1,841 matches
-
-ți fie frică. Ești atât de frumoasă! Ai vrea să ne plimbăm? - Da, îmi place să mă plimb prin rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya. - Atunci, hai să ne scăldăm! Cu sfială, fata și-a dat straiul jos și îmbujorată s-a așezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată și răcoroasă de pe flori. Fericit, Ynn i-a spus: - Știi că roua ne înzecește puterile? - Nu, n-am știut, dar mi-a plăcut
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
vedea mai târziu pe schimnicii de la mânăstiri, călugări sau ce-or fi fost, cu vorbă rezervată, tacticoasă și prevăzătoare, la locul ei cum se spune, măsurat în toate cele întreprinse și mai ales cu multă frică de Dumnezeu. Totdeauna purta straie strămoșești, cioareci albi de dimie țesută în casă, opinci de piele, mai puțin din cauciuc, adesea papuci făcuți din felurite corcoațe și materiale textile, cămașe cu râuri lăsată peste brâul cioarecilor, adesea petrecută cu un chimir înflorat, căciulă de miel
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
stăpânire pe întreaga țară ca un adevărat țol întunecat. Nu se mai întrezărește potențialul unor uragane care să măture răul ce a pus stăpânire pe țară. Oamenii nu au cum să mai lupte împotriva lor, căci hoții aceștia îmbrăcați în straie politice și-au făcut legi ca să fure avutul țării în mod legal și și-au subordonat justiția. Populația pare epuizată, năucită, fără repere, deposedată de speranțe, pare încremenită în inerții. Se uită nepuntincioasă cum jecmănesc, cum fac să nu mai
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
nuanțe comice și ironice a lui Paul Everac se găsește în volumul său memorial “Revelionul”, apărut în anul 2000”. Nu am uitat invitația, maestre... Va fi acolo, la Podul Dâmboviței, buna și înțelepta dumneavoastră soție, doamna Diți, în cernitele sale straie, privind din înălțimea pridvorului muscelean al „casei memoriale Paul Everac”, întreaga priveliște minunată ce se deschide privirilor, iar undeva, pe șoseaua șerpuită, i se va părea că se ivește, cu brațele uriașe, desfăcute, marele dramaturg, soțul ideal, părintele de excepție
IN MEMORIAM de ION C. HIRU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357053_a_358382]
-
domn, Constantin Nicolae Mălinaș) Din lacrimi cristaline durute sub zăpezi Un giuvaer de floare și-ascunde în petale Întreaga-i prospețime, iubirea din amiezi Și bucurie-ascunde, lumina din pocale. Vestește primăvara minunea cea suavă Și ochii ni-i încântă cu straiul alb și pur Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă: Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur! Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag Și-i sorb duios lumina ce-mprăștie în cale Nectar din
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
ca nimeni altul și avea și o voce foarte frumoasă. Codrii munților îl dăruiseră cu har, iar prin cântecul din frunză nu se despărțea nicicând de freamătul lor. Era invitat și la nunți, și la cele săsești, unde, îmbrăcat în straiul popular moștenit din străbuni atingea inimile mesenilor și le modela după spiritul și sufletul său minunat cu cântecele lui. Pe lângă faptul că era harnic, cinstit și omenos, Nicolae Sinu, bunicul lui nea Mitică avea un suflet de aur: era generos
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Baraba fu adus înaintea lui Caiafa, escortat de doi oameni. Îi dăduseră să îmbrace un rând de straie ale unui slujitor levit ca să nu fie recunoscut de spionii lui Pilat. Adus înaintea arhiereului, Baraba se așeză în genunchi și sărută mâna acestuia. -Poruncă mărite arhiereu, spuse el supus. -Ai auzit desigur ce s-a întâmplat, spuse Caiafa făcându
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
prezenți colaboratori ai revistei Candela de Montreal precum poetul George Filip, scriitorii Mircea Gheorghe, Florin Oncescu, Alexandru Cetățeanu, Miruna Tarcău, Ortansa Tudor, Wladimir Paskievici, poeții Dumitru Ichim, Mariana Gheorghe, Teodor Curpaș și mulți alții. Candela de Montreal, aflată acum în strai de sărbătoare, e un dar minunat pe care ni-l face în fiecare lună colectivul redacțional condus de domnul Victor Roșca, prin efortul căruia a și luat ființă acum 15 ani, în 1997. Sunt mulți, sunt puțini cei 15 ani
LA 15 ANI DE LA APARIŢIE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357923_a_359252]
-
