8,833 matches
-
zece minute te ridici și spui că vrei să faci pipi. Te duci la toaletă și mă aștepți acolo. — Ești nebun? Ochii ei, ca niște oglinzi marine cândva, străluciră acum mai vulgar, s-ar putea spune ca niște faruri, dar străluciră. — Ascultă, faci așa cum ți-am spus, mi-ai lipsit mult, visele mele au dispărut odată cu tine, poveștile mele s-au prăbușit În jalnice bârfe de mahala, nu mă lăsa, uite că se Întoarce... Să bem. De data asta Îi acord
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
era membră, cumnatul activist, soția era dintre comuniști, tu de ce nu ai devenit totuși, ca intelectualii erau primiți? Puțini, dar erau primiți și puteai deveni și tu director, că văd că tare ai fi vrut, esti leu, deci vrei să strălucești, să conduci, să domini. EL: E mai complicat. În facultate am terminat anul I cu o bună medie din an. În anii '67 există o democrație, se îndepărta linia Dej, a securității lui Drăghici, se recunoștea că Pătrășcanu, Foriș au
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
dragoste. Toată lumea veche se va schimba, Mai întâi viața și apoi moartea Și toate lucrurile împărțite Și pâinea albă și sărutările sângerânde... Vom vedea domnia perechii Ningând ca portocalii...”. (Poet arab din secolul I) Domnia perechii Lichidul negru din pahar strălucea în lumină. Incepu să bea.Simți o privire ațintită asupra sa.Ridică ochii și întâlni privirea de un albastru intens,încadrată de văpaia părului.Se studiară discret.Inregistră linia fragedă a buzelor,bărbia micuță și albă,garoafa roșie din piept
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
rezuma doar la faptul că sunt din nou la start.Făcu o pauză.Scoase o țigară din tabacherea originală.Alinta i-o aprinse. După primul fum,reluă. -Imi place fizica.Am intrat la facultate.La TCM. Primul semestru a fost strălucit.M-am îmbolnăvit.Am repetat medical.N am avut probleme;examene echivalate.Anul doi a devenit dificil.Au apărut tentațiile.Pierdeam nopțile. Se opri din confesiune.Aruncă restul de țigară într-un tomberon. -La o agapă,o mică distracție cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
îi vedeai jumătate din trup, apoi dispărea din nou și auzeai doar câteva mormăieli artistice dacă îi poate face o fotografie. Pictorul arboră un zâmbet imens. Dinții de un alb surprinzător - numai buni pentru o reclamă la pastă de dinți străluciră în razele soarelui. Clic. Clic. Clic. Pictorul se ridică de pe scaun și făcu o reverență. Posteritatea îți va fi recunoscătoare, amice. Am săți las adresa de la atelier, poți să mi-o trimiți prin poștă. Nu știu când o voi înrăma
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Nu-l mai văzuse, ca și cum individul ar fi ajuns subit la concluzia că trebuie să-și ia neapărat tălpășița pentru a nu fi cumva luat peste picior și de alții. Întorsese capul și se afundase în pădure, în timp ce deasupra munților strălucea soarele, din ce în ce mai tare... Sub folia protectivă de poliester - ce idee trăznită, în astfel de condiții! -, bărbatul desfăcu o ciocolată amăruie și gustă o bucățică. Așteptă să se topească, încetul cu încetul, apoi înghiți și ascultă șuieratul vântului. Ploua în rafale
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
geam. Și zâmbea ca o proastă. Rânjea, mai bine zis, o să încerc să fiu cât mai exact atunci când voi povesti anumite întâmplări. Sau toate întâmplările, de fapt. Rânjea, dezvelindu-și dinții. Doamna Geta are buzele roșii și dinții foarte albi. Strălucesc. Ar putea să facă reclamă la o pastă de dinți, nu-mi vine nicio firmă în minte acum și nici nu este relevant din vreun punct de vedere. Relevantă este doar ideea. Când râde, deschide gura larg, iar gura ei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Sportul a reușit, cu ajutorul meselor de tenis, să restabilească relațiile dintre cele două țări. Realizând importanța și potențialul competițiilor sportive internaționale (în speciale a Jocurilor Olimpice) URSS (a cărei conducători comuniști preluaseră puterea în 1948 și căutau recunoașterea politică internațională) debutează strălucit la Jocurile Olimpice la ediția de la Helsinki, desfășurată în anul 1952, lipsind foarte puțin ca ei să cucerească primul loc în clasamentul „neoficial” pe puncte între națiuni. Ulterior, s-a dovedit că politica partidului a fost de a obține rezultate cât
