica expansiunea altor puteri; -politica Rusiei balansa între menținerea Turciei cu o orientare prorusă și susținerea mișcărilor antiotomane ale popoarelor balcanice; -țarul nu se gândea la eliberarea națională a popoarelor, ci numai la folosirea străduințelor lor de eliberare în scopul extinderii influenței sale politice; -protecția asupra supușilor creștini ai Porții era atu-ul diplomației țariste; -Rusia nu putea ignora tendințele revanșarde ale Turciei și Iranului, de vreme ce cea dintâi visa la redobândirea Crimeii și a Gruziei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țar în ianuarie 1831 să recunoască și independența Belgiei. Față de polonezi, Nicolae I a avut inițial o atitudine relativ conciliatorie. S-a observat, de pildă, ca judecând în 1828 pe membrii polonezi și mișcării decembriste, senatul Rusiei nu a considerat străduințele către reconstituirea Poloniei ca act de înaltă trădare, că țarul indusese în calculele sale ideea de-a folosi pe polonezi în războiul contra Turciei sau, eventual, în contra Austriei. Momentul de cotitură în raporturile ruso-poloneze în epocă a fost insurecția polonă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o spectatoare abulică a politicii sale orientale. Mai mult, convenția atașa (și submina) protectoratului țarist asupra Porții o garanție comună ruso-austriacă. Dealtfel, după opinia noastră, aceasta însemna primul pas pe calea eforturilor puterilor europene vizând demolarea tratatului de la Unkiar Iskelessi. Străduințele țarului către reanimarea „Sfintei Alianțe” n-au slăbit. El vizitează în 1834 Berlinul, în 1835 are loc o nouă întâlnire cu regele Prusiei și împăratul Austriei la Teplitz, în 1838 se află din nou în Prusia, Bavaria și Saxonia. Aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țarului către reanimarea „Sfintei Alianțe” n-au slăbit. El vizitează în 1834 Berlinul, în 1835 are loc o nouă întâlnire cu regele Prusiei și împăratul Austriei la Teplitz, în 1838 se află din nou în Prusia, Bavaria și Saxonia. Aceste străduințe sporesc pe măsura dezvoltării mișcărilor populare. La 15 aprilie 1846, la Berlin, țarul, împăratul Austriei și regele Prusiei convin asupra anexării Cracoviei la Imperiul Habsburgic, ca urmare a cunoscutei răscoale. Diplomația țaristă este cu deosebire angajată în neutralizarea ofensivei vest-europene
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
datorită faptului că s-a aflat în aceeași tabără cu Anglia și Franța, sau a beneficiat de expectativa lor. Într-o conjunctură specială, Rusia atinge apogeul prin tratatul de la Unkiar Iskelessi (1833). A urmat apoi perioada de regresiune determinată de străduințele puterilor europene, în primul rând Anglia, vizând la anularea acelui tratat, ceea ce se și va întâmpla în 1840-1841. Înfrângerea revoluțiilor din 1848-1849 a creat țarului iluzia invincibilității, de unde și „provocarea destinului” prin redeschiderea crizei orientale în 1853. Din nou, țarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chestiunea în Cuvânt pentru deschidere, în sfera istoriei era luată în considerare și din punctul de vedere al concepției romantice despre rolul poporului în istorie. 9 În studierea trecutului sublinia Mihail Kogălniceanu accentul trebuie pus pe respectarea adevărului, pe nepărtinire. Străduința nu era nou în istoriografia noastră, încă Grigore Ureche își propusese „cetind și la istorii streine”, „ca să putem afla adevărul, ca să mă aflu scriitoriu de cuvinte deșarte, ce de dreptate”. Tendința de a scrie adevărul era cu atât mai firească
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Tainele, ca un fel de puncte de o deosebită luminozitate și căldură în viața credincioșilor în Hristos"11. • Ultima componentă a Tradiției este "disciplina unei vieți după voia și după pilda lui Hristos, adică o viață duhovnicească, animată de o străduință spre puritatea sufletului, spre sfințenie, spre iubirea de Dumnezeu și de oameni. Această străduință nu poate fi dezlegată de mărturisirea credinței în puterea purificatoare și desăvârșitoare a lui Hristos, de rugăciunea către Dumnezeu, pentru primirea ajutorului Lui, și de experiența
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
credincioșilor în Hristos"11. • Ultima componentă a Tradiției este "disciplina unei vieți după voia și după pilda lui Hristos, adică o viață duhovnicească, animată de o străduință spre puritatea sufletului, spre sfințenie, spre iubirea de Dumnezeu și de oameni. Această străduință nu poate fi dezlegată de mărturisirea credinței în puterea purificatoare și desăvârșitoare a lui Hristos, de rugăciunea către Dumnezeu, pentru primirea ajutorului Lui, și de experiența prezenței și lucrării lui în suflet și în viață"12. În Ortodoxie, aprofundarea Tradiției
