784 matches
-
Oamenii au devenit atât de inteligenți în secolul XX, ei s-au desprins atât de mult și de decisiv de animale, încât luminoasele lecții de viață din rîndul patrupedelor îi lasă, pe bună dreptate, rece. Iată de ce sunt încântat de strașnica învățătură de minte pe care îngrozitorii șobolani din Napoli (cei din magaziile gării și din hangarele portului) le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând seama de aspectul lor hidos și de faima lor în omenire, sfidând
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unei culturi socialiste în formă națională, originală, proprie fiecărui popor, au ca principal apărător și purtător astăzi în lume Uniunea Sovietică. Iar eu, care în clipa aceasta mă străduiesc cu romanul meu Biografii contemporane, mă gândesc la scriitorii sovietici: ce strașnice vieți de oameni vor lua formă în marea lor patrie, în viitorii câțiva ani! Ce lucruri noi, originale, nemaiîntâlnite, vor trăi oamenii aceia. Nu poate exista mai mare noroc pentru un povestitor, decât acela de a trăi într-o asemenea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cântare pe cinste: „Trenule, mașină mică, unde-l duci pe Ionică“, „Cine-a pus cârciuma-n drum, ăla n-a fost om nebun“, „Trandafir de la Moldova“, iar țuiculița lui nea Petrică portarul le-a încins pe muncitoare într-o horă strașnică. Nea Ilie a dansat-o pe Tanța și le-a zis bancuri, iar Rodicuța a închis ochii îngăduitoare, căci muncitoarele ei cântaseră bine în șosetele lor tricolore, iar în timpul ăsta băieții din grupul lui Gabriel au mâncat pe săturate piept
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Eu am înlemnit și mi-am pus repede mâna peste gură, ca nu cumva să spun vreo prostie. Dar Doina a râs și mi-a spus să stau liniștit, că acuma nu se înregistrează nimica. Oricum am tras o sperietură strașnică, pe seama la care Doina Berchină s-a amuzat teribil, cred c-o făcuse dinadins. Pe perioada cât am stat la București ca să-mi veghez lucrările și ca să mai prind vreun eventual client, au mai trecut prin sala de expoziție tot
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ianuarie 1524) 49. Pelerinii plecară a doua zi și, după sosirea în Cipru, se împărțiră pe diferite corăbii. Erau în port trei sau patru corăbii pentru Veneția; una era turcească, alta era o corăbioară; cea de-a treia, bogată și strașnică, aparținea unui venețian bogat. Unii pelerini îi cerură stăpânului acesteia din urmă să-l ia și pe Pelerin la bord. Aflând că nu are bani, stăpânul nu-l primi, deși fusese rugat de multă lume care-l lăudase. El răspunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
excepțional) sunt necesare trei condiții : să scrie bine, să aibă gust, să aibă cultură (măcar de specialitate, dacă nu generală). Caranfil are cultură (de specialitate). De scris, scrie cam așa : Morgenstern se întrece pe sine, ba în maternitate ultragiată, ba strașnică muiere, ba în fragilitate, ba în furie înfricoșătoare învăluită în șal ca într-o armură. Sau (pentru amestecul de cinema și picanterie paparață care-i caracteriza și emisiunea) : Semnificativă e distribuirea Marinei Vlady în rolul devoratoarei femei, fiindcă actrița însăși
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
desconspire (sic!, n.n.) sub nici o formă producția specială (se pot populariza produsele de larg consum)”. Firește, fusese vorba despre producția cu caracter militar al acestor uzine, la fel ca și al celor de la Sadu, Zărnești sau Brașov, „desconspirăm” noi azi strașnice secrete de stat! La secțiunea „interdicții totale” nu fuseseră enumerate decât două: „Nu se va populariza sub nici o formă persoana și activitatea pianistului Dagobert Buholtz” și „Nu se va publica nimic deocamdată despre Oficiul de ambalaje din cadrul Direcției generale pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
printre cele mai citite cărți de filozofie de la noi. Alături de Mihail Ralea, Tudor Vianu, George Călinescu, D.D. Roșca face parte din galeria figurilor de savanți și gînditori români raționaliști Rămâne inexplicabil pentru cetățeanul zilelor noastre, printre multe altele, și strașnicul secret păstrat asupra investițiilor din toate ramurile economiei naționale comuniste. Cenzorul Ion Andrei eliminase un text publicat sub titlul „Dezvoltarea forțelor de producție - temelia progresului general” ce ar fi trebuit să apară În numărul 456/8 august 1969 al cotidianului