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
și o mulțumire cum nu se poate descrie. Și porniră iarăși la drum. Din vorbă În vorbă, Sf. Petru spuse negustorului că duc cu ei comoara Înțelepciunii. Negustorul, fire vicleană și iubitoare de bogății, cum auzi cuvântul ”comoară”, ochii Îi străluciră și În minte Îi veni un singur gând: să fure comoara celor doi drumeți.Nu, nu se Înșelase.Încă de la Început și-a dat seama că tovarășii săi de drum nu sunt niște călători oarecare. Când au poposit, a vazut
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de norăsa. A transformat-o În stană de piatră pe baba Dochia. LEGENDA CIORII Cândva, demult, dragi copii, cioara nu era așa cum o știm noi, În zilele noastre.Cioara era o pasăre frumoasă, cu penele albe, atât de albe că străluceau,iar glasul ei era melodios. Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea ei nu era defel frumoasă și blândă. Conștientă de frumusețea penajului său, cioara era o pasăre tare mândră și orgolioasă.Ea zbura țanțosă printre celelalte păsări și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vorbea politicos cu toată lumea, dar numai ea știa ce plănuia.Și sfetnicul.Căci el nu era de ieri alaltăieri.Așa că Martie, ca s-o păcălească pe fată și s-o pedepsească, o ademeni pe afară cu trei zile calduroase.Soarele strălucea, păsările erau vesele, iar Evdochia nu mai avea răbdare, se framânta, ochii Îi ardeau, vroia să plece cât mai curând. Vicleana fată se deghiză Într-un cioban, Își luă niște oi cu ea și porni la drum.Martie se prefăcea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aceea era așa de vrednică, de harnică și pricepută În toate cele, că boieroaica o Îndrăgi atât de mult și o luă să facă treburile În casă. Unde punea ea mâna, era minunea lui Dumnezeu.Toate erau În rânduială, odăile străluceau de curățenie, cămara era plină cu murături și boieroaica nu avea de ce se plange. Anii au trecut repejor așa cum trec norii pe cer, femeia a Îmbătrânit, iar Ion se făcu flăcau. Și nu orice flăcău, ci unul chipes, harnic și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și nu-l supăra cu nimic. Într-o zi frumoasă de vară, după obicei, omul Își luă desaga cu de-ale gurii și plecă Însoțit de Cucu, la pădure, să taie lemne. Și era ziua aceea neasemuit de frumoasă: soarele strălucea bucuros, fluturii se opreau pe florile parfumate, păsările se Întreceau În triluri și izvoarele curgeau șușotind, de parcă povesteau ceva. La amiază bărbatul Își spălă palmele aspre și muncite și după ce se ospătă Împreună cu Cucu cu pâine și cu brânză, Își
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo zeiță? Fata avea straie lungi de un alb strălucitor, părul de culoarea mierei Îi ajungea până la brâu, iar ochii albaștrii Îi străluceau blând. Zmeul Îi ascultă cântecul și rămase fermecat de glasul ei melodios. Glasul ei Îi aduse aminte de glasul mamei lui. O luă și pe această fată, dar nu o transformă pe loc În floare, ci lăsă această treabă pentru
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mâine. Iar mâine iarași spuse: ”Mâine...” Zmeul asculta pașii ei prin casă, foșnetul rochiei ei albe, cântecul ei. El atingea lucrurile pe care le atingeau degetele ei, bea din cupa din care băuse și ea. O iubea. Însă ochii ei străluceau de iubirea lui Făt-Frumos. Fata știa că nu are scăpare, că nu poate fugi de pe tărâmul zmeului, deci se Împăcase cu gândul că va fi și ea o floare. Însă zmeul nu se gândea s-o transforme În floare, el
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