noi vom lăcrima printre pietrișuri Și-om stinge-n piepturi lumescul șopot. Un zbor pe verticală nu mai vine Atunci când nu mai ai un simțământ, Prin noi va curge cosmic numai vântul, Și-om fi iubito aproape jumătate Îmbrăcați în straie de pământ. Căzuți neputincioși printre păcate, Nu mai suntem demult ai nimănui. Degringolați desprinși dintr-un nucleu, Strigăm pe cei plecați să ne invite, Când ei la masă stau cu Dumnezeu. 27-06-12 Referință Bibliografică: CUI RĂMÂNEM? / Stelian Platon : Confluențe Literare
CUI RĂMÂNEM? de STELIAN PLATON în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358362_a_359691]
-
Pământului-certitudinea materială, așezat în dreapta... Spiritul Eterului deține piramida absolutului. El încheia izvorul celor cinci nivele ale eternității. Șoaptele se lăsau purtate de adierea ușoară de vânt, miresmele naturii amețeau simțurile. Pe o rază de lună a coborât regentul pădurii, în straie de argint. -Suflul celui sfânt este cu noi. Să începem, a sosit vremea! vorbi el. Cercul era închis. În capsula de cristal, bărbatul fără viată, părea o statuie de marmură. Pielea albă, contrasta cu pletele negre. -Să vină pământenii! porunci
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
impresia că te afli în fața unui pictor măiestrind penelul și dirijând pensula cu mâna-i plină de har spre fixarea reperelor, pe care le îmbracă apoi într-o feerie de culoare. „Prin sălcii vântul se frământă./ La nesfârșit fixându-și straiul/ Ca fata, ce de mijloc frântă,/ Își bate rufele cu maiul.// Deposedat, se-mpleticește,/ În propria-i intimitate,/ Ca fata ce, pălind, roșește,/ C-o prinzi cu poale suflecate.// Ca salcia ce nu mai scapă/ De vânt, prin vânturi despletită
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
prieteni, fără teamă Să fim cu măsură și băgare de seamă. În timpul slujbei închinată lui Zalmoxe se poate Să fie de un ochi șiret vegheate. PROPELLIUS Aaa ... Iată-le! Poartă găteli de sărbătoare. LILIANUS Ca vestalele romane. Strălucitoare. PROPELLIUS În straiele acestea arată frumoase, ca albele petale ... LILIANUS Ba, au ceva din grațiile sacrelor vestale ... SABINUS În acest mod participă la sacrifii când pe suliți Războinicii duc zeului carnea încă vie a celor iubiți? PROPELLIUS Nu! Sacrificiul acesta se face lângă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
mai avea o frunză alături de „călușul” meu, celelalte îi căzuseră peste noapte. Bunicul mi-a explicat că a venit Toamna, că vom rămâne fără frunze, că e vremea odihnei... „Tu să nu te sperii, la Primăvară ne vor crește iarăși straie!” m-aliniștit bunicul. A mai trecut o vreme, timp în care vedeam cum cad frunzele, cum pleacă păsările, cum se răcesc nopțile... Până când, într-o zi am picat și eu cu frunza de lângă mine... Și am nimerit alături de frunzele căzute înaintea
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
deși credeam că mă vei găsi în plumbul Senei ca Shiva de la Ellora într-o fragilă încercare pîndind vorbe goale în ochiul pădurii răul acela de care îmi aduc aminte mereu la trecerea unei păpădii mari cît un templu în straie albe prin cartea lui Milan Ryzl, numai fantomelor tale lăuntrice le sînt de ajuns zilele gîndului într-o selvă obscură și solitară din care creșteau pietre și aripi bătute în cuie, semnale de alarmă strivite fără motiv sub flecurile pantofilor
LECTIO DIVINA de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357533_a_358862]
-
seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei, iar doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale care întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia durerii tumultoase, din care răzbat
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
fi adorate. Îi vor iniția pe cei desprinși din EL, care vor uita mai repede cine sunt, ce menire au. La unele ființe, puritatea și frumusețea lor va deveni motiv de mândrie și de orgoliu. Așa se vor înveșmânta în straie groase, grosiere, trebuind apoi să învețe să le transforme în veșmânt de lumină prin multe treceri, prin multe vieți pe pământ. Prin multe dureri și pierderi, prin despărțiri de cei cu care coboară ca parte a lor pe planetă. Toți
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
de a participa la una din parade, am putea s-o facem aproape în fiecare weekend, migrând dintr-un loc în altul. Unul din motivele care împiedică stabilirea unei date comune e - cum se putea altfel? - de ordin financiar: fastuoasele straie de sărbătoare ale actorilor amatori sunt atât de scumpe încât nimeni nu-și poate permite să le comande din buzunarul propriu. Așa că se închiriază de la agenți specializați. Obișnuită de pe acum să tolerez politicoasă exagerările entuziaste ale unora dintre spanioli, n-