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tipografia Patriarhiei Române. Și toate aceste șicane numai pentru faptul că partidul comunist voia Îndepărtarea românilor de la credința milenară a strămoșilor lor. Printre „mezelicurile” excluse din ziar ca incompatibile fiind cu dogmele rigide ale religiei leninisto-staliniste dar și cu secretul strașnic pus pe niște lucruri de care știa toată lumea, s-au aflat: „...eliminarea prezentării detaliate a modului cum se fac controalele vamale la Vama Albița”; „...scoaterea informației publicitare a IACM Vaslui din programul meciului de fotbal CSM Vaslui - Progresul Brăila; „...din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o căldură sufocantă. Iau loc pe un scaun lung din ultimele rânduri și aștept desfășurarea programului foarte bogat și apoi se trece la decernarea premiilor pe clase. Tot timpul anului am învățat cu spor și atât! Acum însă, am o strașnică surpriză! Directorul nostru, Ion Chiriceanu, cel cu multe dioptrii, când ajunge la clasa mea, își scoate ochelarii, privește întreaga asistență de pe scenă și cu glas sonor, solemn spune răspicat: „La clasa a doua, premiul I pe clasă și pe școală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul respectiv. Parcă văd și acum privirile școlarilor rămași cu lacrimi în ochi! Sosesc acasă îngândurat, ceva mai devreme, soția observă norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig în casă și chiar în inimile noastre! I-am spus soției să fie încrezătoare că totul va fi bine până la urmă. În acea noapte a despărțirii noastre, aproape că n-am dormit. Spre dimineață plec neîntârziat la datorie! Oricând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
candidatul excepțional nu figura nicăieri! Supărat, mă adresez președintelui comisiei și delegatului de la minister de ce Bosoi Alexandru nu e pe lista admișilor? Ambii dau din umeri. Insist, chiar ei îi dăduseră nota zece, dar nimeni nu-și mai amintește nimic... Strașnică și interesantă și mai ales interesată amnezie!?! Președintele comisiei nu-și cinstise părul alb al capului! Le-am amintit că nu degeaba circula o butadă pe lângă acest liceu: „Mulți boi se vând în iarmarocul de lângă școală pentru a se admite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de carte, de a ști mereu mai mult. Acest fapt m a ajutat enorm în perfecționarea profesiei îndrăgite și visate de la zece ani. Am avut marele noroc de a lucra în nobila profesie de cizelare a sufletului copiilor, asemănător cu strașnicii bijutieri care cizelează materialul brut, adăugându-i noi și noi valențe, noi și noi carate. N-am vrut să fiu militar de carieră, dar soarta a hotărât pentru mine să fiu aproape opt ani militar, tocmai în împrejurările vitrege ale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să încropească din te miri ce bunătăți de care ne aducem și astăzi aminte: borșuri strașnice, arpacaș cu urzici, pilaf de stevie, colțunași cu cartofi și ceapă, mălai, bostan copt... Din când în când mama mai dispărea câteva zile pe la rudele de la Mășcăteni și la întoarcere ne mai bucuram de o turtă din semințe de floarea-soarelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trântaie ce-o mâncat strălucita armie a Împărăției, rușinată în mlaștina ce-i zice "La Podul Înalt", hohotește vornicul Bodea, un roșcovan cu ochi de viezure, musteți pe oală și o gură hlizită. Și când te gândești că Süleyman-Hadâm-Pașa avea strașnică poruncă: "Pe afurisitul ghiaur al Moldovei de barbă să-l scoată din vizuină, și viu au mort să-l târască la picioarele Slăvitului Padișah", spune rânjind Vlaicu, unchiul lui Ștefan frate al mamei sale, un bătrân alb, înțelept și blajin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu blândețe. Cad la picioarele Măriei tale și se milogesc de îndurare... Îndurare?! se încruntă Ștefan ridicând glasul. Au uitat ce cumplit mi-au măcelărit țara?! Au pricinuit multă moarte și multă pagubă! Să plătească! Totul se plătește! Pașalele plătesc strașnică răscumpărare: o mie de galbeni pe cap de pașă, aruncă bomba vistiernicul Juga, un bătrân uscat, cu nas coroiat ca la păsările de pradă. Ștefan fluieră a uimire: Cât?! O mie?! Fantastic! Atâta bănet pentru un cap de pașă?! