4,034 matches
-
strivit de piciorul mînios al dumnezeului local care trage zilnic apa peste fruntea lui plină de lesturi cui să-i pese de cîntecul mic, de furnică, în goana greierului istovit de speranță! Stau, trup fărîmițat de o mie de ochi, strivit sub pleoape tatuate cu spini... PACOSTEA Vine mereu să se alăpteze din laptele muls din cer în zilele bune, în zilele rele, iar cînd nu vine se usucă de sete în trupul meu în care privește ca o cumpănă răstignită
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
Tatiana Radulescu dor de bacovia dor de bacovia dor fabulos mă deșir în cuvinte urmă în translucid vocalelor ce vor trece diurn în morminte jale acoperă totul - blândul zăbranic inspiră lacrimi strivite în suflet - carne în sine martiră vine o zi spre iertare plante de toamnă-mpletesc dulceață cu rouă amară pe buze ce încă iubesc vine spre noi letargia pleoape vă coasă vis spornic pentru noi în colindu-i Mesia detuna-va
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
și-a pus o pecete vizibilă asupra mediului nostru domestic și a comportamentului cotidian. Gîndul mă poartă spre Bulă, aflat, prin anii ^80, în vizită la New York. La un moment dat, o femeie se aruncă de la etajul 57 și se strivește pe caldarîm chiar sub nasul concetățeanului nostru. Bulă o examinează și exclamă mustrător: "- Economie de consum! La noi ar mai fi fost folosită cel puțin zece ani..." Gestul azvîrlirii unui obiect ieșit din uz ne devenise tot mai străin, iar
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
o izbitură, pe care numai fructele o cunosc, necopt, zilnic de o sută de ori tu căzând din pomul împreună createi mișcări (cel care, mai iute ca apa, trece prin primăvară, vară și toamnă în puține minute) - cazi și te strivești de mormânt: și uneori, într'o semi-pauză, vrea să ți se ofere un chip iubit dincolo, spre mama ta aceea rareori tandră; și totuși se pierde în corpul tău, uzat până la platitudine, cu teamă, chipul abia căutat... Și din nou
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
în picioare ca o marionetă, cînd, de fapt, mai pot să rabd o clipă două, un an sau doi, un secol. Cîndva, duhul paginii îmi pregătește sigur un imbold. Astăzi..., nici o echivalență imposibilă ...Bătrîna încovoiată, luînd și mîncînd dude căzute, strivite pe asfalt, sînt eu. ...Cerșetorul botos și somnolent culcat pe banca de piatră neîncălțat și ignorat de toți, sînt eu. Pisica aceasta fără dumnezeu, cu ghearele scoase, sînt eu. ...Pictorul șchiop, guguștiucul flămînd, vînzătoarea nervoasă, habotnicul înghesuindu-se la miruit
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un țărm de nisip. Trecutul mi s-a spart ca un geam căzut pe podele, în fiecare ciob îmi zăresc o parte din chip. Umbrele clipelor ce
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal în apa rece și limpede înverzită și ea repede de picioarele lui și ele prea tinere sub care-i strivea într-un dans nici azi înțeles era verde crud un verde închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
bucăți mari de întuneric le-am scris. Apoi cânt o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un țărm de nisip. Trecutul mi s-a spart ca un geam căzut pe podele, în fiecare ciob îmi zăresc o parte din chip. Umbrele clipelor ce
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
viață nouă... Iubit îmi ești, de foc, când se aprind cuvinte si-aducerile-aminte de-atât nenoroc... Iubit îmi ești, de apă, cănd ploile curg line spre alte zări senine ce se ascund sub pleoapa... Iubit îmi ești, de taină, când se strivesc pe trup atingeri care curg si-alunga orice spaimă... Iubit îmi ești, licoare, cănd sorbi cu ochi flămânzi fiori pe umeri uzi, de dor și de candoare... Iubit îmi ești, de dor, cănd desenezi în noapte cu ale tale șoapte
IUBIT IMI ESTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373702_a_375031]
-