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
concurență acerbă între echipele care se întrec an de an în fast și splendoare. O adevărată industrie manufacturieră s-a dezvoltat pe marginea acestor evenimente de prioritate maximă. Meșteșugari destoinici se îndeletnicesc pe tot parcursul anului cu confecționatul încălțărilor și straielor după moda de acum un secol. Fanfare și orchestre exersează neîntrerupt muzica de marș, care se intrepretează numai și numai în astfel de ocazii. „Maurii”, respectiv „Creștinii” se adună săptămânal la sediile lor, pentru a exersa pasul lent al defileelor
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
el acasă. “Închină-te unei fântâni,/ răcoarea ei/te va striga pe nume;/ Arșița te va încolăci, liană/ de pădure tropicală...” “Clipa” lui “ Era plină de lumină/ Și știam că o să vină;// Era zbor, era cuvânt,/ Era mantie de sfânt,// Straie de istorii multe,/ Tata mirosind a munte!// Era după cum se știe/ Fin miros de veșnicie,// Luna ce veghea pe deal/ Glas de corn și de țambal...” El caută fericirea în cântec: “De la mine la oameni alunec/ Ca un an în
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
am recunoscut imediat, poate pentru că ei au fost primii pe care ochii mei de prunc i-a văzut la în viață. Sau poate că realmente ei nu s-au schimbat prea mult, încremeniți în făgașul unei vieți egale, constanți în straiele lor sobre, tipice românești. « Nă-i fi tu copila ai mică a lui Ditu lui Ionu’ lui Ion Niculii ? » - mă-ntreabă un vecin cu privirea sfredelitoare, pe care mi-l amintesc de la sapă, de la locul nostru din „râpă”. În întrebarea sa
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
răzlețe cu-amintiri îmi umezesc țărâna Cu mirul dragostei mă spăl și se închide rana Și-atunci arcade-ntreci de dor se-mbracă-n trandafiri Iar eu colind prin văi pustii sau munți de regăsiri. De bucurii mă împânzesc pun strai de sărbătoare, În crini doar albi, imperiali, stamine de candoare, Deschid zăvoare spre iubiri și va primesc în tindă Și-oricine vrea, poate privi, în sufletu-mi oglindă. Și vă invit pe căi de vers să-mi tălmăciți trăirea Descoperind
ARCADE ÎNFLORITE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358542_a_359871]
-
și monumente sau unor manifestări cultural-artistice. Se poate dedica, așa cum e cazul aici, un poem “Festivalului medieval Sighișoara”. “tobele bat / la poalele orașului /în ritm de balade medievale / domnițele / trec / cu pasul ușor / pe caldarâmul / fierbinte / e festival / lumea / în straie pestrițe / cântă / cu bătrânul folkist / pletele albe îi flutură-n vânt / chitara mai rupe o coardă / din sufletul celor prezenți / e noapte / dar ce lumină / revarsă pe străzi / bucuria / începe cu Si / Sighișoara cântă cu noi / și a fost ziua
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
mitul teluricului și reansamblează din praful lui întâia dragoste și ultimul vis! Zburând în ultimul dans! Impresarul Pepino Popescu făptuiește iarăși spectacolul ca ofrandă, prin aducerea pe scena Sălii Palatului din București a unei fete cu fluturi la sân, cu straiele sufletului diafane, prin care se străvăd flori, cu straie trupești albe, păstorești, udate de rouă din desimea ierbii pentru mieii din umbbra cântecului blând, candid, duios ca vioara! E o teamă că Sala se va umple deja, iar cine mai
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
și ultimul vis! Zburând în ultimul dans! Impresarul Pepino Popescu făptuiește iarăși spectacolul ca ofrandă, prin aducerea pe scena Sălii Palatului din București a unei fete cu fluturi la sân, cu straiele sufletului diafane, prin care se străvăd flori, cu straie trupești albe, păstorești, udate de rouă din desimea ierbii pentru mieii din umbbra cântecului blând, candid, duios ca vioara! E o teamă că Sala se va umple deja, iar cine mai întârzie în chibzuieli în plus, în contra cererii inimii, va
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
pe unda lunii... Marea spre seara- albastrul de sepie, explozie a luminii... Ramura albă, surâsul primăverii, numele tău scris Marea spre seară, albastru de sepie, crepuscul solar... Lacrima dorului, fire de nisip pe unda lunii. Gutuie pe sol, toamna pune straie gri- ramurile goale. Referință Bibliografică: Haiku / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 496, Anul II, 10 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]