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lucrarea actelor lui mântuitoare, "trăite ca acte ale unei persoane supreme și apropiate, în realitatea acțiunii Lui continuue de mântuire a persoanelor umane, prin legătura activă în care se află cu ele, prin ajutorul pe care li-l dă în străduința lor după unitatea în El, după ridicarea lor din pasiunile egoiste și lipsite de orizont, legate exclusiv de trupul și de lumea trecătoare"15. Nu întâmplător liturghia ortodoxă se încheie cu un apel la Tradiție, la însoțirea cu ea spre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se publică un mare număr de lucrări în care problema națională este abordată într-un asemenea mod, cu care noi nu putem fi de acord”. Ca urmare a politicii „agresive” șovine a României, statul totalitar sovietic a acționat metodic, cu străduință, pentru inocularea în conștiința basarabeană a unei „amintiri monstruoase”, apocaliptice, despre lumea românească de dincoace de Prut, s-a creat „hăul românofobiei”. Tot în această perioadă, în 1974, A. M. Lazarev publica volumul Organizarea statului sovietic basarabean și problema basarabeană, în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
prin urmare, Îndeosebi acele proverbe care-l Înfățișează pe om În complexitatea sa psihologică, evidențiindu-i calitățile și defectele de fiecare zi: de exemplu, generozitatea, ospitalitatea, respectul pentru prietenie, demnitatea, cinstea, spiritul de solidaritate, cumpătarea, discreția, sinceritatea, spiritul tolerant, modestia, străduința de autoperfecționare etc., dar și manifestări negative, de genul: lăcomia, lenea, lăudăroșenia neacoperită de fapte, hoția, prostia, mânia (ca dovadă a neputinței), aroganța, invidia, minciuna etc. Am recurs la această radiografiere de ordin psihologic deoarece credem că autenticitatea proverbelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sinelui, obținem adevărul despre noi Înșine.) Un om nu e neapărat rău fiindcă altul e bun. Totuși astfel de comparații se fac frecvent: chiar unii părinți depreciază pe unul dintre copiii lor numai pentru că celălalt excelează prin cumințenie sau prin străduință la Învățătură. Un exemplu tipic de comparație defavorabilă se constată În cursul activității de evaluare a cunoștințelor elevilor: răspunsul unui elev care urmează după un coleg ce a impresionat prin cunoștințele sale este evaluat drept mediocru, deși el a cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Alte proverbe ne arată că același lucru se Întâmplă și cu viața psihică: „Oboseala trupului e sănătatea sufletului”; „Lucrul face sănătate,/ Trândăvia tot păcate”.) Nu sta, că-ți stă norocul. (Într-o altă variantă se spune: „Sârguința e muma norocului”; străduința creează, Într-adevăr, ocazii favorabile.) Sârguința este pe măsura dorinței, a speranței: „E În natura oricărei dorințe să se stingă, dacă nu e hrănită de speranță” (Cl.A. Helvétius). Casa nemăturată musafiri așteaptă. (Neglijența, delăsarea așteaptă ironii, sancțiuni: „La lelița
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
oameni ca pe niște scrisori primite: le citim În grabă, dar nu le recitim.” (Voltaire) Cine rămâne obține. (Cine perseverează reușește: „Picătura mică sfărâmă piatra tare”.) Laptele până nu-l bați, smântână nu poți să scoți. (Orice succes cere tenacitate, străduință: „Dacă nu te apleci până la pământ, nu poți culege ciupercile”.) Răbdarea are și ea marginile ei. (Când supralicităm, de exemplu, bunul-simț al cuiva de a ne asculta, avem toate șansele să constatăm, la un moment dat, că suntem auziți, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atunci în interstițiul minuscul al acestui continuu. El este exclusiv individul cunoscător, capabil de enunțuri drepte, adecvate lumii. Fiecare este aici capabil de a fi propriul său mijloc de comunicare publică. Fiecare este, în mod subiectiv, obiectiv în marea sa străduință de unire cu lumea. Comunicare democratică la îndemîna tuturor. 3. A confunda sau Frankenstein: tautismul Frankenstein este o metaforă și "tautismul" este conceptul său. Metaforă și concept care corespund unei a treia atitudini: constanța tehnologică este decisivă. Ea guvernează viziunea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
accidentale ce au luat numele de mari teorii, născute într-un melanche de adevăr corespondență și adevăr coerență. Ele au produs și produc încă numeroase bucurii indiferent de direcția lor de potrivire (în termenii lui John Searle): lume-către-minte și minte-către-lume. * Străduința pentru o viață îndelungată se dezvoltă pe fondul fricii de moarte; ceea ce, în termenii lui Hegel, face din om un sclav. Când să te trezești din buimăceala numită viață trebuie să mori! * Până la urmă lucrurile par distribuite echitabil: viața fericită
