1,419 matches
-
Dulceață gurii noastre dănțuire Să închinăm fiorului o șoaptă Iubitul meu în minte corul vieții Ne-a împărțit iubirea pe secvențe În curgerea luminii fețe fețe Porționează aștrii cărunteții Cununi de crini trăiri provocatoare Au fost gândite-amvon al împlinirii Pe streșini țurțuri ai redobândirii Doar gânduri rouă pe mărgăritare Sub umerii totemici mă răsfață Vezi tu, în mine trupul tău se-mbină Violă albă-n formă de verbină De ce te miri că-s plină de speranță Iubitul meu din toată omenirea
GÂNDURI ROUĂ PE MĂRGĂRITARE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375939_a_377268]
-
Dulceață gurii noastre dănțuire Să închinăm fiorului o șoaptă Iubitul meu în minte corul vieții Ne-a împărțit iubirea pe secvențe În curgerea luminii fețe fețe Porționează aștrii cărunteții Cununi de crini trăiri provocatoare Au fost gândite-amvon al împlinirii Pe streșini țurțuri ai redobândirii Doar gânduri rouă pe mărgăritare Sub umerii totemici mă răsfață Vezi tu, în mine trupul tău se-mbină Violă albă-n formă de verbină De ce te miri că-s plină de speranță Iubitul meu din toată omenirea
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Iubitul meu din omenirea toatăTe-alese universul doar pe tineDulceață gurii noastre dănțuireSă închinăm fiorului o șoaptăIubitul meu în minte corul viețiiNe-a împărțit iubirea pe secvențeîn curgerea luminii fețe fețePorționează aștrii căruntețiiCununi de crini trăiri provocatoareAu fost gândite-amvon al împliniriiPe streșini țurțuri ai redobândirii Doar gânduri rouă pe mărgăritareSub umerii totemici mă răsfațăVezi tu, în mine trupul tău se-mbinăViolă albă-n formă de verbinăDe ce te miri că-s plină de speranțăIubitul meu din toată omenireaNe prinse viața curgerea-n
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
dorul legănat de vânt, îl ferecă-n amintire! Privesc Toamna ce pătrunde cu viscoliri de vânturi reci în suflet, spre a-mi ascunde norocul cu speranțe seci! Privesc Toamna rodniciei din renașterea naturii, să-mi las gândul nostalgiei scris sub streașina pădurii! Privesc Toamna cum în ceață îmbrățișează văzduhul și întunecă speranță, moartea să-i răpească duhul! Privesc Toamna regăsirii, cu viața-n același destin, pe cărarea împlinirii, din Pământ în Astral Divin! Privesc Toamna când se coace rodul în copacul
PRIVESC TOAMNA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372747_a_374076]
-
are chef să facă ceva, dar începând de mâine... -Foarte bine! Cărui bărbat nu-i plac muierile? În primul rând le iubim pentru frumușețea lor și în al doilea rând pentru că fac copii. -Adică oameni! Ion și-a pus mâinile streașină la ochi și-a privit la poziția soarelui pe cer. -Bade! E trecut de amiază. E timpul să ne despărțim. -Călătorului îi stă bine cu drumul... -Brrr! După care Ion a fluierat printre dinți. Oile s-au luat după el
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
se aseamănă cu acele apoftegme din care extragi învățături și sfaturi bune pentru viață. Un exemplu, poemul „Phoenix”: „Se surpă munții în lava din adâncul lor. / Cuvintele prind aripi salvându-ne / De frigul nerostirii, de iluzia iubirii, / Cuib făcând sub streașina tainei...// Adâncul începe să fiarbă / Resuscitat de cuvinte, (Banalitatea-i înșelătoare moarte,) / Noaptea dispare topită în zori / Pe chipul tău apare soarele / Ca în icoane...” O poezie aparent blândă, care nu provoacă ravagii sufletești, dar care poate fi patetică până la
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
rostul lumii. Apoi, după un timp, de nimeni știut și de niciunde, venea pe cărări ascunse un vânticel aproape nebăgat în seamă, ușor și călduț ca un surâs, ca o speranță înmugurită în mintea unui lacom. Începeau atunci a plânge streșinile caselor, a se înmuia și topi zăpezile ogoarelor dezgolind urma brazdelor groase rămase încă din toamnă. Mirosea a ceva nou, jilav, îmbietor și așteptat de oameni și animale deopotrivă. Mi se porneau atunci toți și toate spre o nouă viață
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
2015 Toate Articolele Autorului Te vedeam cu ochii-nchiși, Uneori, deschizându-i, Să mă gândesc la tine, Altfel părându-mi-se clipă, Surâzând parfumului tău, Adus parcă de vântul toamnei, Scăldat de stropi veniți din Univers, Fotografiindu-i, cântând pe streșini Plini de rugina, colorând chipul vieții, În nuanțe neștiute de mine, Luminate de lampadare vechi, Pe străzi înguste și puștii, Coborând pe trepte lunecoase, Mirate și ele, de gândurile mele, Vrând, parcă, să mă oprească, Să te vadă prin mine