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de moarte fiara încolțită, de vrem să ne întoarcă vechile noastre drepturi: "Pregătiți calea Domnului". Drept pentru care ne poruncește să semănăm vestea în țară, precum: "Turcii nu vin cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât: Alexandru Aron Voievod! Hotărât! Bucuroși de domnie nouă... Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să cadă numai valuri de aur. Mi-era un dor... Voichița își șterge lacrimile: De la Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi și mâinile tale sunt cea mai strașnică oblojeală... Voichiță, când or da turcii, să te adăpostești în cetate! îi spune cu îngrijorare, punându-i palmele pe umeri. Auzi, Voichiță?! Ai grijă de tine! E o poruncă! "Să am grijă!", se dezlănțuie ea. Cine vorbește! Cel ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
laudă, foarte iubit de supuși, căci este blând și drept, foarte treaz și darnic". Matteo Muriano (medic italian care i-a îngrijit rana de la picior, căpătată la asediul Chiliei) * "Era însuflețit pentru lucruri frumoase și mândru... pe lângă acestea, activ și strașnic în război." Bonfinus cronicarul regelui Matei Corvinul * "...Toți supușii sunt oameni de fapte , nu de stat pe saltea, ci pe câmpul de bătălie; și, după cum mi-au spus mulți oameni demni și comercianți care vin de la Stambul, turcii au mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de plăcută, reconfortantă răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea „luptei”, de efortul acelui duel verbal interminabil. * Figura cea mai strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut-o vreodată a fost aceea de a mă transforma într-un mic... securist. Și asta tocmai în vara care a urmat excluderii mele din UTM și din facultate, când eram mai inocent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-te, mă-nțelegi? Eu, cum s-ar zice, am murit; acum nu mai are nici un rost; că e cu adevărat! Ce bine-i să stai așa întins... Eu, adică, mă-nțelegi, nu de asta îți vorbesc; tu ești o muiere strașnică, grozavă, mă-nțelegi; uite, eu am murit acum; dar te pomenești deodată - deși nu prea e cu putință așa ceva - că n-am murit, mă-nțelegi, o să mă scol și atunci ce-o fi să fie, hai? (s.n.)»”. Spuneam că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mama, nu-mi pot ascunde ciuda că am dat, în loc de Doina, de ea... Acum aș da orice să pot da de ea... De aproape 15 ani nu-i mai știu însă numărul de telefon, e la secret, la cel mai strașnic, bine păzit secret: acela al nomenclaturii morților... * Mama, care numai leneșă nu era, plângându-se de îmbrăcatul și dezbrăcatul zilnic, dimineață de dimineață, seară de seară. Se săturase, se plictisise de acest ritual interminabil. Pentru „treaba” asta nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu conținut politic sau - la nevoie le acceptam și pe astea - doar politizant. Mă transformasem într-un nerușinat, din cale afară de lacom zoon politikon. În seara aceea, la oră târzie, de miez de noapte, ni se servea un soi de strașnică muștruluială, o aspră lecție de culpabilizare generală. Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei? Da, desigur, și ei, deși... Noi însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
își compune versurile, că se pomenește pur și simplu compunându-le ; uneori la masă cu alții, în plină conversație, începeau să-l sâcâie în minte ; zicea că nici nu și le înțelegea întotdeauna prea bine (deși sunt, repet, de o strașnică precizie). Era totdeauna uimit de poezia pe care o făcea. „Îi venea”, pur și simplu. Goethe spunea despre propria lui elaborare poetică : „ES dichtet” (SE face poezia). Evident, orice poet creează după o „inspirație” ; dar nici un poet nu creează în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
titlul celei mai recente cărți a lui Cioran, Exercices d’admiration. Admirația fiind o artă, deci o disciplină, pretinde o tehnică proprie, ce se cultivă și se rarefiază prin exercițiu. Un astfel de artist este Andrei Pleșu. De aici vine strașnica forță de iradiere a textelor lui. După introducerea din care am citat, cartea e alcătuită din trei secțiuni, prima fiind intitulată „Materiale pentru o istorie a criticii de artă românești” și tratând câteva repere importante ale acestei „profesiuni” în țara
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]