8,571 matches
-
iepurii dezbrăcați-anamiți se nasc orbi și surzi, apoi un pătrunzător văz le crește și un fin auz le dotează urechile lungi. sufletul tău trebuie să învețe să fie un iepure dezbrăcat-anamit, până la capătul drumului tău, până la așteptarea împlinită a prințesei strălucitoare, sufletul tău trebuie să vadă până după curbura mare a ținuturilor, trebuie să audă și foșnetul bancnotelor în buzunarul broaștelor spioni, plătite gras și frecvent de conducătorii oștirilor dușmane. șase deasupra: în ținutul prin care treci acum a ajuns la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mare, care pe cerul de parc de distracții este un montagne russe, te poți și da cu acest montagne russe, ce vei simți va fi nimic față de ce vei simți când o vei strânge din nou în brațe pe prințesa strălucitoare a inimii tale, persistența îți va aduce fericire și bunăstare. abundență nouă în al treilea loc: gărdulețul tău viu a crescut frumos și tu l-ai tuns frumos, el te protejează eficient, te înconjoară și merge odată cu tine, aleargă odată cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
atenția ta trebuie îndreptată către vrăjitoarea fuamnach, singura care nu este oarbă, și poate zări pătuțul tău înnegrit alunecând tandru pe zăpada cea albă, de când a părăsit-o cavalerul midir este foarte geloasă, va fi geloasă și pe prințesa ta strălucitoare, știind că tu te îndrepți către ea cu o dragoste schimbată, purificată, va vrea să o transforme pe luo na într-un lac mic, tu nu trebuie să permiți ca asta să se întâmple, trebuie să scoți chiar acum din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de argint, cu suporturi de tacâmuri cu forme de animale, pe punte o zărești pe prințesa ta strălucitoare, părul i se lasă în adierea brizei, ea nu te privește pe tine, ci largul apei, tu ești însă liniștit, zâmbești. visul acesta este semn de sincer față de miez mare noroc. alții poartă războaiele lor, tu nu te bagi, tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint spre ținutul diafan al câmpiilor de-argint. B3: Iar acolo, te oprești; și doar pasul tău ușor, în omăt strălucitor lasă urme viorii, de conduri împărătești, peste albele stihii. B1: Primăvară, unde ești? * F1: Baloane mari de spumă albă prin grădini și zarzării, și vișinii, și merii stau gata să se-nalțe din tulpini spre cerul primăverii... F3: Caisul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
era dat să-l parcurgă, adunase mai multe ierni la un loc. Simțea din plin colții de lup ai gerului alimentat și de asprele vânturi siberiene. Vacanța de Crăciun învioră brazii din unele case, punând în ei jucării și lumini strălucitoare. Nu se știe pe unde umbla Moș Crăciun, că în locul lui veni un bătrân pricăjit, cu numele de Moș Gerilă, cu daruri puține și care nici nu se oprea la toate casele cu copii cuminți și ascultători. În trimestrul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în dimensiune toate mărunțișurile și nimicurile lumii... 3 E ra o seară superbă de mai. Primăvară deplină. Pretutindeni un verde viu, neprihănit împodobea pomii și parcurile. Prunii, merii, caișii își etalau fără rezerve splendorile buchetate în florile de mătase alb-roz, strălucitoare, sidefii. Oamenii le savurau cu setea celor veniți din deșertul iernii. Erau atât de apetisante, încât le-ar fi putut pune în prăjituri, în cozonaci... În dimineața ce urma, Simona se aștepta să i se facă externarea. Erau semne evidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se gândea bine, avea și o anumită savoare. Simona o cunoștea așa de puțin pe Ema. Nu bănuia că la ea totul plutea pe suprafața unei ape de aparență, că toate cuvintele, sfaturile erau învelite într-o țiplă de staniol strălucitor, dar sub ambalaj era o altă marfă. Așa era ea zidită, structurată psihic. Ema simțea o nevoie imperioasă de a-și umple timpul cu nimicuri, cu lucruri periferice, motivând că acestea fac sarea vieții. Cine ar fi inclus-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după bunul său plac. Ei bine, pentru o astfel de luptă mă pregăteam și eu atunci, însă adaptată la lumea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
inteligentă, nici prea cultă, limitată cam din toate punctele de vedere și neputând pătrunde vreodată în miezul problemelor cu mintea ei, însă masca bine poleită, pe care și-o punea de fiecare dată, când ieșea în societate, era îndeajuns de strălucitoare, pentru a demonstra lumii repede exact contrariul acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât. Părea o femeie ambițioasă și cu însușiri de învingătoare, dar asta - nu trebuie trecut sub tăcere - se năștea doar din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
