1,771 matches
-
Cilibi Moise mai mult fericește pe un om învățat decât pe un om bogat, fiindcă banii sunt rotunzi”; „Toți oamenii sunt muritori - afară de autori”. Nu este ocolită nici politica: „Omul sărac care se ține de politică este ca un ceasornic stricat, totdeauna stă la un loc”. O săgeată este aruncată și împotriva oamenilor legii: „Ce deosebire este între o roată de car și un advocat? Roata strigă ca s-o ungi, pe advocat trebuie să-l ungi ca să strige.” M. a
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
publicată În 1949 În Viața românească: În nr. 3-8: Petru Dumitriu. - Bijuterii de familie; - În nr. 3-4: Marin Preda. - Povestea unei călătorii; și Dumitru Mircea. - Candin. 44. Proza publicată În Contemporanul, 1949: În nr. 123, 11 febr.: Ion Călugăru. - Măseaua stricată (nuvelă); Petru Vintilă. - Metoda nouă (nuvelă); În nr. l24, 18 febr.: Elisabeta Luca. - Perceptorul (fragment); În nr. 133-134, 22-29 apr.: V.Em. Galan. - Ostrovul (fragment de roman); În nr. 141, 17 iunie: Vasilc Bâgu. - Maica Domnului la C.F.R. (nuvelă); În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ceea ce mie mi-a dovedit că acest om este completamente rupt de realitate. Într-atât de mare a devenit aroganța sa personală și cea a aparatului, Încât ei nu mai Înțelegeau nici măcar de ce se află acolo, erau ca niște plăci stricate care repetau aceleași propoziții, ce sunau jalnic În context. În loc să spună: iată, avem acest om care poate să facă asta și asta, vorbea de lucruri care nu Îi interesau pe români și pe bucureșteni În acel moment. Este o criză
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Krasnâi hotărăște că e mai bine așa, eu nu pot zice nimic. Aduc și calul, și plugul, fuguța. De ce să mai zăbovim? O să merg cu dumneavoastră. Iar secretarul o să-mi facă o hârtie, cum că la colhoz se primesc uneltele stricate... Se sprijini de plug, scoțând brăzdarul, puse calul s-o ia înainte. Carasin, nervos, apucă hățul. — Stai, așteaptă, mai poți încă ara. Astăzi..., bâigui el și se întoarse așteptând încuviințarea inspectorului. Nikolai se prefăcu înfuriat: — Cum adică, pot ara? Cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la harță. Pavel îi dădu drumul când văzu pe brațul șefului o cicatrice lungă, cusută grosolan, așa cum se făcea în linia întâi. Când disputa se potoli și rămaseră singuri, omul îl trase după el afară, îndărătul unei grămezi de traverse stricate, și-l avertiză: „Tot ce spui tu e adevărat, dar dacă mâine te arestează pentru adevărul tău, să știi că eu n-am nici un amestec. Avem turnători în atelier...“ Pavel vorbi cu Sașa despre acest lucru. Ea îi dădu niște
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
netrebnic, București, 1936; ed. pref. Domițian Cesereanu, București, 1962; Trustul, București, 1937; ed. 2, București, 1956; Scriitorii libertății, București, 1945; Ion și Salomeia, București, 1947; Lumina primăverii, București, 1948; ed. București, 1955; Am dat ordinul să tragă, București, 1948; Măseaua stricată, București, 1949; Clownul care gândește, București, 1949; Oțel și pâine, București, 1951; ed. București, 1955; ed. București, 1960; Casa șoarecilor, îngr. Sașa Pană, București, 1958. Traduceri: F. M. Dostoievski, Visul unui om ridicul. Jurnalul unui scriitor, București, f.a. Repere bibliografice: Perpessicius
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
Clipa ațipește-n „plictiseală”, marea, cerul și nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
trei copii, toată ziua era pe străzi la ștrengării, cine să se uite după el, mama profesionistă cu încă trei copii acasă? Ovidiu era hiperactiv, iar cea mai bună terapie pentru el, s-a dovedit hoinăreala pe străzile cartierului, furatul, stricatul, obrăznicia. Țin minte că odată l-am surprins plângând și l-am întrebat: -Ce ai pățit Ovidiu?... niște băieți mai mari m-au prins și mau aruncat în container, povestea între lacrimi. -Dar ce le-ai făcut Ovidiu? -Am strigat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