terminase înghețata. Mă aștepta. Am luat-o de mână și am plecat prin Cișmigiu. Și-a retras mâna speriată. Cred că n-a mai vorbit cu nici un băiat, mi-am spus. Avea ochi mari, albaștri și un păr auriu ce strălucea în lumina apusului de soare. Nu știu dacă era frumoasă, dar ceva mă atrăgea la ea ca un magnet. Mă uimea cu răspunsurile neașteptate. Când am ieșit din parc, ne-am oprit în stația de tramvai. A venit tramvaiul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spre casă, bucuros, în primul rând pentru Mihai. Până seara am tot rumegat veștile. Abia a doua zi, duminică, după masa de prânz, i-am chemat pe toți în salon ca să le spun noutățile. Băiatul, care nu era un expansiv, strălucea de bucurie. Vestea cu atelierul n-a căzut prea bine. Pentru nevastă-mea asta ar fi însemnat că nu mai sunt pe lângă casă, nu mă mai ocup de copii, de aprovizionare și că totul va cădea pe capul ei. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
m-am așezat la lucru. Am angajat două fete. Fetele sunt mai îngrijite, mai meticuloase. Alegerea am făcut-o, credeam, bine. Și, încet-încet, pe piedestalele magazinului au apărut primele bijuterii. Atunci am ridicat cortina metalică și totul a început să strălucească. Am anunțat cu fast inaugurarea. Am dat și un cocteil, invitând personalități, oameni de afaceri, artiști. Cameliei nu-i venea să creadă de anvergura pe care am dat-o proiectului meu. Ea gândea că voi fi un bijutier ghemuit deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai ales ale Reginei Maria. Apoi mă întorceam la atelier și încercam să le desenez. Am muncit mult când am început să le execut. Și, într-o zi, când am deschis magazinul, în vitrina mare, pe piedestale, în vitrinele mici, străluceau copiile mele după bijuteriile Reginei. Au avut un succes extraordinar! Toate doamnele doreau să cumpere. Dar erau unicate! Ca să-mi fac reclamă, m-am gândit să le țin expuse câteva săptămâni, să rezist asaltului zilnic al celor care doreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare tot parcul era inundat de lumină, iar din fântâna arteziană țâșneau jerbe de apă multicolore. Aleile din firimituri de marmură albă străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră, cu aceeași cheie, în dormitor. În urma lui auzi un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Avusese un succes fulminant. Ca și el, probabil că avea spații de lucru și ajutoare prin alte părți ale Parisului, dar aici, în casa asta, în spațiul ăsta, la măsuța ei, identică cu a lui, visa, gândea, desena podoabele ce străluceau în vitrinele marilor magazine. Pentru o clipă se așeză pe scaunul ei de lucru. O emoție puternică îl cuprinse. Dacă cineva i-ar fi povestit toate acestea, ar fi spus că fabulează, că e o telenovelă. Dar nu era, pipăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
negru. Lumina se stinse și ușa glisantă se închise în urma lui. Cu pași înceți străbătu culoarul până la sala de baie, apoi trecu în dormitor. Deschise perdeaua de plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai mare. Cele două doamne rețineau atenția. Camelia se așeză în fața lui Petre, alături fiindu-i Mihai, care începu să-i șoptească ceva la ureche, Petre gândind că s-ar putea să-i înghită un cercel. Ea zâmbea, ochii îi străluceau de bucurie, se îmbujorase la față. Cameliei îi venea bine costumul albastru-marin, purta o garnitură de cercei și un colier de perle, iar pe deget un inel cu un safir superb. Alice nu mai prididea cu întrebările către Beatrice, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de Franța. Istoria noastră, în ultimele două veacuri, a fost mereu legată de Franța. Aici a locuit un mare savant, Hasdeu, filolog, lingvist, istoric, folclorist, marcantă figură culturală a epocii. Avea o fiică, Iulia, frumoasă și talentată, a făcut studii strălucite la Sorbona, a publicat poezii în franceză... A fost prima româncă ce a studiat la Sorbona. S-a pierdut la doar 18 ani. Aici, la Câmpina, există de peste 100 de ani un castel ciudat, care ar fi fost construit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
față de părinți mereu aveau opinii personale. Fuseseră amândoi mai greu de ținut în frâu, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, acum erau studenți, Petre și Camelia sperau că acest nou statut să-i aducă definitiv pe linia cea bună. Vremurile nu erau strălucite, dar nu se puteau plânge. Petre, cât lucrase, cotizase și el la Asigurările sociale, avea o pensie, nu mare, dar oricât, Camelia mai avea ani buni până la pensie și câștiga bine la Policlinică, mai aveau ceva bani puși de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]