autoritatea de a mă face pe mine să răspund la ea, dacă nu doresc asta. Pricepi? Oare! Și totuși, pentru că-mi ești mamă, ți-o spun limpede și reține bine: firește că mă încred în Dumnezeu, adică în acel Dumnezeu strălucitor, în care crezi și tu, însă eu o fac în felul meu, altfel n-aș putea. Accept și eu, ca și tine, existența Lui și nu am deloc o problemă personală cu asta; niciodată eu nu am fost împotriva lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după bunul său plac. Ei bine, pentru o astfel de luptă mă pregăteam și eu atunci, însă adaptată la lumea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi se așterneau tăcuți pe stratul de zăpadă care depășea 15-20 cm. „Se anunță o zi minunată!” mi-am spus În gând... am inspirat adânc albul pur
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa limpede și argintată. M-am aplecat, chemată de un duh nevăzut al apei, Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a așternut Într-un strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de șapte-opt zile, temperaturile au fost foarte scăzute, În jur de - 20 25 de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea Încă din copilărie o Înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, Îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul În mijlocul naturii. Doar acolo se regăsea pe sine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o nedreaptă suferință, aruncându-mi sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut. Îmi amintesc când te-ai deghizat În țigancă: basma albă cu fir strălucitor și trandafiri roșii, un ciorap subțire pe față ( făcând niște găuri În zona ochilor și a gurii), buze rujate cu roșu aprins,bundița mamei și fustă plisată, lungă până În pământ. În timp ce ai fost plecat la mătușa de peste drum, a venit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor. Când m-am trezit și eu pe lume, mama avea patruzeci și unu de ani. Părul ei era alb ca neaua și strălucitor. Credeam că ea așa și venise pe lume. Nu am văzut-o niciodată să meargă pe picioarele ei, fără să fi fost ajutată de cineva. Suferea din tinerețe de o boală de picioare, căreia medicina nu-i găsea explicație, și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lumină, strălucesc de curățenie. Un șir de femei se uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello, mă trage rapid după ea, am ajuns într-un grup sanitar. Faianță impecabilă, vase strălucitoare, aparate de uscat, numeroase săpunuri lichide, aparat de uscat părul, aparate de ras împachetate steril, cabine de toaletă și, într-adevăr, și trei cabine de duș. Silvia îmi face semn, nu te sfii, intră și fă un duș. Intru și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a ridicat din pat, s-a dus la fântână, a turnat apă proaspătă în halăul animalelor, s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei lor, punând uneori mulți galbeni la bătaie pentru împlinirea datinii. Galbenii de aur strălucitor, încercați între dinții albi de sidef ai socrului mic, intrau în chimirul acestuia, fiind bucuros că avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut. Într-o seară, când focul întocmit în fața cortului dădea semne că, o dată cu topirea flăcărilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
căuta hârjoană, Vișinel îl lăsă în plata Domnului și, apucând zdravăn ciocanul în mâna dreaptă, cu stânga ținând de un capăt tabla buclucașă, continuă să finiseze lucrul început. Cu fiecare lovitură, urma ciocanului înscria un cerculeț, creând un mic medalion strălucitor, ca la un moment dat, din sutele de cerculețe-medalioane să apară conturul unui chip. Voi să mai dea o lovitură de ciocan, dar teama că va strica imaginea ce apăruse, îl opri. Rămase cu ciocanul în aer și-și zâmbi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se strecoară printre ierburi și sălcii, curgând fără încetare ca și îngrijorările lui. Noaptea o petrecu pe malul acelui pârâiaș. Dimineața îl prinse cu aceleași împăienjeniri. Privi spre soarele care se înălța rotund, ca un ban de aur, mare și strălucitor, deschizând porțile unei noi zile. Porni spre corturi, cu aceiași pași grei, călcând și doborând sub tălpile cizmelor sale firele de iarbă pline de rouă. Dar gândurile și frământările lui nu se lăsau strivite asemenea ierbii întâlnite în cale. Dimineața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză și tărie, Îndreptându-se spre o destinație știută, departe, departe, peste
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate din soare peste albul stăpânitor. Căutând locuri virgine de zăpada, am ajuns până-n marginea cea mai Îndepărtată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]