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
prin mine, Să-ți poată simți energia Ce ma cuprinde, oriunde-aș fi. Erai tristă, știind că sunt cu gând acolo, Te prefaceai, într-un târziu, Că ești atât de fericită, zâmbind, Găsindu-te, imaginându-mi, la o cafea, Sub streșini ruginii și lampadare vechi, Scăldate-n sunete nuanțate, În noaptea târzie, Aduse de picurii de ploaie, Trimiși peste noi, De cineva din Univers, Uitându-se atent apoi, uimit și el, De frumusețea ta, de gândurile mele, Ce vor să ne
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
noi, De cineva din Univers, Uitându-se atent apoi, uimit și el, De frumusețea ta, de gândurile mele, Ce vor să ne putem vedea, din nou, Printre picuri de ploaie, măcar la o cafea, Privindu-ne sub lampadare vechi Și streșini ruginițe, sărutându-ne, În sunetul ploii de toamnă târzie Răvășindu-ne sufletele triste, Colorate de razele lunii, în noptea aurie, Trimise parcă, de cineva din Univers, Lăsându-mă-n acest final, Să-ți scriu, gândind cât ești de tristă, Că
ERAI TRISTĂ ... de COSTI POP în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374761_a_376090]
-
ANOTIMP FĂRĂ CUVINTE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului De ce-am avea nevoie de cuvinte Când frunzele descriu atât de bine povestea toamnei în culori, Iar ploaia cântă-n streșini, versificând cu rime Poemul norilor departe călători? N-ar fi de-ajuns privirile să ne vorbească Despre melancolii de toamnă cu aripi de păsări călătoare Cu un parfum zemos de fructe coapte Și cu aromă blândă de sofisticare? Hai, să
ANOTIMP FĂRĂ CUVINTE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374764_a_376093]
-
asfalt și nici pe șine, Dar nici casă-amenințată De nămeții din rovine! Zăpada e strânsă toată Și se circulă prea bine, Gheața este măturată Și străluce sub patine. Viața nu-i amenințată De vreun țurțur ce se ține Chiar de streașina plecată Sub mari sloiuri cristaline. Dar, din minte-ntunecată, Un alt val de viscol vine Să asmută grup și gloată Cu denunțuri libertine. Așa pune iarna, iată, Alt blazon pe la vitrine, Chiar la treapta cea înaltă, Care prin șantaj se
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului liniștea a fost câteodată zgârcită cu noi dar timpul nu a mai rezistat propriei treceri și pasărea veșniciei și-a părăsit ghioaca acum se odihnește lângă streașina fiecărei inimi așteptând să fie lăsată înăuntru. Referință Bibliografică: (Ano)timpuri și crisalide / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1449, Anul IV, 19 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
(ANO)TIMPURI ŞI CRISALIDE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371775_a_373104]
-
căldura sobei și de dulceața laptelui matern. Era singură acasă ca de obicei, căci omul său muncea de luni până sâmbătă pe unde îl chema destinul. Ziua se descurca ea, dar nopțile teroarea creștea odată cu nămeții de zăpadă ce atinseseră streașina casei. Se mutaseră practic în câmp deschis, fugind disperați de asuprirea socrilor ce le făcea viața un iad, de când se măritase cu băiatul lor. Din primăvară, trăgeau din greu să ridice casa, mai singuri, mai cu ajutorul câtorva meseriași pe care
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
sake. O băutură lăptoasă și parfumată, la fel de prețioasă precum nectarul zeilor... Din străfundurile ființei, aud o voce:Mă înec! Sunt beată! Mă înec!! Sake-ul se transformă într-o uriașă floare albă, strălucitoare și cu un parfum amețitor...Luminițile de la streașina casei mă atrag ca un magnet. Devin fluture. Fluture de noapte...cu zeci de ochi strălucitori de jur împrejurul trupului, care mă dezleagă de greutatea pământească. Acum, un singur lucru este important:să mă bucur de vraja lunii și să zbor printre
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
Din florile-alese Proaspăt culese... Din rouă de seară... Cunune-mpletite. Soarele și Luna... de-or purta cununa... Fi-vor numai Una (autor anonim). Ritualul de Sânziene preluat de la tușa Sia: Florile de scaieți, tunse de puf, sunt atârnate, peste noapte, de streașină, să fie luminate de lună și să cadă roua pe ele. După cât crește puful dimineața, se stabilește norocul celui ce a făcut ritualul.. Eu am făcut această experiență și, s-a dovedit a face predicții bune. Mă refer la faptul
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