țării, dacă în țară nu se poate. Zâna nopții ascultase toate doleanțele în mare liniște, le înregistrase pe reportofonul ei ca să le ducă spre nori, la Lăcașul cel sfânt. În drumul ei trecuse prin parcul copiilor și reparase un carusel stricat, vizitase animalele circului poposit în oraș și rezemase puiul de elefant de trupul mamei sale să-i țină cald în răcoarea nopții, ridicase cartea de povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mulți ani după aceea, ca să mă găsească pe mine În pat sau la hochei pe iarbă. Ascuțit, ca și al meu, nasul bunicului intrase În alertă. Nările Îi ardeau. Inhală. La Început mirosul păru familiar, aparținând sferei organice a ouălor stricate și a balegii. Dar peste câteva secunde proprietățile chimice ale mirosului Îi ajunseră la nări și Își acoperi nasul cu batista. Zizmo râse: ― Stai liniștit, o să te obișnuiești. ― Nici vorbă. ― Vrei să știi care-i secretul? ― Care? ― Să nu respiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost hotărât la loterie, ci și tot restul. Capitolul Unsprezece se ascundea de această descoperire, se ascundea după LSD, se ascundea pe acoperișurile lifturilor, se ascundea În patul lui Meg Zemka - ea și orgasmele ei multiple, ea și dinții ei stricați, ea, care-i șoptea În ureche atunci când făceau dragoste: ― Uită-i pe ai tăi, frate! Sunt niște porci burghezi! Taică-tău e un exploatator, frate! Uită-i. Sunt morți, frate. Morți! Ăsta-i adevărul. Ăsta de-aici. Hai că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și soluțiile oferite de chirurgie. Cântă despre mirosul straniu pe care-l degaja mașina de scris, aducând a diluant de vopsea combinat cu salam, și despre soluția de curățat aplicată de ultima persoană care o folosise și despre tasta F, stricată, care se Înțepenea. Pe acea mașinărie ultramodernă, dar care avea să fie În curând uitată, am scris nu atât ca un copil din Vestul Mijlociu, cât ca o fiică de pastor din Shropshire. Mai am și acum pe undeva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aruncă legitimația pe pieptul meu. Cel care mă țintuiește Își pleacă fața spre mine și-mi spune cu o voce gravă: ― Să nu miști, rahatule! Îmi dă drumul la mâini și apucă legitimația. Acum Îi văd figura. Barba cenușie, dinții stricați, nasul strâmb, cu septul expus. Se uită la fotografie. ― O curvă slăbănoagă. Se uită la mine, apoi iar la legitimație, și expresia de pe chip i se schimbă. ― E gagică! ― Ce repede te-ai prins! Ești isteț, am știut eu. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puteau sta în picioare în ea. Se lăsară în jos și se strecurară înăuntrul vizuinii. Spațiul dinăuntru era îndeajuns de mare încât să încapă toți. În mijlocul podelei era o trapă. Aici zăceau trei soldați, aruncați pe jos ca niște păpuși stricate. Erau spintecați de jos în sus, de la bazin până în inimă. Mi se par familiare tăieturile astea... făcu Sergheiov. Asasinatul Eiffel! zise Corvium. Și ar trebui să ne temem cumva? întrebă Velail. Nu. Armele capabile de așa ceva sunt originare din Imperiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tot mișunau șoareci și gândaci, iar prin fața ușii trecea un canal cu apă stătută. Firește că la mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă, ci să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
curând vor pune din nou piciorul pe pământul lor de baștină și această bucurie le aduce din când în când lumină și veselie în suflete. Nishi Kyūsuke se apropie de marinari și îi asaltează cu felurite întrebări într-o spaniolă stricată și cu ajutorul semnelor, la fel ca la dus, când am traversat Oceanul Pacific. Tânărul are o curiozitate nemaipomenită pentru civilizația și meșteșugurile noastre și își scrie pe hârtie sârguincios tot ce învață de la marinari. Tanaka Tarozaemon nu-l mai mustră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