parc mergând la o plimbare, pe lângă crizanteme mii și mii? Să mergem mai apoi la o terasă, cu must și sfârâitul de pastamă, De mână să te țin a mea frumoasă, pe nimenea tu să nu iei în seamă. Apoi, strivind a frunzelor covor, ce se așterne aur pe alee Să mergem către casa cu pridvor, și strat înmiresmat de azalee. Să ascultăm cum sus prin nori, în zbor spre depărtări mai calde Se-ndeamnă stoluri de cocori, înșiruiți precum smaralde
E TOAMNĂ de NELU PREDA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373784_a_375113]
-
11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Doamne, moartea nu ne dă preaviz, ea umblă-n colectiv, Pe altarul ei se aprind trupuri de Rai, aici pe pământ gravitează Iadul sus în Cer rămâne doar un zbor al îngerilor cu aripi strivite de tălpile răului. Doamne, părinții nu au extinctoare să-și stingă durerea, au doar scrum de vise prin care răscolește un înger prea grăbit. Trimite-le un fulg din aripile Tale atunci când li se face dor. Fă ca durerea asta
RUGI DE LACRIMI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384729_a_386058]
-
îi străpunge sufletul și-i disecă inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de hepatită. Îl strivește cu roțile ,chiar dacă îi aude țipătul ca un ecou care-i învăluie ființa ,dar e târziu să mai frâneze. Privește mut doar înainte deși nu vede absolut nimic.... Îl sesizează abia într-un târziu,frânează brusc și se oprește, într-
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
lacrimi și în sânge. Le pare rău că s-a schimbat și clima, De fum și de mizeria, ce frânge Al florii lujer și păduri restrânge, La noi, natura nu mai este prima. Și inima oftează-n molecule, Memoria-i strivită, fără vină, De timpul strâns în ceasuri și pendule, Iar conștiința, într-un colț, suspină. Ia-ți amintirile, april, și du-le În suflet, unde liniștea-i deplină ! (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MOLECULE / Leonte Petre : Confluențe Literare
MOLECULE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384791_a_386120]
-
casele noi zidurile nu „lucrează”. În casele noi grinzile sunt de metal și nu de lemn, pereții sunt din prefabricate și nu din acei bolovani care pavau și drumurile romane, iar pământul... Pământul - care suportă orice - a fost frământat și strivit cu rulouri compresoare de zeci de tone. Pe când aici casele au fost ridicate acum o sută-două sute de ani pe pământul crud, neînceput, din care cresc - chiar și prin ziduri - seve necunoscute. Casele vechi știu atâtea, încât simt nevoia să
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
atmosferice. Ca eu să-mi pot mișca stiloul pe hîrtie trebuie să înfrunt aceste rezistențe dezvoltîndu-mi un tonus muscular. Dacă nu l-aș avea deja, nu numai că n-aș putea să-mi mișc mîna, dar în plus aș fi strivit, cu mînă cu tot, de atracția gravitațională. Dacă sînt și scriu acest text este pentru că am un tonus ce-mi dă puterea să înfrîng aceste rezistențe. Dacă aș trăi în imponderabilitate, piedicile exterioare fiind nule, tonusul meu ar fi nul
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
care v-am mai povestit. Citez de pe wall-ul mamei ei: “Fiica mea, de 2 ani și un pic, s-a (și m-a) transformat în gunoierul calificat al trotuarelor pe care călcam. Cum vede un deșeu uman (de la pet, pachete strivite de țigări, pungi de cipsuri etc.), îl ridică și zice “Mama, te log, a’uncă gunoi”. Eu mă execut și o felicit, dar îi rog pe necivilizați (cu gândul la nenumăratele enterocolite ale copilului) să nimerească și ei coșurile de
Mama, te log, a’uncă gunoi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19268_a_20593]
-
ca o salcie pe un mal de poveste, mă-nvăluie lumina din mugurii-cuvinte și meditez la-cest început ce-nflorește, căci primăvara nu se anunță cuminte. Adulmec miresmele anotimpului etern și visez deja, la primul puf de păpădie, pe care să-l strivim într-un sărut-stern, pân' ce firavul puf se va topi în poezie. 10 Februarie 2017 - MIT Citește mai mult Mustește pământul, adie-a primăvară,încă, simt încleștarea anotimpului dalb,dar tot acest freamăt de viață primară,încolțește-n gând și
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