Să-și poarte pașii triști prin timpul gol, Privirea să și-o înece-n depărtări Și arșiță din el s-o stingă-n ploi Și-n brumă de pe struguri... Am strâns în mine atâta dor, Că ar putea curge din streșini ani, Cu nesfârșitul lor... Și râurile salcii mari ar naște, Îngenuncheate la pământ, Cerând umil lui Dumnezeu Un somn adânc... Am strâns în mine atâta dor, Că ar putea umple cuprinsul De la Apus la Răsărit, Cu tot albastrul infinit... Simțind
DOR STRÂNS de NINA DRAGU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379277_a_380606]
-
să chirăie, să fugă la adăpost, îmbrâncindu-se vehement cu prostimea care făcea același lucru, iar vopselurile sumbre, din păr și de pe față, încep să se scurgă, într-un mod, fără îndoială neprevăzut și, relativ comic. Se înghesuie sub o streașină, încep să-și dea palme pe spate, să se șteargă destul de îngrijorați că iată nu au haine de schimb și apare ca foarte probabilă o răceală care nu dă bine deloc în timp ce te sinucizi. Aici au dreptate! Păi cum ar
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului ÎL izgonim pe DUMNEZEU din Școală ? Când DOMNUL făcut-A lumea, toate bune le-A zidit Iar ce a stricat Vrăjmașul, EL numai A-ngăduit... Mintea, DOMNU-A Luminat-o pe sub streșini de Biserici Învățători aleși (se știe !), dintre Slujitorii Clerici ! Educația cea bună, de-o vârstă cu Veșnicia, Este numai cea Creștină, ce ne-A Predat-o MESIA ! Firesc că Pedagogii noștri, când Școala o ctitoriră, Rămaseră fermi în Credință și
ÎL IZGONIM PE DUMNEZEU DIN ȘCOALĂ ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377751_a_379080]
-
blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate... XIII. LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016. lungi nesemănate și urcau împletite haotic până la streașina orizontului șerpuiau pe bulevarde printre picioarele plimbătoare de iubiri și de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbit se apleca și mușca pofticios din vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
umbla goală sfântă în cumințenia ei injectând intracerebral răspunsuri antidot cu miros de dumnezeu muribunzilor rutinați de inutilitate dar s-au întâlnit într-un vis iar din întrebările lui și răspunsurile ei ... Citește mai mult lunginesemănateși urcau împletite haoticpână la streașina orizontului șerpuiau pe bulevardeprintre picioarele plimbătoarede iubiriși de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbitse apleca și mușca pofticiosdin vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoareel nu se simțea vinovatde morțile accidentale ale semenilor infestați iremediabil de întrebări existențialenici măcar
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
nu mai e la fel, că nimic nu va mai fi la fel, niciodată.... XVIII. LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016. lungi nesemănate și urcau împletite haotic până la streașina orizontului șerpuiau pe bulevarde printre picioarele plimbătoare de iubiri și de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbit se apleca și mușca pofticios din vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
umbla goală sfântă în cumințenia ei injectând intracerebral răspunsuri antidot cu miros de dumnezeu muribunzilor rutinați de inutilitate dar s-au întâlnit într-un vis iar din întrebările lui și răspunsurile ei ... Citește mai mult lunginesemănateși urcau împletite haoticpână la streașina orizontului șerpuiau pe bulevardeprintre picioarele plimbătoarede iubiriși de frici nepărtinitoare dar sarcastice uneori cineva mai puțin grăbitse apleca și mușca pofticiosdin vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoareel nu se simțea vinovatde morțile accidentale ale semenilor infestați iremediabil de întrebări existențialenici măcar
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre... El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite... Pereții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un vis de piatră ridicat dintr-o pădure..." Îmbinarea piatră trunchi de stejar este o operă de dulgherie nu străină de meșterii de mănăstiri din ținutul Moldovei, dar și ai artei "nodului dacic" cu "îmbrățișări repetate, dinamice"49, cu prelungiri ("streașini") care eliberează propria lui putere "repezind-o" din vectori în vectori arce, colonade, bolți. Nu mai e vorba aici de natura templu (precum în "corespunderile" lui Baudelaire), ci de o natură cetate țară în care omul e integrat ca parte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]