temnicerii, și acest gest era tot un semn de „aleasă milostivire” din partea judecătoriei. Trupurile lor murdare erau slăbite, iar coastele, ieșite în afară. Din aceeași „aleasă milostivire”, la ultima lor cină primiră pe lângă obișnuitul castron de legume și un pește stricat. După cum îi lămuri temnicerul, aceasta avea să fie ultima lor masă, căci după rânduială, în dimineața cu pricina, osândiților nu li se mai dădea să mănânce. Printre osândiți erau și unii care de frică vomitau la locul osândei tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spart, așa cum se sparge un ghiveci pentru flori, deși se ținea Încă În membrane și-l mai ținea și un bandaj aplicat cu Îndemânare, care Între timp se udase tot și Înghețase, acolo a stat bărbatul ăla cu structura creierului stricată de o bucată de metal care era Înfiptă-n el, a stat o zi, o noapte și Încă o zi. Brancardierii l-au rugat pe doctor să se ducă să vadă ce-i cu el. Îl vedeau mereu, când duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
v-ar plăcea să-l vedeți. L-ar putea aduce cu scaunul aici. — Bine, atunci. L-au adus În cameră - slăbise, avea pielea aproape transparentă, părul negru trebuia tuns, ochii Îi erau foarte veseli și când zâmbea Își arăta dinții stricați. — Hola, amigo! Qué tal? — Cum mă vezi. Și domnia voastră? — În viață și c-un picior paralizat. — Nasol, spuse domnul Frazer. Dar nervul ăla o să se regenereze. — Asta mi-au zis și ei. Și cu durerile cum mai stai? — Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dacă apuc să mi se schimbe norocul, o să mă Îmbogățesc, spuse rânjind. Joc bine și mi-ar plăcea să fiu bogat. — Și ai ghinion la orice joc? — Da, la toate jocurile și la femei, spuse zâmbind și arătându-și dinții stricați. — Serios? — Serios. Și ce-i de făcut? — Să continui, puțin câte puțin, și să aștept să mi se schimbe norocul. — Și cu femeile? — Nici un jucător n-are noroc la femei. Suntem prea concentrați. Muncim noaptea. Când ar trebui să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la școală ca să Învețe să scrie și să citească și să socotească. Educația primită era un talmeș-balmeș, o Încrucișare Între engleză și birmaneză, dar nu putem cârti Împotriva avantajelor de a fi o persoană educată, fie și Într-o limbă stricată. Există Însă un mister niciodată elucidat pe de-a Întregul legat de Seraphineas. E vorba de o carte, scrisă inteligent, pe un ton acid, care a fost publicată În Statele Unite, sub semnătura lui S. W. Erdnase și intitulată Artificii, stratageme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să doarmă În copaci. La fiecare masă, laudă fiecare fel de mâncare neobișnuit, spunând că nu au mai mâncat niciodată atâtea delicatese necunoscute și insecte gustoase. Heinrich a fost șocat să afle că turiștii credeau acea poveste ridicolă despre podul stricat. Dar s-a simțit ușurat că avea mai mult timp să-i scoată din situația dezastruoasă. Avea să mai aștepte câteva zile, sperând că turiștii se vor plictisi de această aventură și că tribul va realiza că băiatul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se urcase pe un perete atât de fragil. Dar se pare că Natul tot nemulțumit a fost. Când mai avea doar vreun metru până la pământ, bucata de piatră de care se agățase cu mâna stângă a alunecat, ca un dinte stricat smuls dintr-o gingie putredă. Simțind o durere ascuțită, a căzut Într-un loc fără fund și acolo și-a văzut tatăl pentru prima dată după mai mult de zece ani. În ziua aceea și o parte din următoarea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
argint, presupun - și i s-a rupt partea de sus. L-am inclus pe lista de obiecte. Poate vreți să Îl vedeți din moment ce poate fi valoros. Câteva dintre pietrele decorative par diamante. Îi Întinse o cutie deschisă cu obiecte, cele mai multe stricate. —Mie mi se par bijuterii de duzină, zise Vera. Niciodată nu știai ce-i mai trece prin cap lui Bibi În materie de modă. Prefera podoabele amuzante În locul celor epatante. Asta era probabil una dintre piesele ei amuzante. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi." 27. " Te pusesem de pază peste poporul Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea. 28. Toți sunt niște răzvrătiți, niște bîrfitori, aramă și fier, toți sunt niște stricați. 29. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curățesc, căci zgura nu se dezlipește." 30. "De aceea, se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat." $7 1. Iată cuvîntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului. 2. "Șezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]