freamătă.Sunt ca o salcie pe un mal de poveste,mă-nvăluie lumina din mugurii-cuvinteși meditez la-cest început ce-nflorește,căci primăvara nu se anunță cuminte.Adulmec miresmele anotimpului eternși visez deja, la primul puf de păpădie,pe care să-l strivim într-un sărut-stern,pân' ce firavul puf se va topi în poezie.10 Februarie 2017 - MIT... XIV. 8 MARTIE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. FEMEIA CENTRUL UNIVERSULUI Mereu neobosită, mereu iubitoare, femeie
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
gândul ce n-a vrut Să creadă-n fluturi și-ntr-un nou inceput, Se zbate, se vrea liber de trecut... Să-și ia "adio" de tot ce l-a durut! Gând nou păsește, vrând in inimă Să nu-și strivească visele cu teamă, Fereastră unui zâmbet să deschidă, Umbra și coșmarul să le-nchidă. -Spune-mi, gândule, de ce te-ai răzgândit? Și din frica ta, tu te-ai oprit... Nemurirea, cumva, te-a ademenit? Sau nu vrei să-ți lași visul
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Neînțeles e gândul ce n-a vrutSă creadă-n fluturi și-ntr-un nou inceput,Se zbate, se vrea liber de trecut...Să-și ia "adio" de tot ce l-a durut!Gând nou păsește, vrând in inimăSă nu-și strivească visele cu teamă,Fereastră unui zâmbet să deschidă,Umbra și coșmarul să le-nchidă.-Spune-mi, gândule, de ce te-ai răzgândit?Și din frica ta, tu te-ai oprit...Nemurirea, cumva, te-a ademenit?Sau nu vrei să-ți lași visul
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TRECERI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1986 din 08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mai știi? ce frumos înfloream în sărutul fiecărei nopți, umbrele pașilor desculți ne striveau, cu surâsul lor de copaci, pe poteci. mai stai! spuneau norii, văzând cum picură a toamnă peste frunzele căzute din părul tău, a mine. lienele mă prindeau în însângerări de rugină doar ca să mă vadă cum murmur la sânul tău
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
-ți fiu, Tu să-mi naști anotimpuri. Să te lunec în mine, Să te beau dintre stele, Să mă-mbeți cu dorința-ți, Să mă umpli de vrere. Vreau să tremuri cu mine, Să mă plângi de plăcere, Să-ți strivesc răsăritul Între buzele mele. Să te-nghit în adâncu-mi, Să te-ngrop în dorințe, În păcate să urle Clipa grea a căinței. Prin plăceri te voi pierde Și prin visele mele. Colț de Lună, ești lacrima Ce Pământul o cere
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
lui,într-o uimitoare emoție.Îi luă capul între mâini și începu să-l sărute.Măinile lui începură să alerge haotic peste trupul înfășurat în feciorie.Se lăsară tiptil pe nisipul în care clepsidra înfâșcase veșnicia.Valurile începură să le strivească icnetele în poalele verzi-albastre. -Știu,știu,stai liniștită...și eu simt la fel.Cerul tăcea deasupra lor,într-un joc de-a v-ați ascunselea,complice.Pe nisipul de la marginea copilăriei,se năștea,din nectar și ambrozie...un suflet. ...De
DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385309_a_386638]
-
privirea numărul locului. Compartimentul avea ușa deschisă și în dreptul geamului pe culoar un bărbat cu structură atletică, cu părul alb, adus puțin de spate, își fuma țigara din care mai rămăsese doar chiștocul. Înainte de a-l duce la gură, îl strivea cu un tic nervos între degete. Mi-a făcut loc să intru în compartiment; aruncând chiștocul pe fereastră, a intrat și el așezându-se vizavi de mine. -A mers foarte încet trenul, parcă ar fi personal... Mergeți departe? s-a
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
fals construite și puse pe tapet de fiecare nouă ordine mondială apărută în timp). Demnitatea persoanei (și vorbim aici despre persoana privită din perspectivă teologică drept chip aidoma celui celest și nicidecum altminteri) ajunge, la rândul ei, a fi complet strivită la ora actuală sub loviturile nemiloase ale orizontalei sistemului de axe cartezian. Îngreunata cu vădită intenție (până la anulare chiar) exprimare nevoalată a verbului individual înseamnă, de fapt, compromiterea de facto a înseși libertății plenare a Omului de a exista. Uneori
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]