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ceea ce arată că a ști este întotdeauna un pentru a... . * Primul gest al științei îl constituie circumscrierea posibilului. A te strădui să-ți respecți promisiunile pe care ți le-ai făcut dă seama de stăruința coincidenței cu sine, ivită în străduința de a te fixa într-o formă ce-ți este propria identitate; această trudă asigură stabilitatea locului de pornire ce justifică dreptul de-a spune eu în sens tare. * Poate că tendința de stabilizare (tendința către Unul) derivă din modul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vecinătate sunt cu totul altele, fiind instituite peste distanțe și timp relații de apropiere bazate pe criterii spirituale. Nu-mi amintesc să fi trăit rușinea de-a fi român. Doar sentimentul unei fatalități, încărcat cu ceva vină pentru lipsa de străduință personală. Deși mă dor câteva din faptele conaționalilor mei, amintirea mizeriilor personale este suficientă pentru a-i simți, în mod ciudat, aproape și departe totodată, ferindu-mă de tentația trecerii de partea celor care-i judecă în speranța că acest
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
De pildă, în interviul din 1927, pune în gura lui Bacovia fraza: ,,Urmăresc cu atenție mișcarea literară contemporană’’,1) iar în cel din 1929 una făcută pe același calopod: ,,Urmăresc regulat în Viața literară (revista lui I. V. - n. m.) străduința generației de azi’’.2) Deși categorice, cele două fraze trezesc îndoieli, pentru că ele constituiau un clișeu al interviurilor din acea epocă. Iată un exemplu de la sfîrșitul deceniului precendent: ,,Citesc cu mare interes Curentul nou, al cărui merit și a cărui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se află răspunsuri valabile la numeroase probleme acute ale societății contemporane, alături de sugestii privind măsurile aplicative în diverse domenii ale vieții sociale: școlar, judiciar, medical, profesional ți altele. Nu ne îndoim că lectura acestei cărți ne poate folosi tuturor în străduința noastră de autoechilibrare, efort indisolubil legat de procesul integrării noastre în suistemul axiologic al conștiinței, al „deschiderii” spre altul și al participării fiecăruia la elanul comun al umanizării omului. 1 sept. 1978 Academician VASILE PAVELCU ARGUMENT Hotărrea de a recurge
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
întâmplă chiar și în partidele cele mai bine consolidate. Partidele creează o legătură între oameni și guvernare, dar această legătură este adesea subțire, constând mai mult într-o încercare descendentă a guvernelor de a influența populația prin partide decât în străduința ascendentă de a facilita reprezentarea populației. Încercările descendente de mobilizare sunt, tipic, lipsite de succes, așa cum s-a dovedit în cazul majorității partidelor "progresiste" și comuniste. În Vest, funcția de reprezentare a partidelor este adesea limitată de acțiunea grupurilor. Partidele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
adevărata dificultate constă nu atât în rolul important jucat de unii lideri, cât în faptul că marea majoritate a conducătorilor exercită un impact mult mai mic. Este de asemenea dificil de evaluat în ce măsură împrejurările îi ajută pe unii și zădărnicesc străduințele altora. "Marii" revoluționari par să obțină mult mai mult decât liderii care acționează în contextul sistemului politic, social și economic în care ajung la putere. Dar revoluționarii sunt ajutați și de faptul că cererile de schimbare în societate sunt mari
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
intelectualului. Pare curios să se observe că ideile exprimate atunci pe această temă sunt azi atât de actuale în pledoariile "noilor filozofi". A fi intelectual e un mod de existență în lume, caracterizat prin participare critică la nevoile acesteia, prin străduința de a-i lămuri orizontul în sens umanist. Intelectualul nu poate fi un simplu artizan, fie și deținător de subtile instrumente de lucru, cu atât mai puțin un sfetnic al puterii. Vocația lui e, din contra, critica realității ambiente, critică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în discurs: "Să luptăm fără-ncetare contra răului și a minciunei; să fim neatârnați în cugetul și spiritul nostru și să nu ne mândrim cu rezultatele dobândite, ci să tindem necontenit la a le mări și a le întinde!" Muncă, străduință, modestie, realism față de împrejurările timpului, iată însușiri recomandate de Xenopol cu accent programatic. "Să nu ne orbim noi înșine prin lingușiri și înălțări peste ceea ce suntem în adevăr!" Vanitatea e un păcat costisitor pentru orice națiune. Ceea ce reclama istoricul, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al Munteniei, împlinind astfel de facto unirea celor două țări românești extracarpatice. Zi unică, fiindcă ea constituie pasul decisiv în direcția unirii politice depline care avea să se realizeze doar peste încă șase decenii. Ziua aceea, venită la capătul unor străduințe de secole, ca o încununare providențială, a limpezit parcă brusc orizontul speranțelor și a pus temelia solidă unui nou așezământ statal. Rostul noii creații era să înlesnească libera expresie a energiilor colective. Idei și instituții moderne, aflate de câteva decenii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]